Festivalul Elena Teodorini Craiova 2017-Silvia de E.Kalman

Silvia este o operetă în trei acte compusă de Emmerich Kálmán (Imre Kálmán).

Libretul a fost  scris de Leo Stein, Bella Jenbach, András Kürthy

Titlul original: Die Csárdásfürstin – Prințesa Ceardașului. Inițial opereta s-a numit Trăiască dragostea.

Spectacolul  Operei Române Craiova a fost susținut la Cercul Militar Craiova cu participarea următorilor:

Regia artistică: András Kürthy (Ungaria)
Asistent regie artistică: Edith Mag
Coregrafie: Adrian Mureșan (Cluj-Napoca)
Asistent coregrafie: Olguța Ilie
Scenografia: Răsvan Drăgănescu
Conducerea muzicală: Vincent Grüger (Germania)
Concert-maestru: Francisc Klein
Maestru de cor: Lelia Candoi
Pregătirea muzicală: Corina Stănescu, Maria-Cristiana Stan
Sufleur: Mihaela Gomoiu
Regia tehnică: Iulian Tudosie
Sonorizare: Sorin Tican
Maestru de lumini: Roberto Bujor
Machiaj și coafură: Ioana Boicea 

Arhiducele Ferdinand Salvador – Adrian Grădinaru
Ducele Leopold Maria – Cosmin Vasilescu
Ducesa Cecilia, soţia ducelui – Edith Mag
Prinţul Edvin, fiul lor – Bogdan Zahariea (Timișoara)
Silvia, şansonetistă – Renata Vari
Contele Bonifacio Kauciano – Laurenţiu Nicu
Constesa Stázi – Noemi Modra
Domnul Feri – Dan Cornescu
Miska – Gabriel Marciu
Generalul Rohnsdorf – Ioan Cherata
Tonelli – Nicolae Popa
Endrei – Romulus Nicolae Cucu
Contesa Clementina – Anca Ţecu
Contesa Cristina – Mădălina Neagoie
Baronesa Leontina – Violeta Ţicu
Contesa Carolina – Oana Bărcan
Ospătarul bătrân – Ştefan Ciucă
Ospătarul tânăr – Ionuţ Dumitru
Notarul Kisst – Teodor Ispas
Lazarevici, un comerciant bogat – Alexandru Petre
Baronul Viktor Hübner – Mircea Tudora
Contele Aristide Bettelheim – Nicolae Popa
Omul sandvici – Costin Nanu
Dirijorul – Bogdan Olaru

Fetele din cabaret:
Aranka – Olguța Ilie
Jou-Jou – Alina Onofrei
Clo-Clo – Andreea Enache
Daisy – Loredana Nicola
Margo – Amina Almahadin
Vali – Alexandra Iordache

Orchestra, Corul și Baletul Operei Române Craiova.

Dacă nu ştiţi povestea o puteţi găsi pe internet sau mai jos:

ACTUL I 

Scena reprezintă interiorul unui Teatru de Orfeum din Budapesta, în primăvara anului 1914
Silvia, primadona aclamată, își ia rămas bun de la prietenii și admiratorii ei, pregătindu-se de drum. 

Vrea să plece la New York pentru a-și onora contractul foarte avantajos primit acolo. 

Prințul Edwin încearcă să o rețină, mărturisindu-i iubirea sinceră și dorința de a se căsători cu ea, dar Silvia nu crede în viitorul relației lor amoroase. 

Contele Kauciano, îndrăgostit și el până peste cap de Silvia, dorește s-o însoțească. 

Cu ajutorul ospătarului șef al Orfeumului, al lui Mișka, contele Boni pregătește o seară de adio pentru ca fanii și prietenii cântăreței să-și ia rămas bun de la ea. 

Domnul Feri, clientul fidel al Orfeumului și chelnerul Mișka își aduc aminte cu nostalgie de Cecilia, fosta primadonă a teatrului de cabaret care, cu anii în urmă, s-a despărțit de ei și de cariera de șansonetistă. 

În acest moment apare Cecilia care între timp a devenit ducesa de Lippert Weilersheim, și a venit la Orfeum să-l convingă pe fiul său, Edwin să renunțe la Silvia și să se întoarcă la Viena unde îl așteaptă o logodnică din cercurile înaltei aristocrații, contesa Stazi. Mișka și Feri recunosc în persoana ducesei fosta primadonă adorată de ei dar Cecilia nu vrea să i se deconspire trecutul și îi pune pe amândoi să jure; orice s-ar întâmpla, nu vor dezvălui taina ei. 

Întâlnirea lui Edwin cu mama sa se soldează cu o confruntare între ei, Cecilia îl forțează să se întoarcă la Viena cu pretextul unui ordin de chemare, înmânat de generalul Rohnsdorf, o ultimă încercare a ducesei să-și ducă acasă fiul neascultător. 

Însă Edwin, în loc să ia rămas bun de la Silvia, face un contract în fața notarului în care se leagă să o ia de soție. Intervine contele Boni, povestindu-i Silviei că prințul Edwin are deja o logodnică la Viena, pe contesa Anastazia. 

Silvia se simte înșelată și plecă la New York împreună cu Boni Kauciano.

ACTUL II

Scena: Palatul ducelui Lippert Weilersheim, primăvara anului 1914.
Se adună musafirii pentru sărbătorirea logodnei lui Stazi cu Edwin, anunțată de ducesa Cecilia și soțul ei. 

Între invitați se află și contele Boni Kauciano. Boni vine împreună cu Silvia care joacă rolul tinerei lui soții și cu domnul Feri care se dă drept contele Kauciano senior, tatăl lui. 

Mascarada a fost inventată de Silvia, dorind să-l mai întâlnesacă încă o dată pe Edwin. 

Deghizată în contesă Kauciano, Silvia cucerește inima tuturora, în frunte cu Arhiducele Ferdinand, care începe să o curteze. 

Vrea ca Silvia să-i devină amantă, cum sunt de fapt toate doamnele mai arătoase din curte, soțiile demnitarilor. 

Dintr-o discuție sinceră între Stazi și Edwin reiese că viitoarea logodnică nu este îndrăgostită de Edwin, că fata îl iubește doar ca pe vărul ei și știe totul despre dragostea ce-i poartă lui Silvia. 

Totuși Edwin, reîntâlnind-o pe femeia iubită ca soția contelui Boni devine atât de disperat, încât acceptă logodna propusă de părinții lui. Intervine Mișka și îl combină pe Stazi cu Boni, iar tinerii se îndrăgostesc la prima vedere. 

În sfârșit, Edwin îi mărturisește Silviei că nu a încetat nici o clipă s-o iubească. Cecilia, deși a descoperit prin întâmplare că Silvia nu este, de fapt, soția lui Boni, nu dezvăluie cele aflate în fața ,,falsei” contese ci o duce la disperare exprimând disprețul ei față de șansonetistă, spunând că e gata să îi ofere și bani dacă renunță la Edwin. Silvia, jignită și înjosită, vrea să plece dar din curiozitate rămâne totuși la festivitate. 

Când ducele vrea să anunțe logodna, Edwin îl întrerupe, mărturisește că inima i-a fost cucerită de Silvia și că intenționează s-o ia de nevastă. 

Cecilia intervine și o demască pe falsa contesă, dar Silvia îi răspunde cu demnitate, asigurându-i pe toți că ea nu face parte din rândul damelor ușoare ale curții, cum sunt amantele arhiducelui. 

Arată contractul de căsătorie semnat de Edwin, iar Boni îi oferă bucuros ,,divorțul” pentru a se putea mărita cu Stazi. Arhiducele și damele aristocrate, jigniți în orgoliile lor, pleacă furioși, ducele se teme de un scandal dar Mișka, cu un gest neașteptat, rezolvă situația...

ACTUL III 

Scena: Abazia, la 18 iunie 1914

Ducele Lippert Weilersheim, bătrân și senil, se pregătește de sărbătorirea zilei de naștere a soției sale, Cecilia, care însă nu are chef de petreceri, este inconsolabilă din cauza celor întâmplate; Stazi cu Boni au dispărut fără urme, Edwin a plecat după Silvia. 

Temându-se de bârfele vienezilor, Cecilia nu permite fiului ei, Edwin să intre la festivitate pentru ca, împreună cu Silvia lui adorată, s-o felicite de ziua ei. 

Domnul Feri este convins că a venit vremea s-o deconspire pe Cecilia. 

Ca să nu-și calce jurământul lasă totul pe seama foștilor soți ai ducesei, învitându-i pe toți trei la festivitatea zilei onomastice. 

Cei trei foști bărbați povestesc ducelui și arhiducelui tot ce știu despre trecutul ei de primadonă. 

Demascată și umilită, Cecilia, văzând cum i se spulberă speranțele de a deveni o aristocrată veritabilă, îl va primi acum pe Edwin cu perechea sa și își dă consimțământul la căsătoria lor. 

Arhiducele, ca pe un cadou de ziua soției sale, îi înmânează ducelui Weilersheim decretul împăratului Francisc Iosif I, prin care îl numește ca ambasador la Madrid. 

Cecilia crede că în sfârșit își vede visul cu ochii și prin asta o să devină o damă de onoare a curții dar ordinul împărătesc decide altfel... 

Contele Boni nu a îndrăznit până acum să deschidă vreuna dintre telegramele sosite zilnic de la părinții contesei Stazi, dar citând una la întâmplare descoperă că viitorii socri, în tot acest timp, au fost de acord cu căsătoria lor.

La propunerea arhiducelui mulțimea începe să sărbătorească unirea îndrăgostiților, dar în toiul serbării intră generalul Rohnsdorf care îl anunță pe arhiduce că s-a comis un atentat la Sarajevo împotriva vărului său, moștenitorul tronului. 

Ferdinand ordonă continuarea festivităților, dar lucrurile nu mai merg pe făgașul lor, așa cum s-ar fi așteptat înainte...
(Titus Moisescu și Miltiade Păun, Ghid de operetă, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor, București, 1969).

Dacă doriţi să vedeţi un spectacol deconectant, cu muzică bună, costume viu colorate, scene de balet frumoase şi actori foarte buni Silvia este o alegere potrivită.

Sper că imaginile făcute de fiica mea  v-au convins!

Festivalul Elena Teodorini Craiova 2017-Spărgătorul de nuci de P.I. CEAIKOVSKI

Spectacolul  a fost susținut de Teatrul Național de Operă și Balet „Maria Bieșu” Chișinău pe scena Cercului Militar Craiova.

Nu se putea o surpriză plăcută mai mare pentru publicul craiovean decât prezentarea acestei poveşti de către profesioniştii din Chişinău, ținând cont că spectacolele de balet sunt rare în oraşul nostru.

În faţa unei săli pline în care spectacolul a fost televizat au evoluat următorii:

Marie - Mariana Anghilinici

Prinţul- Alexandru Balan

Drosselmeyer - Tudor Tudose

Regele şoarecilor - Iuri Tcaci

Spărgătorul de nuci (păpuşa) - Cristina Suruceanu

Spărgătorul de nuci (dublul) - Ion Moşneaga

Arlechinul - Radu Tcaci

Colombina - Veronica Slonovscaia

Dracul - Eugeniu Tcaci - Om Emerit

Drăcoaica - Olga Marcova

Păpuşile spaniole - Veronica Slonovscaia, Eugeniu Tcaci - Om Emerit

Păpuşile orientale - Iana Davîdova, Alexandru Muhtarov

Păpuşile chineze - Olga Marcova, Radu Tcaci

Păpuşile ruse - Sonia Di Sarno, Dumitru Țuţuianu

Păpuşile franceze - Liubov Batîr, Nicolai Nazarchevici

Spărgătorul de nuci (rus. Щелкунчик, Şcelkuncik) este un balet de Piotr Ilici Ceaikovski (opus 71).

Libretul: Marius Petipa, după versiunea lui Alexandre Dumas a basmului lui E. T. A. Hoffmann „Spărgătorul de nuci şi regele şoarecilor”.

Povestea "dansată" din visul Clarei este următoarea:

Actul I

În casa domnului Stahlbaum domneşte atmosfera sărbătorească a Crăciunului. Părinţii fac ultimele retuşuri la pomul de iarnă, aşezând lângă el cadourile pentru copii. Se aprind beculeţele şi se deschide uşa. Clara şi Fritz, copiii domnului Stahlbaum, dau buzna în cameră. Le urmează verii şi verişoarele cu părinţii lor. Copiii se aşază în rând şi încep un marş voios. După dansul adulţilor vine şi unchiul Drosselmayer. 

Acesta este aşteptat cu nerăbdare, căci de fiecare dată le aduce copiilor surprize neobişnuite. Nu-i va dezamăgi nici acum. La început copiii se bucură, apoi încep să se certe din cauza cadourilor. Fritz câştigă disputa, iar Clara izbucneşte în lacrimi. 

Pentru a o consola, unchiul Drosselmayer îi dă fetei un "Spărgător de nuci", costumat în uniformă militară. Fritz îl azvârle râzând şi îl strică, în timp ce Clara este consolata. Pentru că între timp s-a făcut târziu, mama îi trimite pe copii la culcare. Musafirii se retrag. Clara îşi ia rămas bun de la Spărgătorul "bolnav" şi se duce la culcare. 

După puţin timp, Clara se întoarce în camera festivă. Adoarme în fotoliu şi astfel evenimentele acestei seri continuă. În lumina lunii, pomul de Crăciun devine tot mai mare, ocupând o mare parte a camerei. Şoarecii, conduşi de regele lor, apar din toate părţile şi se apropie de fată. Ea îi goneşte înfricoşată. 

Atunci se trezeşte Spărgătorul de nuci, care, alături de soldaţi, se luptă cu şoarecii. Bătălia nu e deloc uşoară şi Spărgătorul pare să cedeze. Clara intervine şi reuşeşte să-i învingă pe şoricei. 

Spărgătorul de nuci se transformă într-un prinţ tânar şi frumos. 

Pentru a-i mulţumi ca l-a salvat, el o invită pe fetiţă în împărăţia dulciurilor. 

Camera se transformă într-o pădure de brazi înzăpezită. Fulgii de nea îi înconjoară pe cei doi, arătându-le drumul.

Actul II

În sfârşit, Clara şi Prinţul ajung la Castelul trandafirilor din Împărăţia dulciurilor. Prinţul-Spărgător povesteşte Zânei dulciurilor şi suitei acesteia întâmplarea, subliniind intervenţia curajoasă a Clarei împotriva regelui şoarecilor. Tânăra pereche este cinstită cum se cuvine de întreaga curte împărătească.

Cele mai nostime personaje vor participa la divertismentul compus din mai multe dansuri: spaniol (figurile de ciocolată), arab (figurile de cafea), chinezesc (figurile de ceai), rusesc (micii cazaci de turtă dulce), italian. Clara şi Prinţul execută un minunat „pas-de-deux”, apoi toată suflarea se angrenează în marele „Vals al Florilor” din final. Pentru Clara a fost însă doar un minunat vis.(Daniela Caraman-Fotea, Grigore Constantinescu şi Iosif Sava, Ghid de balet, Editura Muzicală, Bucureşti 1973).

Cel două ore ale spectacolului au trecut pe nerăsuflate.

Am fost  plăcut impresionat de frumuseţea costumelor şi a dansatorilor.

Cum aş descrie spectacolul de aseară în câteva cuvinte?

Muzicalitate, basm, vis, culoare, mişcare, ritm, graţie, atitudine, profesionalism.

Sper că fotografiile postate v-au convins de frumuseţea spectacolului de la Cercul Militar Craiova.

La mulţi ani Majestate!

Astăzi Majestatea Sa Regele Mihai I împlinește 96 de ani.

Regele Mihai I s-a născut la 25 octombrie 1921, la Sinaia. Este fiul Regelui Carol al II-lea şi al Reginei-Mamă Elena.

Din iunie 1930, după plecarea Reginei-Mamă în exil, Regele Mihai a rămas în grija tatălui Său. A urmat cursurile unei şcoli organizate de Acesta la palat, alături de copii reprezentând toate colţurile ţării şi toate categoriile sociale. A devenit din ce în ce mai închis în sine şi mai gânditor. Singurele săptămâni fericite erau cele petrecute la Florenţa, la mama sa.

În adolescenţă, Principele Moştenitor a urmat cursuri de sport şi a început pregătirea militară. La vârsta de şaisprezece ani a devenit sublocotenent în armată romană.

După decesul Regelui Ferdinand din 1927 şi ca urmare a faptului că Principele Carol a renunţat la statutul de Principe Moştenitor, Principele Mihai a fost proclamat Rege. Fiind minor, s-a instituit o Regenţă, compusă din Principele Nicolae, Patriarhul Miron Cristea şi Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie, Gh. Buzdugan.

La 8 iunie 1930, Principele Carol a revenit în ţară şi a preluat tronul. Mihai I a primit titlul de Mare Voievod de Alba Iulia. În urma abdicării tatălui Său, la 6 septembrie 1940, a devenit Regele Mihai I.

În timpul războiului, Regele i-a îmbărbătat pe ostaşii romani care au luptat pentru reîntregirea ţării. Nu a fost însă de acord cu depăşirea liniei Nistrului. În ciuda refuzului Mareşalului Antonescu, la 23 august 1944 Regele a hotărât trecerea României alături de aliaţii săi tradiţionali. Acest act de curaj a scurtat războiul cu 6 luni şi a cruţat vieţile a sute de mii de oameni.

Din 1944, Majestatea Sa Regele s-a opus din toate puterile instaurării autorităţii comuniste. În cele din urmă, a fost obligat să abdice la 30 decembrie 1947.

Exilul Regelui Mihai şi al Reginei Ana a început odată cu revenirea de la nunta din Atena. Au locuit până la sfârşitul anului 1948 la vila Spartă, locuinţa Reginei-mame Elena. Din 1949, Regele Mihai şi Regina Ana s-au mutat la Lausanne şi apoi în Anglia, unde au locuit până în 1956.

Pentru a-şi câştiga existenţa, Regele şi Regina au construit o fermă de pui şi un mic atelier de tâmplărie.

Familia Regală s-a întors în Elveţia în 1956. Regele Mihai a semnat un contract cu compania aeriană "Lear Jeats and Co", la Geneva. Familia s-a mutat la Versoix, un mic oraş de pe malul lacului Léman, la câţiva kilometri de Geneva. Aici a locuit peste patruzeci şi cinci de ani şi tot aici se afla, pentru moment, casa familiei.

În anul 1958, Regele a oprit colaborarea cu "Lear", iar un an mai târziu, a înfiinţat o companie de electronică şi de mecanisme automate denumită METRAVEL, pe care a vândut-o cinci ani mai târziu.

Din biroul său de la Versoix şi, începând cu 2001, din cel de la Bucureşti, Regele Mihai a militat pentru intrarea României în NATO şi în Uniunea Europeană. Majestatea Sa a încurajat respectarea drepturilor omului, dezvoltarea economiei de piaţă, păstrarea culturii naţionale, respectarea adevărului istoric, respectarea şi garantarea proprietăţii private, consolidarea statului de drept şi a democraţiei în ţara noastră.

Regele Mihai şi Regina Ana au locuit din 2004 la Aubonne, în Elveţia. De marile sărbători creştine şi, în funcţie de angajamentele Lor publice, Majestăţile Lor au ales să fie alături de cei dragi fie la Castelul de la Săvârşin, fie la Palatul Elisabeta. (http://www.familiaregala.ro/)

La mulţi ani Majestate!

Târgul Meşterilor Populari

În perioada 27-29 octombrie, în Piaţa „Mihai Viteazul” din Craiova, se va desfăşura cea de-a XL-a ediţie a Târgului Meşterilor Populari, eveniment cu peste 100 de participanţi din întreaga ţară şi o gamă diversificată de artefacte ale creaţiei tradiţionale, nelipsite fiind ceramica, împletiturile din lână ori nuiele, costumele populare şi produsele alimentare tradiţionale. 

Deschiderea oficială a evenimentului este vineri, 27 octombrie, ora11.00, iar expoziţia cu vânzare în aer liber şi demonstraţiile meşterilor populari vor avea loc zilnic, între orele 9.00 şi 19.00. Atmosfera va fi întregită cu recitaluri ale ansamblurilor folclorice şi rapsozilor populari din comune doljene. Ca în fiecare an, meritele deosebite ale meşteşugarilor în conservarea şi perpetuarea tradiţiei, calitatea şi valoarea creaţiei vor fi răsplătite cu premii.(www.gds.ro)

Reacţie urbană- Unde ne întâlnim?- un nou proiect al Teatrului Naţional din Craiova

Teatrul Naţional Marin Sorescu din Craiova face din nou o surpriză plăcută iubitorilor de teatru: începând de mai bine de o săptămână a demarat un nou proiect creat special pentru comunitate, o ocazie unică pentru oameni din orice domeniu de activitate, elevi, studenţi, pensionari să cunoască o producție teatrală dintr-o altă perspectivă decât cea de spectator.

Proiectul Reacție Urbană are ca scop producerea a două spectacole care se vor dezvolta atât cu profesioniști din echipa Teatrului Național “Marin Sorescu” din Craiova cât și cu 35 cetățeni ai orașului care au fost aleși ca membri ai proiectului, în urma unui casting organizat pe 15-16 octombrie 2017.

Cele două spectacole pornesc de la două întrebări: „Unde ne întâlnim?” și „Azi sau Mâine?”, la care se așteaptă răspunsul/răspunsurile venite din partea comunităţii.

Pe baza acestora se vor construi spectacolele, începând de la text și până la produsul cultural finit ce urmează să aibă parte de reprezentații pe scena Teatrului Național „Marin Sorescu”, în sezonul de iarnă și cel de vară al stagiunii 2017-2018.

Iubitorii teatrului vor putea veni la premiera spectacolului care va avea loc pe 9 şi 10 decembrie, iar următoarele reprezentaţii sunt programate pe 13-14 ianuarie 2018.

Din echipa organizatorilor fac parte până acum tânărul regizor Laurenţiu Tudor, scenarista Lia Dogaru şi actorul Vlad Drăgulescu care vor coordona întreaga activitate a echipei de asistenţi (regie, dramaturgie, sau scenograf) şi actori.

Să nu uităm de Irina Cîrneanu care se va ocupa de promovarea evenimentului în presa şi pe internet împreună cu mine şi încă trei domnişoare talentate.

Mai multe despre acest proiect, organizatori, membrii echipei şi evoluţia spectacolului puteţi urmări în următoarele zile pe blog (http://reactieurbana.blogspot.ro/), Google + 
(user:reactieurbana) sau paginile de Facebook 
( https://www.facebook.com/reactieurbana/ ) şi Instagram 
( user: reactieurbana). 
Daca aveţi impresii de relatat puteţi trimite mail la adresa reactieurbana@gmail.com.

Vă las în compania fotografiilor făcute în ultimele două zile şi să urăm succes participanţilor la acest proiect!

Urmariti-ne zilnic postările si veniţi la spectacol ca să aflaţi "Unde ne intâlnim?".

Cros în centrul oraşului cu ocazia Zilei Mondiale a Inimii

Asociația de Sprijinire a Cardiologiei din Oltenia și Rotary Club Craiova în parteneriat cu Primăria Municipiului Craiova, Direcția Județeană pentru Tineret și Sport, Direcția pentru Sănătate Publică Dolj, Fundația Română a Inimii, Societatea Studenților Mediciniști din Craiova și Liceul de Arte “Marin Sorescu”, organizează Ziua Mondială a Inimii, eveniment adresat tuturor locuitorilor Craiovei.

Evenimentul, având ca scop informarea corectă a populației cu privire la bolile cardiovasculare si a modului in care se poate preveni apariția acestor afecțiuni, se va desfășura duminică, 28 septembrie 2014, prin organizarea unui cros, a unei promenade si a unui concert care va avea loc la Opera Română Craiova.

“Crosul Inimii” si “Promenada Inimilor” vor fi organizate pe strada Alexandru Ioan Cuza, cu punct de start din zona McDonald’s și punct de sosire in Piața “Mihai Viteazu”. Programul manifestărilor va fi următorul:

– 09.00, înscrierea participanților la cros și promenadă, zona McDonald’s;

– 10.00, mesajul organizatorilor;

– 10.15, start “Crosul Inimii” pentru tinerii sub 18 ani;

– 10.20 plecare in “Promenada Inimilor”;

– 10.30 start “Crosul Inimii” pentru participanții peste 18 ani;

– 11,00 festivitate de premiere si prezentări ale medicilor cardiologi, “Piața Mihai Viteazul”;

Liceul de Arte “Marin Sorescu” din Craiova va oferi două premii speciale realizate de elevii liceului: celui mai vârstnic si celui mai tânăr participant la “Promenada Inimilor”.

Spectacolul “Anotimpurile Inimii”, va avea loc in incinta Operei Române Craiova începând cu ora 13:00, în același timp, in foaier, va fi organizată o expoziție de artă cu sprijinul elevilor Liceului de Arte “Marin Sorescu” din Craiova și al studenților UMF Craiova.

Festivalul Elena Teodorini Craiova 2017-Tristan si Isolda de Richard Wagner

Seara de miercuri a fost una cu care iubitorii de opera sunt mai puţin obişnuiţi, al-5-lea spectacol din cadrul Festivalului Internațional Elena Teodorini a fost susținut la Filarmonica Oltenia Craiova cu opera în concert.

S-a interpretat actul al II-lea din opera Tristan şi Isolda de Richard Wagner.

În cadrul spectacolului au participat:

Conducerea muzicală – Walter Attanasi

Tristan (tenor) – Ian Storey (Marea Britanie)

Isolde (soprană) – Jane Irwin (Marea Britanie)

Brangane (soprană) – Vilhelma Moncyte (Lituania)

Regele Mark (bas) – Dragoljub Bajić (Serbia)

Kurwenal (bariton) – Ioan Cherata

Melot (tenor) – Bogdan Olaru

Orchestra Operei Române Craiova

Iubirea tragică dintre Tristan şi Isolda a fost descrisă de-a lungul timpului în diferite poveşti şi manuscrise. Deşi există mai multe variante a şirului de evenimente ce i-a unit pe cei doi, Tristan şi Isolda au rămas în legendă ca o iubire pasională, însă imposibilă.

Povestea are loc în Evul Mediu, în timpul domniei Regelui Arthur. Isolda era fiica Regelui Irlandei şi fusese promisă de soţie Regelui Marc din Cornwall. Regele Marc a trimis după viitoarea lui regină un mesager, în persoana lui Tristan, care trebuia să o escorteze pe Isolda până în Cornwall.

Însă, pe drumul către Cornwall, Tristan şi Isolda s-au îndrăgostit nebuneşte. Isolda nu a avut de ales şi a trebuit să îndeplinească promisiunea tatălui său şi să se căsătorească cu Marc. În ciuda acestui lucru, aventură dintre cei doi a continuat în secret. Când Regele Marc a aflat de iubirea lor, a decis să o ierte pe Isolda, însă Tristan a fost izgonit din Cornwall.

Tristan a fugit în Bretania unde, după un timp, a cunoscut-o pe Iseult şi a fost atras de ea din cauza asemănării de nume cu cel al iubirii sale adevărate. Tristan şi Iseult s-au căsătorit, însă comuniunea dintre cei doi nu s-a consumat pentru că bărbatul nu o putea da uitării pe Isolda.

Căzut bolnav la pat, Tristan a trimis după iubita să, în speranţa că revederea Isoldei va reuşi să-l vindece. Dacă ea ar fi fost de acord să se întoarcă, pânzele corăbiei cu care venea trebuiau să fie albe. În caz contrar, negre. Prima care a văzut însă pânzele a fost Iseult care a fugit la Tristan să-i dea vestea că acestea sunt negre, deci Isolda nu dorise să vină. Din gelozie, Iseult minţise, astfel încât Tristan nu a aflat niciodată că Isolda era în drum spre el şi că pânzele erau albe. Tristan a murit la scurt timp după aflarea veştii. Nici Isolda nu a mai rezistat mult, dându-şi sufletul din suferinţă pentru iubitul său pierdut.

Cei doi sunt înmormântaţi împreună iar deasupra mormântului lui Tristan creşte un trandafir care nu va muri niciodată.

Richard Wagner a fost o personalitate complexă a vremurilor sale, astfel acesta fiind poet, muzician, compozitor, dirijor şi estetician, s-a afirmat că o personalitate viguroasă în cultura muzicală europeană.

Richard Wagner a fost o personalitate interesantă, izbucnind revoluţia de la 1848 Wagner ia parte activă prin articole de presă, prin cuvântări şi prin participare la luptele de pe baricade. După înfrângerea acesteia, a fost emis un ordin de arestare împotriva lui, aşa încât a fost nevoit să fugă. Se refugiază la Weimar, de aici la Paris şi apoi în Elveţia în casa familiei Wesendonck unde o cunoaşte pe Matilde  de care se îndrăgosteşte.

Puternicul sentiment de iubire, înfiripat între Wagner şi Mathilde Wesendonck, va genera opera Tristan şi Isolda, unul dintre cele mai copleşitoare poeme ale zugrăvirii sentimentului de dragoste.

Aflat în exil în Elveţia, a terminat opera Tristan şi Isolda (1857-1859), operă a cărei temă i-a oferit prilejul zugrăvirii propriilor sale sentimente. Dominat de o tulburătoare pasiune pentru Mathilde Wesendonck, Wagner redă elocvent iubirea fără margini şi chinurile sfâşietoare ale acestui sentiment. Influenţat de filosoful Schopenhauer, opera aceasta are alte semnificaţii decât legenda medievală, unde “iubirea învinge moartea”, la Wagner chinurile iubirii sfârşesc prin moartea izbăvitoare.

Acţiunea legendei se află din dialog, căci opera conţine în cele trei acte sfârşitul legendei. Reducând acţiunea, în operă precumpăneşte analiza psihologică, iar muzica operei devine “un gigantic poem vocal-simfonic despre forţa ucigătoare a pasiunii iubirii”. Pe lângă analiza psihologică, Wagner zugrăveşte şi comuniunea omului cu natura şi cântă romantismul nopţii, temă îndrăgită de poeţii romantici, care vedeau în noapte şi simbolul sentimentelor descătuşate de lanţurile raţiunii.

În această operă, limbajul muzical devine expresia “spiritului tristanesc”, a frământărilor lăuntrice, a sentimentelor dezlănţuite şi a pasiunii iubirii. În speţă armonia are mare intensitate expresivă. Chiar şi laitmotivele sunt fundamentate, în mare parte, pe armonie. Cromatismul liniilor melodice este însoţit şi de un cromatism al armoniilor. Acordurile alterate au dezlegări excepţionale în lanţ, determinând o continuă încordare. Frecventa mişcare a armoniei, prin oscilarea pe diferite funcţiuni ale tonalităţii, prin dese incursiuni pe diferite trepte, alternând treptele principale cu cele secundare, şi prin continua modulare dau un tonus emoţional deosebit de puternic desfăşurării muzicale. Armonia bogată, ca şi prezenţa polifoniei, conferă fluxului muzical adâncă expresivitate. În schimb ritmul derulării dramatice este lent. Magistrale pagini simfonice sunt Preludiul şi Scena morţii Isoldei, încât apar des în repertoriul obişnuit al concertelor simfonice. Laitmotivul principal, emis la începutulPreludiului, are două sensuri: de suferinţă (cu mers descendent) şi de izbăvire (cu mers ascendent), el fiind germenul muzical al întregii drame muzicale. (https://cpciasi.wordpress.com/lectii-de-istoria-muzicii/lectia-7-romantismul-muzical/richard-wagner/)

Cu excepţia uverturii Faust, a sonatelor şi simfoniilor scrise în anii tinereţii, a cântecelor pe textele Mathildei Wesendonck şi a lucrării orchestrale omagiale Idila lui Siegfried închinată Cosimei-fiica lui Liszt, creaţia sa este în întregime dedicată operei.

Despre spectacol pot spune că am avut plăcerea să-l ascultăm pe marele tenor Ian Storey din Marea Britanie în rolul lui Tristan, tenorul fiind la prima sa vizită în România.

Spectacolul integral am înţeles că durează mai bine de 4 ore şi sunt convins că este unul grandios.

Rolul lui Tristan i-a adus renumitului tenor faimă internaţională iar cei care nu au reuşit să ajungă sâmbătă seara la Filarmonica Oltenia au pierdut un spectacol impresionant în care Bogdan Olaru şi Ioan Cherata, artiştii Operei Romane Craiova au fost la înălţime alături de invitaţii străini.