Invitație la Festivalul Internațional de Statui Vivante!

Teatrul Masca a fost înființat în 24 mai 1990 fiind  singurul teatru de gest, pantomimă și expresie corporală din România.

Teatrul Masca a fost fondat de către Anca Dana Florea, regizor și Mihai Malaimare, actor la Teatrul Național, la acea vreme și cadre didactice la IATC I. L. Caragiale București.

Cei doi au decis crearea acestei instituții de cultură subordonată Ministerului Culturii.

În perioada 30 mai-5 iunie 2017 are loc în București: Festivalul Internațional de Statui Vivante, ediția a VII-a, la toate manifestările acestui festival intrarea este liberă.

Ce este o statuie vivantă?

Un actor machiat și îmbrăcat corespunzător care imită o statuie stând nemișcat o perioadă îndelungată de timp reprezintă o statuie vivantă.

Am văzut o mulțime de astfel de actori în Italia și Austria, in marile orașe, cu ocazia concediilor petrecute acolo.
Fără îndoială bucureștenii sunt privilegiați de faptul că Teatrul Masca prezintă periodic astfel de reprezentații în capitala țării.

Față de edițiile precedente care erau organizate numai pentru trei zile această ediție are o durată de 7 zile, are alt format și se adresează altor grupuri țintă.

Peste 50 de statui își vor spune poveștile, actorii Teatrului Masca împreună cu invitații lor din Austria, Olanda și China sunt nerăbdători să vă prezinte acest festival.

Festivalul va fi mediatizat prin intermediul unor statui vivante în foarte multe spații ale Capitalei, actorii prezenți cu această ocazie la festival doresc să combată atitudinea neprofesioniștilor care fac mari deservicii uneia dintre cele mai interesante forme de teatru stradal din lume, statuia vivantă.

Noaptea statuilor vivante va aduce în prima zi a festivalului, pe 30 mai la ora 20.00, alături artiști străini și români, într-un parc al unuia dintre cele mai interesante muzee din București, Casa Filipescu-Cesianu.

În următoarele două zile statuile vor fi întâlnite în Parcul Humulești din Cartierul Ferentari după care se vor muta pentru alte două zile în Parcul Crângași din Cartierul Crângași.

Ultimele două zile ale festivalului vor avea ca loc de desfășurare Parcul Herăstrău în locul de la Roata Mare.

Spectacolele vor începe în fiecare zi la ora 16 iar festivalul va cuprinde în total 60 de spectacole. 

Veți avea ocazia să vedeți zeci de actori care vor interpreta „personaje cu povești din toate timpurile”, după cum promovează organizatorii acest eveniment.

Indiferent dacă sunteți din București său vă aflați în trecere prin oraș în această perioadă veți avea ocazia să vă întâlniți cu foarte multe personaje minunate: Colombina, Fetița, Franțuzoaicele, Cariatidele, Amintirea, Florea, Chitara, Sunetele, Steve Jobs, Alfred Nobel, Albert Einstein, Coco Chanel, Henry Ford sau W. A. Mozart care vă așteaptă la festival!

Mai multe imagini de la edițiile precedente găsiți aici.

Sunt sigur că aceia dintre voi care își vor face timp pentru festival, vor trăi momente speciale la acest eveniment cultural fără precedent în România.

Lansare de carte: Dodo Nița-GABRIEL BRATU o monografie

Sâmbătă 13 Mai 2017 Dodo Niță ne-a făcut o surpriză plăcută invitându-ne la Muzeul de Artă pentru a lansa cartea: GABRIEL BRATU o monografie.

Dodo Niță

Dacă mai există cineva care nu știe cine este Dodo Niță nu este prea târziu să aflați acum:

- Este cel mai important critic și istoric român din domeniul benzilor desenate fiind autor al mai multor monografii, o istorie a benzii desenate românești sau beletristică.

- Este un important organizator al saloanelor și expozițiilor naționale și internaționale de benzi desenate

- Este un important promotor al francofoniei prin intermediul benzilor desenate, activitate pentru care a primit decorații din partea guvernelor Franței și Belgiei.

Benzile desenate fac parte din copilăria fiecăruia dintre noi, când vorbim de benzi desenate automat ne gândim la vremurile frumoase ale inocenței.

Gabriel Bratu

Domnul Gabriel Bratu este cel mai longeviv caricaturist craiovean, publică din anul 1948 caricaturi în cotidianul Cuvântul Libertății (cotidian care se numea Înainte anterior anului 1990).

Realizator de emisiuni radio, organizator de festivaluri de muzică populară, grafician, secretar general de redacție, profesor la Școala de Artă, actor, ilustrator, organizator de saloane și expoziții de caricatură, domnul Bratu este o personalitate cu o activitate foarte bogată și complexă.

Vorbitorii invitați la lansare au prezentat pe rând, pe scurt, activitatea și personalitatea domnului Gabriel Bratu.

Prezenți la lansare autorul și artistul au acordat autografe celor care au cumpărat cartea, cu această ocazie s-au schimbat impresii și s-au făcut fotografii cu cei prezenți.

Domnul Dan Lupescu i-a inmânat cu această ocazie o "Diplomă" din partea revistei Lamura:

Evident am putut admira și câteva dintre lucrările marelui caricaturist, expuse în Sala Oglinzilor și la intrarea în această sală, de către organizatori.

De asemenea s-au putut vizita sălile muzeului unde am putut admira din nou tablourile marilor pictori expuse aici: Nicolae Tonitza, Gheorghe Tătărăscu, Nicolae Grigorescu, Camil Ressu. Theodor Palady, Theodor Aman sau Constantin Lecca.

O mica recenzie

Monografia cuprinde mai multe părți:

-Prefața

-Cronologia care prezintă datele biografice ale artistului

-Un interesant Interviu luat domnului Bratu în anul 2015

-Artistul în viziunea unor prieteni

-O istorie a caricaturii românești în viziunea domnului Bratu

-Titluri, premii, mențiuni primite de-a lungul activității

-O Bibliografie cu lucrările acestuia

-Un succint Album de caricaturi

Citind pe nerăsuflate interviul care prezintă evoluția în timp a artistului am reținut părerile personale ale acestui legate de școală, cultură, folclor, personalități, umor, poezie și micile regrete legate de schimbările nocive apărute în educație său cultură în ultimii ani sau lipsa unor personalități marcante ale umorului românesc precum și a revistelor de umor cum ar fi Urzica și altele similare.

Din cauza faptului că ideile enunțate în acest capitol sunt foarte realiste și prezintă obiectiv problemele care există în educație și cultură în zilele noastre pot spune că este capitolul pe care l-am apreciat cel mai mult din această carte.

In loc de final

Mi-am permis să citez câteva din frumoasele pasaje care mi-au plăcut mai mult din interviul mai sus amintit:

"Am respectat în primul rând țara și adevărații ei oameni, i-am respectat pe cei care au fost înaintea noastră și i-au dus faima, așa cum îi respect pe cei care ne duc astăzi faima. Când zic faimă, mă refer la lucrurile bune, la lucrurile frumoase, pentru că alt fel de faimă ne-au dus unii astăzi. I-am respectat pe cei mai în vârstă decât mine şi am căutat să iau de la ei ce este bun, am căutat să le calc pe urme. N-am făcut rabat, cum se spune, la unele lucruri, riscând să-mi fac duşmani, şi m-am ferit de compromisuri. "

"Cultura... nu înseamnă să faci din când în când câte o serbare."

" Prietenia este pentru mine lucrul cel mai de preţ. Să ştii că te poţi baza pe cineva, să ştii că ai lângă tine orişicând un sprijin este mare lucru! Şi adevăraţii prieteni îşi au valoarea lor şi locul lor în sufletul tău. Cu Gregorian, chiar dacă trec câteva zile şi nu ne vedem, vorbesc zilnic la telefon, Teofil Popescu (cu ceva ani în urmă a fost redactorul ziarului dumneavoastră) este omul cu care mă sfătuiesc, cel care îmi spune cum şi ce trebuie să facem ca să fie bine, Bohoreanu şi Neicu de ani buni parcă-mi sunt din familie. Mă doare sufletul că nu-i mai am alături pe Benedict Gănescu, pe Adrian Petringenaru, pe Sabin Bălaşa, pe Amza Pellea, pe Petre Dragu, pe Sabi Domozină sau pe Florin Rogneanu…"

"Secretul este „să nu tragi pe dreapta”, cum se spune, să mergi înainte, să fii mereu activ, să ai mereu ce face, să te gândeşti încă de azi ce o să faci mâine, să fii în permanenţă „în priză”. Dacă te opreşti, urmează oprirea definitivă…"

"Să ştiţi că şi astăzi, la cei 80 de ani, mă consider tot „o tânără speranţă a caricaturii româneşti”! Încă n-am spus ce aveam de spus şi-n fiecare zi mă străduiesc să-mi îmbunătăţesc stilul, să-mi îmbogăţesc ideile. Numai aşa te poţi menţine, numai aşa poţi rămâne în atenţia celor din jurul tău."

"Când am fost prima oară în Rusia, ne-au dus întâi la mormintele lui Puşkin şi Esenin, unde trei-patru tineri ne-au recitat din poeziile lor. La noi, astăzi, aţi mai auzit la radio sau la televizor vreo poezie?"

" Umorul pe care-l vedem la televizor e jalnic. Nu mai avem oameni care să scrie umor în adevăratul înțeles al cuvântului. Nu mai avem interpreți de umor. Unde sunt Vasiliu-Birlic, Toma Caragiu, Ştefan Bănică, Jean Constantin, Puiu Călinescu, Nicu Constantin? Ei au plecat şi uite că nimeni n-a putut să le ia locul. Păcat, mare păcat… Păcat că punem punct unui capitol numit umor, care ne ţinea, care ne era necesar…"

Sunt convins că dacă într-o bună zi domnul Gabriel Bratu și-ar scrie memoriile, în scurt timp cartea ar fi un mare succes, deoarece sunt sigur că dumnealui mai are multe de spus lumii.

Până  atunci să-i urăm marelui caricaturist: 

 Mult umor în continuare, multă sănătate și multă putere de muncă!

Ați mers vreodată la operă? Niciodată nu este prea târziu!

În perioada 5-14 Mai 2017 pe întregul nostru continent sunt sărbătorite Zilele Europene ale Operei.

Renumitul profesor și dirijor Tiberiu Soare vorbește foarte frumos despre muzica de operă:

"Muzica de operă exprimă nişte lucruri care nu pot fi exprimate în alt gen muzical. Are ceva complet specific şi acest ceva vorbeşte despre nobleţea din noi, pe care, din păcate, în vârtejul vieţii cotidiene, o mai uităm din când în când."

Opera este este un termen desemnând o formă de teatru, fiind deseori denumită teatru liric.

Acțiunea operei se desfășoară total sau predominant utilizând muzica.

Multe din elementele teatrului vorbit sau dramatic sunt utilizate în cadrul operei ca de exemplu: scenariul, costumele, decorurile, mișcarea scenică și interpretarea.

Dată fiind exprimarea preponderent muzicală a operei, interpreții trebuie să aibă calități vocale deosebite.

Acest lucru definește originalitatea acestui gen muzical.

Pe lângă actori (interpreți) în cadrul unui spectacol de operă putem vedea și auzi un grup de instrumentiști sau chiar o orchestră simfonică care îi acompaniază pe aceștia.

Sunt foarte multe spectacole de operă în care apar frumoase și spectaculoase scene de balet.

Opera a apărut și s-a separat ca gen muzical de sine stătător în perioadă barocă în Italia și s-a dezvoltat permanent până în zilele noastre cu contribuția compozitorilor italieni, germani sau austrieci în mod special.

În România opera a pătruns cu întârziere primele teatre de opera fiind înființate în țară după 1900.

În lume există teatre de operă renumite cum ar fi Scala din Milano, Bolșoi din Moscova sau Opera din Sydney celebră mai ales datorită îndrăznețului proiect al clădirii.

Teatrul Scala din Milano

 Teatrul Bolșoi din Moscova

Opera din Sydney

Mari compozitori ai lumii au compus și muzică de operă.

În cartea Splendorile Operei autorul acesteia Grigore Constantinescu pune la dispoziția melomanilor un Dicționar de Operă în care puteți găsi povestite majoritatea operelor care se joacă pe scenele lumii.

Dintre compozitorii români de operă îi găsim la loc de cinste răsfoind cartea pe Pascal Bentoiu, Corneliu Cezar, Ghenadie Ciobanu, Paul Constantinescu, Vladimir Cosma, Violeta Dinescu, Dan Dediu, Gheorghe Dumitrescu, Leonard Dumitriu, George Enescu, Liviu Glodeanu, Eduard Caudela, Marcel Mihalovici, Marțian Negrea, Șerban Nichifor, Doru Popovici, Vasile Spatarelu, Aurel Stroe, Cornel Trailescu, Cornel Taranu, Anatol Vieru, și Alexandru Zirra.

Cei mai renumiți compozitori de operă europeni sunt Georg Friederich Handel, Richard Wagner, Giuseppe Verdi, Richard Strauss, Gioachino Rossini, Giacomo Puccini și nu în ultimul rând Wolfgang Amadeus Mozart.

În frumosul și cochetul orășel Bârlad, loc de care mă leagă amintiri minunate nu există teatru de operă.

Teatrul din localitate poartă numele Victor Ion Popa după numele marelui om de teatru născut la Bârlad.

Aici și la Casa de Cultură a Sindicatelor am făcut cunoștință în copilărie cu piesele de teatru jucate de actorii din localitate sau operă și operetă jucate de actori din alte orașe mai mari care in cadrul turneelor organizate pe vremea aceea poposeau si in orașul copilăriei mele.

Îmi amintesc cu deosebită plăcere de Teatrul Muzical Nae Leonard din Galați care prezenta spectacole de neuitat, unul dintre acestea fiind realizat după romanul Groapa al lui Eugen Barbu.

Mai târziu fiind student am făcut cunoștință cu Opera din București unde am văzut prima dată Aida cu soprana Lucia Țibuleac.

Am avut plăcerea să-i ascult pe viu de asemenea pe Silvia Voinea, Mariana Slătinaru Nistor, Nicolae Herlea și Ludovic Spiess.

Ascultând soliști de mare valoare și vizionând spectacole de calitate a început să îmi placă opera și încet încet să mă îndrăgostesc de aceasta.

În aceeași măsură iubesc lectura, teatrul și muzica simfonică, fiecare dintre aceste forme de cultură are păstrat un loc special în sufletul meu.

Merg la operă ori de câte ori am timp, îmi place muzica de operă și apreciez în mod special orchestra, vocile soliștilor și corul.

Este demn de luat în seamă de multe ori și dramatismul operelor chiar dacă mie personal îmi este mai dificil să urmăresc traducerea libretului, fapt pentru care prefer să mă concentrez asupra muzicii și a interpretării.

De multe ori stau în primul rând și admir costumele actorilor.

Am avut plăcerea să văd multe spectacole ale Operei din Craiova în aer liber, în centrul orașului sau prin cartiere și consider această o inițiativă lăudabilă care trebuie repetată.

Dacă nu vine lumea din cartiere la teatru, vine teatrul în cartier, școli și alte locuri neconvenționale, promovarea actului cultural este un lucru care trebuie făcut permanent.

Recent am văzut la Teatrul Național baletul Lacul Lebedelor și am fost plăcut impresionat de dansatorii ruși.

Este  regretabil că nu avut o orchestră pe măsura talentului și efortului balerinilor muzica fiind redată de pe cd.

Din păcate la ora la care scriu această postare din cauza lipsei de interes a autorităților sala Operei din Craiova este impracticabilă necesitând renovare urgenta ca și clădirea Colegiului Carol, iar spectacolele au loc în alte spații din oraș respectiv Teatrul Național Marin Sorescu sau Cercul Militar.

Acest lucru presupune un efort suplimentar din partea personalului angajat legat de mutatul decorurilor și a recuzitei în general .

Am trecut zilele trecute pe lângă Colegiul Carol și m-a întristat aspectul clădirii cu tencuială căzută și neputința și indiferența autorităților față de acest fapt.

Un simbol al orașului este lăsat de izbeliște de ani buni.

Opera din Craiova

Cu toate acestea sunt spectacole pe care le-aș vedea de sute de ori, în orice condiții.

Amintesc aici Rigoletto sau Traviata, Nunta lui Figaro sau Bărbierul din Sevilla.

Deși am o bibliotecă de cd-uri și dvd-uri cu diverse spectacole de operă, urmăresc ori de câte ori am timp spectacolele de pe Mezzo sau pe You Tube, plăcerea cea mai mare este să urmăresc un concert simfonic sau un spectacol de operă pe viu.

Niciodată nu poți trăi aceleași senzații stând acasă în fotoliu cu căștile în urechi, deoarece muzica simfonică și cea de operă au fost compuse ca să fie ascultate in sala de spectacol.

Și dacă publicul este cunoscător și apreciază efortul actorilor și al orchestrei câștigul este înzecit.

Nu ca aseară unde în Sală Filarmonicii doamnă de lângă mine avea telefonul cu soneria activă și se auzea câte un beep de câte ori primea mesaje pe Facebook.

Iar celor care nu au fost niciodată la un spectacol de operă în situația în care sunt curioși să își petreacă câteva ore în sală cred că este imposibil să nu le placă ceva indiferent de spectacol.

Având în raza receptorilor multă acțiune, dramatism, costume frumoase, culoare, mișcare, muzică orchestrală, vocală, cor sau balet în mod sigur și cel mai pretențios și necunoscător spectator vă rămâne cu o amintire plăcută după un astfel de spectacol.

Eu aș fi plăcut impresionat să văd un spectacol cu una din operele lui Handel la Opera Română Craiova ca de pilda aceasta:

Niciodată nu este prea târziu ca să faci cunoștință cu frumosul și să descoperi "noblețea" din tine!

Un motiv bun pentru a ieşi din casă-degustările de vinuri

Un vechi proverb latin spune că:

"Este bine să ne amintim că există cinci motive pentru a bea: venirea unui prieten, setea cuiva, frica de sete pe viitor, gustul excelent al vinului, sau oricare alt motiv."

La invitaţia Asociaţiei Bloggerilor Olteni şi DictionarCulinar.ro, în cadrul evenimentului Brânzeturi cum se... cuVin am petrecut împreună cu alţi bloggeri o seară minunată la Terasa Planter’s în compania brânzeturilor Delaco şi a vinurilor de la Crama Mennini; ca să parafrazez proverbul de mai sus acesta este un motiv foarte bun de a ieşi din casă împreună cu prietenii într-un decor plăcut cum este cel din Parcul Nicolae Romanescu.

Organizatorii evenimentului au un plan îndrăzneţ, promovarea vinurilor olteneşti şi sa promovarea asocierilor culinare dintre brânzeturi şi vin.

Bloggerii prezenţi la eveniment au avut plăcerea să o cunoască pe Ancuţa Căpăţâna – reprezentat regional al Cramei Mennini care a prezentat vinurile produse la Crama Mennini şi a oferit informaţii legate de vinuri celor prezenţi la degustare.

Brânzeturile şi asocierile culinare au fost prezentate de Alin Sintimbrean, de la DictionarCulinar.ro.

Situat într-o locaţie pitorească, şi funcţionând în regim de terasa – bar – restaurant, Planter’s este locaţia perfectă pentru o întâlnire cu prietenii şi savurarea unei gustări sau unei băuturi în mijlocul naturii, pot spune după ce am fost acolo şi am petrecut câteva ore minunate la aer curat în Parcul Nicolae Romanescu.

Degustările de vinuri sunt evenimente unice pentru care este păcat să nu aloci o parte din timpul liber, sunt ocazii unde ai ocazia să cunoşti oameni interesanţi şi să auzi poveşti frumoase.

"Degustarea unui vin este, de fapt, savurarea unui strop din râul istoriei umanității."(Clifton Fadiman), scrie în pliantul de prezentare, oferit de Ancuţa participanţilor la degustare.

"Domeniile Mennini se află în podgoria Drăgășani, zonă privilegiată de elementele naturale, cu o istorie de peste 2000 de ani, poziționată fiind între nordul Subcarpaților Getici și sudul Câmpiei Române, acolo unde pământul bogat, specific zonei de deal, se întâlnește cu climatul minunat al zonei de câmpie.

Podgoria Drăgășani este dispusă pe o lungime de 50 de kilometri, între Strejești și Ionești, și pe o adâncime de 30 de kilometri.

Aici se află Domeniul Mennini, locul unde tradiția întâlnește pasiunea și dă naștere vinurilor de calitate superioară.

ZONA PODGORIE Domeniile Mennini înseamnă un paradis natural de 300 de hectare de vii și livezi, dintre care 70 sunt înnobilate cu viță de vie de calitate superioară, replantată respectând normele unei viticulturi moderne, orientate spre producția de soiuri autohtone ca: Negru de Drăgășani, Tămâioasă Românească și Fetească Albă, dar și internaționale ca: Chardonnay, Sauvignon Blanc, Pinot Noir, Merlot și Cabernet Sauvignon."

Asocierile culinare de la degustarea de la Planter’s au fost următoarele:

Frizzante Rose – Camembert, măr + crackersTudor

Sauvignon Blanc + Tămâioasa Româneasca – Emmentaler Delaco, struguri albi

Tudor Rose din Pinot Noir – Brie au bleu, struguri roz + crackers

Tudor Cabernet Sauvignon + Negru de Drăgăşani – Grana Padano Delaco, oțet balsamic

Mie mi-a plăcut cel mai mult combinaţia a doua: Sauvignon Blanc + Tămâioasa Romaneasca-Emmentaler Delaco, struguri albi, combinaţie pe care am votat-o la tombola finală unde am fost şi norocosul câştigător.

Despre vinul care l-am apreciat pot să vă spun că este un vin proaspăt și prietenos, care poate fi servit alături de preparate din pește, piept de pui, brânzeturi lejere.

Se serveşte la o temperatură de 10-12°C şi are 13% alcool. 

Este un cupaj din vin tânăr, cu o culoare galben-verzuie, care dezvăluie o aromă discretă de flori de salcâm și flori de soc pe care le simţi de la primul contact cu lichidul miraculos. 

Uşor dulce şi aromat l-aş caracteriza foarte simplu: primăvară.

Brânza Emmentaler este considerată unul din felurile de brânză cel mai greu de obținut datorită procesului de maturare care trebuie să ducă la formarea simultană a gustului și a găurilor specifice din structură.

Gustul dulceag şi aroma acesteia fructata pot fi descrise şi mai simplu: natură iar combinaţia celor două: linişte.

O dovadă în plus că in zona Olteniei se produc vinuri deosebite care în asociere cu alimente obişnuite produc senzaţii de neuitat.

Cu o condiţie: să fii alături de oameni plăcuţi într-un loc liniştit.

Invitație la film: Guardians of the Galaxy Vol 2, 3D

Pe data de 5 mai 2017 va avea loc în România premiera filmului Guardians of the Galaxy Vol 2 al cărui trailer îl puteți vedea mai jos:

Am vizionat acest film 3D în avanpremieră la Inspire Cinema Craiova în sala 6, joi seara de la ora 20,40, în condiții impecabile.

Acțiunea filmului se petrece după ce Peter Quill (Chris Pratt), Gamora (Zoe Saldana), Drax (Dave Bautista), Rocket (Bradley Cooper) şi micul Groot (Vin Diesel) au salvat întreaga galaxie. 

Aceștia formează o echipă cunoscută sub binemeritatul nume "Gardienii galaxiei".

Cele cinci personaje  se ciondănesc încontinuu,  sau acceptă misiuni "imposibile".

Când sunt angajaţi de rasa Suverană să păzească nişte nepreţuite baterii de un monstru interdimensional, Gardienii au parte de o provocare ce-i va arunca pe drumul adevăratei mize a filmului: descoperirea obârşiei lui Peter Quill.

Filmul oferă o mulțime de ingrediente: delicvenți violenți și comici, monştri interdimensionali, rase bizare, oameni-planetă și prădători galactici totul îmbrăcat în multă culoare, zgomot,  foarte mult umor porcos sau involuntar și unele glume proaste.

Acest tip de umor deseori este îmbinat cu unele momente dramatice sau dure din film.

În film apar și alte personaje care dau savoare si intăresc mesajul filmului: Ego, Nebula, Taserface, Mantis sau Yondu.

Datorită situațiilor dure în care sunt puse personajele acestea se comportă ca și cum ar fi o familie, legăturile dintre acestea se creează ca urmare a nenumăratelor întâmplări la care participă împreună.

Este un film despre egoism, crimă, nebunie, prietenie, solidaritate, datorie comună și de ce nu și despre iubire.

Apreciez foarte mult efectele speciale senzaționale, costumele și machiajul personajelor (atenție la machiajul lui Drax care necesita la începutul filmărilor 3 ore şi jumătate ) și coloana sonoră excepțională.

Pot spune fără să exagerez că filmul m-a ținut "în priză" permanent în ciuda faptului că durează 137 de minute.

Pentru iubitorii genului și celor care vor să se destindă într-una din seri este un film care nu trebuie ratat.

Cei care vor alege să vizioneze acest film la Cinema 3D Craiova, vor trăi pentru 2 ore într-o lume plină de culoare și personaje amuzante.