Invitaţie la film: Fifty Shades Darker

Pe data de 10.02.2017 va avea loc în România lansarea filmului Fifty Shades Darker al cărui trailer îl puteţi vedea mai jos:

Chiar dacă acest film este clasificat de site-urile de specialitate ca dramă, romantic, dragoste, ţinând seama de gusturile mele în materie de film eu aş completa cu psihologic şi erotic...

Iubitorii genului de astfel de filme care caută relaxarea într-o sală de cinema după o zi de muncă stresantă, pot urmări acest film fără să depună eforturi mari de concentrare.

Eu am văzut în avampremieră acest film la Inspire Cinema aseară, împreună cu câţiva prieteni în sala 2 in conditii foarte bune.

Mi-a plăcut foarte mult muzica filmului şi sonorizarea sălii.

Anastasia (Dakota Johnson) asistenta lui Jack Hyde (Eric Johnson) la editura S.I.P. se împacă cu Christian (Jamie Dornan) fostul ei iubit prezent la o expoziţie de fotografie.

Christian este un om de afaceri prosper care îşi poate permite să cumpere orice firmă, maşina sau imobil aşa încât va cumpăra S.I.P. pentru a-şi putea controla mai bine iubita.

Atunci când Jack abuzează de poziţia sa în firmă şi îi face propuneri indecente Anastasiei, aceasta este nevoită să îl lovească şi să fugă.

Christian îl concediază pe Jack iar Anastasia va ocupa temporar poziţia lui Jack în cadrul editurii.

Acţiunea filmului se desfăşoară scoţând în evidenţă în acelaşi timp lupta lui Christian cu trecutul şi coşmarurile sau femeile care au făcut parte din trecutul acestuia şi vor să o elimine pe Anastasia, cum ar fi Leila Williams (Bella Heathcote) și Elena Lincoln (Kim Basinger), femei care au influenţat viaţa lui Christian.

Filmul conţine multe scene erotice şi prezintă de asemenea diverse episoade în care apar instrumente şi fetişuri destinate sporirii plăcerii sexuale pe care le folosesc personajele principale din film.

Eroul principal al filmului are un corp frumos, atletic și face gimnastică într-o sală de sport aflată în locuința personală.

Anastasia este mereu îmbrăcată cu rochii foarte frumoase și poarta lenjerii intime scumpe care pot face invidioasă orice femeie.

Atât locuințele din film, cea a lui Christian și cea a părinților lui ,în care are loc un bal mascat la care cânta live o formație de jazz de top, cât și mașinile cu care se plimba personajele pot atrage atenția iubitorilor de frumos și încântă privirea acestora.

Pentru amatorii acestui gen de film, cu acţiune simplă, actori frumoşi şi mult erotism vă invit la premiera filmului oferit de  Cinema 3D Craiova .

Despre civilizaţie în sala de cinematograf

Am fost de două ori la film la Inspire Cinema în ultimele 2 săptămâni.
Spectatorii intră în sală cu popcorn, apă, bere, suc, snacksuri şi orice fel de produs  care se poate mânca, ronţăi sau bea.

Până aici nu e nicio problemă însă la finalul filmului marea majoritate a celor prezenţi lasă în sala cutii, doze, sticle, ambalaje şi pahare în condiţiile în care la uşa pe care se iese din sală se afla un tomberon imens in care se pot arunca deşeurile respective.
Acum 2 săptămâni nişte indivizi vărsaseră pe podea pungile cu popcorn şi le lăsaseră aşa...

 Majoritatea dintre cei prezenţi în sala nu au idee cum vedeam noi filmele în anii 70, în săli care miroseau urât, cu scaune de lemn netapiţate în care riscai să îţi agăţi pantalonii, pe scări sau în picioare.

Păcat de condiţiile oferite de Inspire Cinema deoarece mulţi nu ştiu să aprecieze şi să păstreze ceea ce li se oferă!

Supărare

Doamna Cutărescu s-a supărat acum câteva zile pe mine.

Poleiul ne-a surprins în Centrul Vechi, loc în care localurile erau pline de tineri veniți de la mitingul organizat împotriva Ordonanței 13.

Am ascultat și am dansat pe muzică rock într-un club select până după miezul nopții după ce plecasem de la Filarmonica de la concertul meu de pian favorit.

O trupă al cărei nume nu l-am reținut ne-a spart timpanele timp de două ore.

Am mers încet, încet spre străduță îngusta din vecinătatea centrului unde parcase mașina după ce ne învârtisem jumătate de oră ca să găsim un loc liber de parcare.

După o chinuitoare zi de muncă am ajuns acasă.

A doua zi mă aștepta o nouă zi de muncă în care trebuia să fiu fresh.

Am adormit în câteva minute și am visat o cum o orchestră de vuvuzele și fluiere de mână interpreta o melodie de salsa.

Câteva sute de perechi dansau în Piața Mihai Viteazu.

Nu vă recomand să amestecați vinul fiert cu berea și cidrul în compania muzicii rock și a persoanelor supărăcioase!!!

Am vrut să îmi cumpăr și eu astăzi o vuvuzea ca să o am în casă pentru mitinguri și meciuri, însă nu am avut de unde.

De multe ori dacă aș sufla într-o vuvuzea pusă la urechea știu eu cui dar nu așa oricum ci la câteva zeci de decibeli și aș filma faza aș lua mii de like-uri la postare de You Tube.

Dacă aș fi fost patron de magazin de jucării și aș fi avut 1000 de vuvuzele, steaguri, fluiere și trompete le-aș fi vândut într-o zi.

Aș fi devenit mai bogat decât Soros.

Doamna Cutărescu s-a supărat deoarece a reușit în câteva ore să mi spună o poveste în mai multe variante, încât atunci când i-am spus că nu o cred mi-a zis că sunt beat și nu mă duce capul să înțeleg ce vorbește ea, câte de nefericită este și cât a suferit ea în viața asta, cât de neînțelegător reușesc să fiu uneori, că sunt cel mai prost ascultător pe care l-a întâlnit de la revoluție încoace și că nu mă pot concentra asupra a ceea ce are ea să îmi povestească, că avea impresia să sunt mai inteligent dar este dezamăgită de mine ca de altfel de toți bărbații și că regretă că a ieșit cu mine în oraș că mai bine stătea în casă la Antena 3 să privească la manifestanții din Piața Victoriei decât să se plictisească în prezența mea.

Pentru că avea dreptate i-am recomandat să își caute alt ascultător mai bine dotat intelectual.

Mi-ar fi plăcut să merg pe jos până acasă.

Nu am avut norocul ăsta!

A insistat să mă conducă cu mașina ei până la mine acasă ca să fie sigură că nu pățesc ceva pe drum și nu alunec pe poleiul ăla și îmi rup oasele sau îmi sparg capul.

Când am urcat în mașină s-a rupt spătarul scaunului din dreaptă față.

Fumând țigara de la țigara Doamna Cutărescu mi-a ținut o prelegere despre maniere, stil, rafinament și politețe.

Mă simțeam că soldații ăia cărora li se toarnă apă peste nas și gură având o cârpă pusă pe față.

Aeeeeeeeeeeeeeerrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrr! Help!

Ne-am despărțit buni prieteni și ne-am promis că nu ne vom mai intersecta drumurile niciodată!

Îndemn la luptă

O bună prietenă a postat câteva versuri frumoase astăzi pe Facebook, versuri aparținând unei poezii mai puțin cunoscute de către mulți români:

Îndemn la luptă 

Nu dor nici luptele pierdute,
nici rănile din piept nu dor,
cum dor acele brațe slute
care să lupte nu mai vor.

Cât inima în piept îți cântă
ce-nseamna-n luptă-un braț răpus ?
Ce-ți pasă-n colb de-o spadă frântă
când te ridici cu-n steag, mai sus ?

Înfrânt nu ești atunci când sângeri,
nici ochii când în lacrimi ți-s.
Adevăratele înfrângeri,
sunt renunțările la vis.

De câteva zile orașele mari sunt în fierbere.

În fiecare seară sute și mii de oameni se strâng pentru câteva ore în piețele publice și scandează lozinci împotriva guvernului și a partidului câștigător al alegerilor parlamentare.

Cu mic cu mare fiecare participant dotat cu câte o lozincă, baner sau pancarda, steag, fluier sau vuvuzea, trompetă, goarna sau alt instrument muzical care creează zgomot își exprimă într-un mod personal dezabrobarea față de ultimele decizii luate de către actualul guvern printr-o ordonanță de urgență care dezincriminează abuzul în serviciu.

Lupta maselor continua sub supravegherea atentă a jandarmilor și a poliției care veghează atent asupra celor ce se întâmplă, astfel încât toată lumea să fie în siguranță.

Cine nu a auzit de Radu Gyr?

Poetul a stat închis în lagărul de la Miercurea Ciuc alături de Mircea Eliade, Nae Ionescu, Mihail Polihroniade și alți intelectuali de extremă dreapta din perioada interbelică, Radu Gyr a fost închis și în timpul regimului lui Ion Antonescu. 
După eliberarea din detenție a fost trimis, pentru „reabilitare” în batalioanele de la Sărata. Întors din război rănit și cu poemele în raniță, Radu Gyr a publicat în 1942 (la editura Gorjan) volumul Poeme de războiu (carte cenzurată).
În 1945, regimul comunist l-a încadrat în „lotul ziariștilor”, iar justiția l-a condamnat la 12 ani de detenție politică.
Creația poetului Radu Gyr avea să cunoască înălțimi nebănuite în bezna temnițelor comuniste. 
Evoluția poeziei sale de după gratii poate constitui un scurt istoric al acelor ani de viață inimaginabilă. 
Poetul scrie despre foamea permanentă, frigul cumplit, moartea ca prezență zilnică, se ceartă cu Dumnezeu, pentru ca, în final, să ajungă la liniște sufletească și la o credință adâncă, înțelegând soarta ce i-a fost rezervată și jertfa uriașă care îi stătea în față. 
Crezul său a devenit crezul unei întregi generații.
La înmormântarea sa din cimitirul Bellu Catolic, în 1975, singurul literat care a îndrăznit să participe la ceremonia funerară și să citească din versurile lui Gyr a fost, potrivit unui martor ocular, poetul Romulus Vulpescu. (Sursa Wikipedia).

La ora aceasta are loc o sedinta de guvern.

Ce surprize ne mai pregateste oare guvernul?