De când nu ați mai fost la un spectacol de calitate?
De când nu ați mai dansat?
De când nu ați mai cântat?
De când nu v-ați mai plimbat prin parc?
De când nu ați mai citit o carte bună?
De când nu ați mai văzut un film frumos?
De când nu ați mai făcut ceva nebunesc?
De când nu ați mai spus ceva frumos cuiva?
De când nu ați mai mângâiat pe cineva?
De când nu i-ați mai spus "Te iubesc" persoanei de lângă voi?
De când nu v-ați mai bucurat din lucruri mărunte?
De când nu ați mai fost bucuroși că sunteți sănătoși?
De când...?
Dacă nu ați făcut mai nimic în cele de mai sus, la care m-am gândit acum, nu este târziu niciodată să o faceți!
Veți fi mult mai fericiți!
luni, 31 octombrie 2016
Pe strada Occidentului venise toamna...
Pe strada Occidentului venise toamna de câteva zile.
Pomii se întreceau care de care să își destăinuie coloritul multicolor al frunzelor care nu îndrăzniseră încă să cadă.
Un soare obosit încălzea pașii trecătorilor.
În curtea casei de la numărul 14 bis locuia domnul Popescu, un pensionar simpatic care îndrăgea mult florile.
În fiecare anotimp începând cu lună martie se vedeau din drum în curtea acestuia flori de toate culorile.
Cel mai mult iubea trandafirii pe care-i îngrijea zilnic.
Acum avea curtea plină de frunze uscate care acopereau rădăcinile viței de vie și ale tufănelelor albe, galbene și ruginii.
Treceam în fiecare zi prin fața curții domnului Popescu de 26 de ani în drum spre locul de muncă astfel încât ne împrietenisem.
În dimineața zilei de vineri domnul Popescu dormea la soare într-un scaun balansoar cu fața la soarele blând al toamnei târzii și lungi de care avusesem parte anul acesta.
Ieri dimineață m-am trezit cu o durere groaznică în piept.
Mă certasem cu șeful cu o zi înainte:"Ți-am zis să nu te mai cerți cu toți trepanații! Politica firmei pretinde că dumneata să fii... tra la la... li lu lu! Dacă se mai repeta voi lua măsuri severe!"
Mă certasem înseamnă că el urlă și eu ascultam, dacă aș fi comentat ceva sau urlat și eu ne-am fi certat tot weekendul și evident nu avea sens.
Îi închisesem telefonul în nas unui client bădăran și acesta mă reclamase șefului.
Noi ne certam și trepanații jubilează! Țara de căcat.
Admirând florile domnului Popescu evident nu am fost atent pe unde calc și încotro merg așa încât fără să vreau am intrat în EA.
Adică EA era o domnișoară tinerică și foarte drăguță.
Care EA surprinsă a căzut în brațele mele.
Mi-a zâmbit ștrengărește și mi-a zis că își cere scuze că nu a fost atentă.
Și că am niște brațe foarte puternice.
Și în timp ce îmi spunea toate astea stătea în brațele mele.
Și am simțit că nu mă mai doare în piept și am uitat că mă certasem cu șeful, și cu trepanatul și cu alții trepanați de-a lungul timpului.
"Fiți amabil, cum aș putea ajunge pe Calea Victoriei?", m-a întrebat domnișoara râzând și arătându-mi o dantură perfectă.
"Împreună cu mine!", i-am răspuns și am rugat-o să mă urmeze.
Era îmbrăcată cu o rochie de culoare neagră, o geacă de rocker-motociclist, iar în picioare avea cizme cu toc și purta foarte multe brățări, lanțuri și inele pe degete.
Pe drum am discutat despre rock, tatuaje, piercinguri, haine, parfumuri, cărți, concerte, filme, teatru și dragoste.
M-a invitat la un concert rock la Arenele Romane să merg cu ea și să ascultăm și să dansăm pe muzica celor de la Bucovina și Negura Bunget.
Parcă ne știam de când lumea și chiar dacă era mult mai tânără decât mine mi s-a părut mai cultivată, rafinată, stilată decât multe dintre persoanele de vârsta mamei ei pe care le cunosc.
Ați mers vreodată la un concert rock?
Nu este bună întrebarea, mai corect este să întreb dacă ați fost vreodată la un concert rock cu Negura Bunget însoțiți de o rockeriță frumoasă și pozitivă?
Merită să încercați!
Începeți cu strada Occidentului poate aveți și voi norocul meu!
Pomii se întreceau care de care să își destăinuie coloritul multicolor al frunzelor care nu îndrăzniseră încă să cadă.
Un soare obosit încălzea pașii trecătorilor.
În curtea casei de la numărul 14 bis locuia domnul Popescu, un pensionar simpatic care îndrăgea mult florile.
În fiecare anotimp începând cu lună martie se vedeau din drum în curtea acestuia flori de toate culorile.
Cel mai mult iubea trandafirii pe care-i îngrijea zilnic.
Acum avea curtea plină de frunze uscate care acopereau rădăcinile viței de vie și ale tufănelelor albe, galbene și ruginii.
Treceam în fiecare zi prin fața curții domnului Popescu de 26 de ani în drum spre locul de muncă astfel încât ne împrietenisem.
În dimineața zilei de vineri domnul Popescu dormea la soare într-un scaun balansoar cu fața la soarele blând al toamnei târzii și lungi de care avusesem parte anul acesta.
Ieri dimineață m-am trezit cu o durere groaznică în piept.
Mă certasem cu șeful cu o zi înainte:"Ți-am zis să nu te mai cerți cu toți trepanații! Politica firmei pretinde că dumneata să fii... tra la la... li lu lu! Dacă se mai repeta voi lua măsuri severe!"
Mă certasem înseamnă că el urlă și eu ascultam, dacă aș fi comentat ceva sau urlat și eu ne-am fi certat tot weekendul și evident nu avea sens.
Îi închisesem telefonul în nas unui client bădăran și acesta mă reclamase șefului.
Noi ne certam și trepanații jubilează! Țara de căcat.
Admirând florile domnului Popescu evident nu am fost atent pe unde calc și încotro merg așa încât fără să vreau am intrat în EA.
Adică EA era o domnișoară tinerică și foarte drăguță.
Care EA surprinsă a căzut în brațele mele.
Mi-a zâmbit ștrengărește și mi-a zis că își cere scuze că nu a fost atentă.
Și că am niște brațe foarte puternice.
Și în timp ce îmi spunea toate astea stătea în brațele mele.
Și am simțit că nu mă mai doare în piept și am uitat că mă certasem cu șeful, și cu trepanatul și cu alții trepanați de-a lungul timpului.
"Fiți amabil, cum aș putea ajunge pe Calea Victoriei?", m-a întrebat domnișoara râzând și arătându-mi o dantură perfectă.
"Împreună cu mine!", i-am răspuns și am rugat-o să mă urmeze.
Era îmbrăcată cu o rochie de culoare neagră, o geacă de rocker-motociclist, iar în picioare avea cizme cu toc și purta foarte multe brățări, lanțuri și inele pe degete.
Pe drum am discutat despre rock, tatuaje, piercinguri, haine, parfumuri, cărți, concerte, filme, teatru și dragoste.
M-a invitat la un concert rock la Arenele Romane să merg cu ea și să ascultăm și să dansăm pe muzica celor de la Bucovina și Negura Bunget.
Parcă ne știam de când lumea și chiar dacă era mult mai tânără decât mine mi s-a părut mai cultivată, rafinată, stilată decât multe dintre persoanele de vârsta mamei ei pe care le cunosc.
Ați mers vreodată la un concert rock?
Nu este bună întrebarea, mai corect este să întreb dacă ați fost vreodată la un concert rock cu Negura Bunget însoțiți de o rockeriță frumoasă și pozitivă?
Merită să încercați!
Începeți cu strada Occidentului poate aveți și voi norocul meu!
Ghicitoare
Gigel este urât.
Vasile este sărac.
Niculina este urâtă.
Georgeta are fusta ruptă.
Mariana vorbeşte singură.
Ciprian este necăjit.
Marinela se baga singură în seamă.
Mirela s-a trezit vorbind.
Gigel crede că este Vasile, Vasile crede că este Ciprian, Mariana crede că este Mirela şi Marinela crede că este Niculina.
Nimeni nu mai ştie cine este, unde este, de ce este şi ce a făcut?
Ghicitoare: Cine este Ileana Cosânzeana?
Vasile este sărac.
Niculina este urâtă.
Georgeta are fusta ruptă.
Mariana vorbeşte singură.
Ciprian este necăjit.
Marinela se baga singură în seamă.
Mirela s-a trezit vorbind.
Gigel crede că este Vasile, Vasile crede că este Ciprian, Mariana crede că este Mirela şi Marinela crede că este Niculina.
Nimeni nu mai ştie cine este, unde este, de ce este şi ce a făcut?
Ghicitoare: Cine este Ileana Cosânzeana?
La Crama Banu Maracine
Degustările de vinuri sunt ceva deosebit şi chiar dacă nu eşti cunoscător îţi dau ocazia să afli întotdeauna lucruri noi despre crame, producţia de vinuri, soiuri de struguri, cultura viţei de vie, modul de păstrare al vinului şi multe alte lucruri interesante.
Ai ocazia să petreci clipe frumoase lângă oameni interesanţi şi lângă prietenii cu care participi la degustare.
La Crama Banu Mărăcine anii scurşi de la revoluţie au înrăutăţit situaţia economică a unităţii fapt pentru care în prezent aici nu se mai produc vinuri.
Degustarea de vinuri de la Banu Mărăcine a fost organizată de Asociaţia Bloggerilor Olteni şi DictionarCulinar.ro şi face parte din proiectul Brânzeturi cum se... cuVin.
Hruba Banu Mărăcine este cea mai mare locaţie din ţară construită începând cu anul 1984 prin decopertarea terenului, locaţie plină de butoaie imense din stejar care din cauza faptului că în prezent nu se mai produce vin sunt goale.
Aici se găsesc depozitate numai vinuri de colecţie, din care am avut plăcerea să degustăm 3 soiuri cu ocazia vizitei.
Bloggerii prezenţi la eveniment au primit informaţii foarte interesante despre istoria cramei şi producţia de vin de la domnul Mircea Bâca – directorul staţiunii, domnul Adrian Leoveanu – inginer şef şi doamna Mihaela Voicu, ghidul nostru în „Hruba” – Crama Banu Mărăcine.
Despre brânzeturi ne-a vorbit Alin Sintimbrean de la DictionarCulinar.ro.
Am degustat 3 feluri de vin în combinaţie cu 3 feluri de brânză astfel:
Camembert – Ile de France - Sauvignon Blanc 2008 - 11,4% alcool - biscuiţi crackers
Grana Padano Delaco – Cabernet Sauvignon 1997 - 12,8% alcool - ulei de măsline şi piper
Caşcaval Afumat Delaco – Feteasca Neagră 2008 - 13% alcool - struguri negri
Mie personal mi-a plăcut cel mai mult asocierea nr.1, vinul este răcoros, brânza delicioasă şi asocierea acestora este unică.
La final am degustat un coniac " Roua Plaiului" care a fost premiat la Salonul Internaţional de la Geneva în anul 1996.
Negreşit pentru cei care nu au avut ocazia să ajungă în acest loc pot să o facă oricând fiind foarte aproape de oraş.
În curtea cramei este amplasat un cort unde se organizează nunţi şi alte evenimente festive.
Dacă doriţi să beţi un vin original la un preţ rezonabil vă recomand Sauvignonul Blanc din 2008.
În mod sigur nu veţi fi dezamăgiţi!
Ai ocazia să petreci clipe frumoase lângă oameni interesanţi şi lângă prietenii cu care participi la degustare.
La Crama Banu Mărăcine anii scurşi de la revoluţie au înrăutăţit situaţia economică a unităţii fapt pentru care în prezent aici nu se mai produc vinuri.
Degustarea de vinuri de la Banu Mărăcine a fost organizată de Asociaţia Bloggerilor Olteni şi DictionarCulinar.ro şi face parte din proiectul Brânzeturi cum se... cuVin.
Hruba Banu Mărăcine este cea mai mare locaţie din ţară construită începând cu anul 1984 prin decopertarea terenului, locaţie plină de butoaie imense din stejar care din cauza faptului că în prezent nu se mai produce vin sunt goale.
Aici se găsesc depozitate numai vinuri de colecţie, din care am avut plăcerea să degustăm 3 soiuri cu ocazia vizitei.
Bloggerii prezenţi la eveniment au primit informaţii foarte interesante despre istoria cramei şi producţia de vin de la domnul Mircea Bâca – directorul staţiunii, domnul Adrian Leoveanu – inginer şef şi doamna Mihaela Voicu, ghidul nostru în „Hruba” – Crama Banu Mărăcine.
Despre brânzeturi ne-a vorbit Alin Sintimbrean de la DictionarCulinar.ro.
Am degustat 3 feluri de vin în combinaţie cu 3 feluri de brânză astfel:
Camembert – Ile de France - Sauvignon Blanc 2008 - 11,4% alcool - biscuiţi crackers
Grana Padano Delaco – Cabernet Sauvignon 1997 - 12,8% alcool - ulei de măsline şi piper
Caşcaval Afumat Delaco – Feteasca Neagră 2008 - 13% alcool - struguri negri
Mie personal mi-a plăcut cel mai mult asocierea nr.1, vinul este răcoros, brânza delicioasă şi asocierea acestora este unică.
La final am degustat un coniac " Roua Plaiului" care a fost premiat la Salonul Internaţional de la Geneva în anul 1996.
Negreşit pentru cei care nu au avut ocazia să ajungă în acest loc pot să o facă oricând fiind foarte aproape de oraş.
În curtea cramei este amplasat un cort unde se organizează nunţi şi alte evenimente festive.
Dacă doriţi să beţi un vin original la un preţ rezonabil vă recomand Sauvignonul Blanc din 2008.
În mod sigur nu veţi fi dezamăgiţi!
joi, 27 octombrie 2016
Unele reguli in dansul latino
Prietena noastră Ioana Cotolan a scris pe un blog câteva reguli valabile în cluburile de dans.
Dacă unii oameni ar respecta aceste reguli, nu s-ar mai hlizi anumite persoane aiurea pe Facebook şi nu s-ar mai posta comentarii răutăcioase la adresa celor care ţin la ele, şi sunt foarte mulţi aceştia.
Iar atunci când unora le spui de n ori să fie atenţi în special la regulile 9, 10 şi 11 ar fi cazul să o facă deoarece nimănui nu-i place să fie rănit sau lovit pe ringul de dans.
Nu-i obligatoriu să faci cele mai complicate figuri pe ring dacă nu ai loc.
Regulile de salut şi de igienă ţin de cei 7 ani de acasă ca şi regula de a nu vorbi neîntrebat mai ales dacă nu ştii despre ce este vorba.
Iar când nu te ataca şi nu te jigneşte cineva cu atât mai mult nu trebuie să ţi se pună pata pe persoana în cauză!
Şi atunci ce este mai grobian?
Să-i calci pe toţi pe picioare sau să-i tolerezi?
Să le atragi atenţia verbal sau sub o altă formă?
Să priceapă acest lucru sau nu?
Pentru că indiferent ce mai scriem noi aici vor exista întotdeauna oameni nepoliticoşi, Juliete care nu se spală, indivizi care vor lovi pe toată lumea pe ringul de dans, beţivi, persoane care vin în clubul de dans ca să piardă timpul privind la cei care dansează, persoane care stau non stop pe Facebook şi tot felul de alte tipologii umane mai mult sau mai puţin frumoase şi amuzante.
De asemenea este frumos să respectăm dreptul fiecăruia de a dansa ce melodie îi place, când şi cu ce persoană are chef, la ce şcoală de dans şi în ce club de dans are plăcerea să meargă.
Fiecare dintre noi se regăseşte mai bine în anumite melodii, pe anumite dansuri şi cu anumite persoane.
Şi dacă dansezi susţinut transpiri.
Toată lumea care dansează transpira, bărbaţi şi femei laolaltă.
Când stai la masă doar şi bei sau fumezi din când în când câte o ţigară afară nu transpiri.
Iar ringul de dans nu este ring de miss nici de Chipendales şi nici tarla unde poţi trece oricând vrei cu sticlă în mână în toate direcţiile.
Faptul că oamenii pot fi sau nu prieteni tine de alegerea lor, nu o poate comanda nimeni pentru că nu mai suntem la şedinţele de partid de pe vremuri.
Simţul umorului are legătură cu natura umană şi cu coeficientul de inteligenţă al fiecăruia, însă se pare că multă lume nu îl mai are şi atunci când confunzi dansul cu luptele de stradă dai dovadă de proasta creştere şi unii oameni pot să se supere.
Şi sunt destui loviţi ocazional, chiar dacă nu postează aici.
Aşa încât frumos şi civilizat ar fi să ne bucurăm de faptul că putem dansa.
Iar pentru cei foarte tineri sau mai puţin tineri mi-aş dori să-i văd dansând şi peste 25 de ani.
Slabi şi fără să transpire!
Dacă unii oameni ar respecta aceste reguli, nu s-ar mai hlizi anumite persoane aiurea pe Facebook şi nu s-ar mai posta comentarii răutăcioase la adresa celor care ţin la ele, şi sunt foarte mulţi aceştia.
Iar atunci când unora le spui de n ori să fie atenţi în special la regulile 9, 10 şi 11 ar fi cazul să o facă deoarece nimănui nu-i place să fie rănit sau lovit pe ringul de dans.
Nu-i obligatoriu să faci cele mai complicate figuri pe ring dacă nu ai loc.
Regulile de salut şi de igienă ţin de cei 7 ani de acasă ca şi regula de a nu vorbi neîntrebat mai ales dacă nu ştii despre ce este vorba.
Iar când nu te ataca şi nu te jigneşte cineva cu atât mai mult nu trebuie să ţi se pună pata pe persoana în cauză!
Şi atunci ce este mai grobian?
Să-i calci pe toţi pe picioare sau să-i tolerezi?
Să le atragi atenţia verbal sau sub o altă formă?
Să priceapă acest lucru sau nu?
Pentru că indiferent ce mai scriem noi aici vor exista întotdeauna oameni nepoliticoşi, Juliete care nu se spală, indivizi care vor lovi pe toată lumea pe ringul de dans, beţivi, persoane care vin în clubul de dans ca să piardă timpul privind la cei care dansează, persoane care stau non stop pe Facebook şi tot felul de alte tipologii umane mai mult sau mai puţin frumoase şi amuzante.
De asemenea este frumos să respectăm dreptul fiecăruia de a dansa ce melodie îi place, când şi cu ce persoană are chef, la ce şcoală de dans şi în ce club de dans are plăcerea să meargă.
Fiecare dintre noi se regăseşte mai bine în anumite melodii, pe anumite dansuri şi cu anumite persoane.
Şi dacă dansezi susţinut transpiri.
Toată lumea care dansează transpira, bărbaţi şi femei laolaltă.
Când stai la masă doar şi bei sau fumezi din când în când câte o ţigară afară nu transpiri.
Iar ringul de dans nu este ring de miss nici de Chipendales şi nici tarla unde poţi trece oricând vrei cu sticlă în mână în toate direcţiile.
Faptul că oamenii pot fi sau nu prieteni tine de alegerea lor, nu o poate comanda nimeni pentru că nu mai suntem la şedinţele de partid de pe vremuri.
Simţul umorului are legătură cu natura umană şi cu coeficientul de inteligenţă al fiecăruia, însă se pare că multă lume nu îl mai are şi atunci când confunzi dansul cu luptele de stradă dai dovadă de proasta creştere şi unii oameni pot să se supere.
Şi sunt destui loviţi ocazional, chiar dacă nu postează aici.
Aşa încât frumos şi civilizat ar fi să ne bucurăm de faptul că putem dansa.
Iar pentru cei foarte tineri sau mai puţin tineri mi-aş dori să-i văd dansând şi peste 25 de ani.
Slabi şi fără să transpire!
sâmbătă, 22 octombrie 2016
Despre boii care ne-au invadat viața în cluburile de dans
Nu vreau să pierdem vremea și să discutăm acum despre boii care ne-au invadat viața atunci când deschidem televizorul sau ne îndeplinim datoriile cetățenești.
Aici este vorba despre două categorii de boi, care din păcate am observat că în anumite medii au foarte mare succes.
Gâsculițele și începătoarele sunt fascinate de aceste două tipuri de masculi care au sub 2x de ani.
Boul numărul 1 este acel bou care când intră într-o cameră nu salută pe nimeni.
Nici atunci când îl întâlnești pe stradă, nu pare a cunoaște regulile de bună cuviință.
Dacă ai ghinionul să discuți cu acesta, vei fi scutit de a auzi lucruri inteligente sau glume amuzante.
Nu scoți nimic de la el, fiind un țărănoi parvenit este dificil în a-și modifica brusc mentalitatea.
Boul numărul 1 nu citește cărți, nu merge la spectacole nu face nimic spectaculos.
Nu este nici măcar microbist, nu are pasiuni nici măcar vicii.
Trăiește banal în staul unde rumega liniștit furajele cu care este servit pe tavă.
Am cunoscut recent un asemenea plăvan, de care la un moment dat ochii mei avuseseră privilegiul de a nu-l mai vedea.
Din păcate l-am revăzut de câteva ori în ultima vreme la fel de plăvan, bou și prost crescut.
Boul numărul 2 îl completează pe boul numărul 1, este prost crescut, nepoliticos, incult și bădăran.
Ambii au nevoie de două suprafețe de bar ca să facă doi pași leșinați de bachata.
Dacă boul numărul 1 dansează studiat și doar lovește lumea din jur, boul numărul 2 are plăcerea de a călca pe picioare lumea din jur așa încât în numele celor care au fost loviți sau călcați de cele două tipuri de boi le transmitem urările noastre de multă, multă, multă... iarbă grasă!
Aici este vorba despre două categorii de boi, care din păcate am observat că în anumite medii au foarte mare succes.
Gâsculițele și începătoarele sunt fascinate de aceste două tipuri de masculi care au sub 2x de ani.
Boul numărul 1 este acel bou care când intră într-o cameră nu salută pe nimeni.
Nici atunci când îl întâlnești pe stradă, nu pare a cunoaște regulile de bună cuviință.
Dacă ai ghinionul să discuți cu acesta, vei fi scutit de a auzi lucruri inteligente sau glume amuzante.
Nu scoți nimic de la el, fiind un țărănoi parvenit este dificil în a-și modifica brusc mentalitatea.
Boul numărul 1 nu citește cărți, nu merge la spectacole nu face nimic spectaculos.
Nu este nici măcar microbist, nu are pasiuni nici măcar vicii.
Trăiește banal în staul unde rumega liniștit furajele cu care este servit pe tavă.
Am cunoscut recent un asemenea plăvan, de care la un moment dat ochii mei avuseseră privilegiul de a nu-l mai vedea.
Din păcate l-am revăzut de câteva ori în ultima vreme la fel de plăvan, bou și prost crescut.
Boul numărul 2 îl completează pe boul numărul 1, este prost crescut, nepoliticos, incult și bădăran.
Ambii au nevoie de două suprafețe de bar ca să facă doi pași leșinați de bachata.
Dacă boul numărul 1 dansează studiat și doar lovește lumea din jur, boul numărul 2 are plăcerea de a călca pe picioare lumea din jur așa încât în numele celor care au fost loviți sau călcați de cele două tipuri de boi le transmitem urările noastre de multă, multă, multă... iarbă grasă!
Nu am înțeles de ce...
Nu am înțeles de ce vin bețivii în unele cluburi de dans.
Nu că ar avea interzis dar pot bea mai ieftin în alte locuri din Craiova.
Fără să te împiedici de ei, fără să se împiedice de tine și fără, fără, fără...
Dacă prietena mea sociopata ar fi fost prezenta aseară la ora X în clubul Y i-aș fi arătat 2 ventilatoare.
Au intrat pe lângă mine , care la ora aia mă aflam în dreptul ușii, cu nasul pe sus, s-au uitat sfidător și totodată cu milă și scârba înspre cuplurile care dansau.
S-au îndreptat spre bar și-au cumpărat ceva de băut, au schimbat câteva vorbe cu un tip, au mai aruncat câteva priviri sfidătoare înspre cei care dansau și apoi au dispărut întocmai cum au apărut.
În urma lor a rămas miros de nimic.
"Uite două pompe la bar!", i-am zis doamnei E în timp ce dansăm împreună.
Pompau aer, ventilau, aruncau cu tone de ifose înspre toată lumea.
Ceea ce nu știau cele două figurante este că pentru femeile din clubul Y singurele ifose demne de luat în seamă sunt atunci când cineva face mai mult de 3 piruete o dată dintr-un foc.
În rest bășinile și aerele amatoarelor de felații care tratează comunitatea de salsa cu o superioritate nejustificată nu impresionează pe nimeni.
Nu că ar avea interzis dar pot bea mai ieftin în alte locuri din Craiova.
Fără să te împiedici de ei, fără să se împiedice de tine și fără, fără, fără...
Dacă prietena mea sociopata ar fi fost prezenta aseară la ora X în clubul Y i-aș fi arătat 2 ventilatoare.
Au intrat pe lângă mine , care la ora aia mă aflam în dreptul ușii, cu nasul pe sus, s-au uitat sfidător și totodată cu milă și scârba înspre cuplurile care dansau.
S-au îndreptat spre bar și-au cumpărat ceva de băut, au schimbat câteva vorbe cu un tip, au mai aruncat câteva priviri sfidătoare înspre cei care dansau și apoi au dispărut întocmai cum au apărut.
În urma lor a rămas miros de nimic.
"Uite două pompe la bar!", i-am zis doamnei E în timp ce dansăm împreună.
Pompau aer, ventilau, aruncau cu tone de ifose înspre toată lumea.
Ceea ce nu știau cele două figurante este că pentru femeile din clubul Y singurele ifose demne de luat în seamă sunt atunci când cineva face mai mult de 3 piruete o dată dintr-un foc.
În rest bășinile și aerele amatoarelor de felații care tratează comunitatea de salsa cu o superioritate nejustificată nu impresionează pe nimeni.
Sconcșii nu au murit!
"Mergi mâine la party?", o întreb pe Julieta, ca Romeo sub balcon, în renumită piesa.
"Nu merg ca sunt obosită, mă ia somnul, nu știi cât de rău mă simt când nu dorm!", îmi răspunde Julieta transpirată leoarcă , dupa ce am alergat câteva mii de metri pe muzica câteva zeci de oameni.
Julieta este îmbrăcată în blugi, are sus un tricou marinăresc și părul strâns la spate în coada cu o clamă mare de plastic.
Vineri după concertul pentru pian de Beethoven mergea o salsa pentru dezmorțirea oaselor.
Intru pe ringul de dans și mă împiedic de Julieta.
Julieta îmbrăcată în aceeași blugi și același tricou marinăresc că joia.
Se zice despre oameni ca atunci când vin îmbrăcați și a doua zi cu aceleași haine nu au dormit acasă.
"Julieta ce faci nu ai dormit acasă?", zic în gândul meu de Romeo bulversat.
Nu ai dormit nu ai dormit, dar e ora 23,00 în până mea, până acum munceai o zi întreagă, făceai sex de 5 ori, 7 dușuri și te și schimbai pentru party.
Așa credeam eu, Julieta nu are cum să gândească la fel ca mine și nici ca alții.
Că așa ajung unele gagici la pensie nemăritate și nu știu de ce.
Cică bărbații sunt misogini, că nu și schimbă gagicile hainele transpirate atunci când trebuie.
Oricum după o zi de muncă trebuie schimbate oricum, cel puțin eu așa mi-am învățat copiii.
Și cred că i-am învățat bine.
Iar cine nu le schimbă intra în familia sconcșilor.
Care încă trăiesc prin unii dintre noi și pentru aceștia.
Sconcșii nu mor niciodată.
Cel mai bine vă dați seama dacă dați o tură cu autobuzul pe Rocada.
"Nu merg ca sunt obosită, mă ia somnul, nu știi cât de rău mă simt când nu dorm!", îmi răspunde Julieta transpirată leoarcă , dupa ce am alergat câteva mii de metri pe muzica câteva zeci de oameni.
Julieta este îmbrăcată în blugi, are sus un tricou marinăresc și părul strâns la spate în coada cu o clamă mare de plastic.
Vineri după concertul pentru pian de Beethoven mergea o salsa pentru dezmorțirea oaselor.
Intru pe ringul de dans și mă împiedic de Julieta.
Julieta îmbrăcată în aceeași blugi și același tricou marinăresc că joia.
Se zice despre oameni ca atunci când vin îmbrăcați și a doua zi cu aceleași haine nu au dormit acasă.
"Julieta ce faci nu ai dormit acasă?", zic în gândul meu de Romeo bulversat.
Nu ai dormit nu ai dormit, dar e ora 23,00 în până mea, până acum munceai o zi întreagă, făceai sex de 5 ori, 7 dușuri și te și schimbai pentru party.
Așa credeam eu, Julieta nu are cum să gândească la fel ca mine și nici ca alții.
Că așa ajung unele gagici la pensie nemăritate și nu știu de ce.
Cică bărbații sunt misogini, că nu și schimbă gagicile hainele transpirate atunci când trebuie.
Oricum după o zi de muncă trebuie schimbate oricum, cel puțin eu așa mi-am învățat copiii.
Și cred că i-am învățat bine.
Iar cine nu le schimbă intra în familia sconcșilor.
Care încă trăiesc prin unii dintre noi și pentru aceștia.
Sconcșii nu mor niciodată.
Cel mai bine vă dați seama dacă dați o tură cu autobuzul pe Rocada.
joi, 20 octombrie 2016
Who The Fuck Is Alice?
O ştiţi pe Alice?
Nici nu contează prea mult numele, poate fi Elena, Mirabela, Aura sau Georgeta, Irina sau Suzana, Nadia sau Alina, fiecare dintre noi probabil a întâlnit o Alice în viaţa lui.
O cunoscusem într-un bar, într-o seară rece de iarnă acum mulţi ani, intrase înfofolita şi plină de zăpadă să se întâlnească cu un tip, acesta plictisit de aşteptare plecase demult deoarece Alice întârziase prea mult la întâlnire.
Alice trecuse de vârsta măritişului, era o femeie drăguţă, înaltă, un pic cam plinuţă şi nu părea prea inteligentă, analizându-i figura, manierele şi gesturile nu avea nimic care să te facă să îţi doreşti vreo întâlnire vreodată cu ea.
S-a uitat prin bar după amicul ei, apoi s-a aşezat la singură masă unde erau scaune libere, fără să îşi ceară permisiunea, ghiciţi unde?
La masa unde eu serveam liniştit o cană de vin fiert în timp ce citeam un pliant din ăla cu reclame de la Metro, găsit în cutia poştală în ziua respectivă.
"Ce bei acolo? Este bun? Oare dacă îmi iau şi eu o cană de vin fiert mă îmbăt? Poate adorm aici, pentru că am mari probleme cu somnul, de când eram mică! Nu pot sta după ora 10 seara niciodată, dacă stau prea mult a doua zi am dureri de cap, nu sunt bună de nimic!, îmi mărturiseşte cu sinceritate şi se prezintă zâmbind: "Eu sunt Alice, pe tine cum te cheamă? Trebuia să mă văd cu un tip, se pare că mi-a tras ţeapă, oricum şi eu am întârziat foarte mult, am avut mult de muncă la servici şi a venit foarte greu autobuzul pe ninsoarea asta!"
Am stat de vorbă despre vreme, muzică, dans, gătit, modă, filme, desen, concerte şi Alica tot a băut vin fiert până când s-a pilit.
Şi a început să râdă mult în loc să vorbească.La un moment dat i s-a făcut rău.
Am dus-o în spinare la toaleta bărbaţilor unde a vomitat într-o cabină şi am apoi spălat-o cu apă rece pe faţă. Am condus-o acasă cu un taxi şi m-a rugat să rămân să dorm cu ea pentru că îi este foarte rău şi îi este frică să stea singură în casă.
De atunci nu ne-am mai întâlnit niciodată.
Mi-am amintit de ea ascultând la radio vechiul succes al celor de la Smokie: "Who The Fuck Îs Alice?".
Nici nu contează prea mult numele, poate fi Elena, Mirabela, Aura sau Georgeta, Irina sau Suzana, Nadia sau Alina, fiecare dintre noi probabil a întâlnit o Alice în viaţa lui.
O cunoscusem într-un bar, într-o seară rece de iarnă acum mulţi ani, intrase înfofolita şi plină de zăpadă să se întâlnească cu un tip, acesta plictisit de aşteptare plecase demult deoarece Alice întârziase prea mult la întâlnire.
Alice trecuse de vârsta măritişului, era o femeie drăguţă, înaltă, un pic cam plinuţă şi nu părea prea inteligentă, analizându-i figura, manierele şi gesturile nu avea nimic care să te facă să îţi doreşti vreo întâlnire vreodată cu ea.
S-a uitat prin bar după amicul ei, apoi s-a aşezat la singură masă unde erau scaune libere, fără să îşi ceară permisiunea, ghiciţi unde?
La masa unde eu serveam liniştit o cană de vin fiert în timp ce citeam un pliant din ăla cu reclame de la Metro, găsit în cutia poştală în ziua respectivă.
"Ce bei acolo? Este bun? Oare dacă îmi iau şi eu o cană de vin fiert mă îmbăt? Poate adorm aici, pentru că am mari probleme cu somnul, de când eram mică! Nu pot sta după ora 10 seara niciodată, dacă stau prea mult a doua zi am dureri de cap, nu sunt bună de nimic!, îmi mărturiseşte cu sinceritate şi se prezintă zâmbind: "Eu sunt Alice, pe tine cum te cheamă? Trebuia să mă văd cu un tip, se pare că mi-a tras ţeapă, oricum şi eu am întârziat foarte mult, am avut mult de muncă la servici şi a venit foarte greu autobuzul pe ninsoarea asta!"
Am stat de vorbă despre vreme, muzică, dans, gătit, modă, filme, desen, concerte şi Alica tot a băut vin fiert până când s-a pilit.
Şi a început să râdă mult în loc să vorbească.La un moment dat i s-a făcut rău.
Am dus-o în spinare la toaleta bărbaţilor unde a vomitat într-o cabină şi am apoi spălat-o cu apă rece pe faţă. Am condus-o acasă cu un taxi şi m-a rugat să rămân să dorm cu ea pentru că îi este foarte rău şi îi este frică să stea singură în casă.
De atunci nu ne-am mai întâlnit niciodată.
Mi-am amintit de ea ascultând la radio vechiul succes al celor de la Smokie: "Who The Fuck Îs Alice?".
marți, 18 octombrie 2016
Unii oamenii se iubesc...și apoi se despart
Un prieten bun de-al meu dorește să se căsătorească, să își întemeieze o familie, se simte dator să încerce experienta aceasta, să intre și el în rândul lumii.
Are 30 și ceva de ani, mama lui îl toacă la cap zilnic, colegii și colegele de serviciu la fel.
Începe deja să-i evite din cauza asta, cum necum atunci când îl observă la un moment dat, cineva întreabă sau aduce vorba despre căsătorie, lucru care îl irita teribil.
Marea lui problemă este că nu are cu cine să se căsătorească, nu a găsit persoana potrivită cu care să se înțeleagă și să fie alături de aceasta și la bătrânețe.
Și cum să se căsătorească dacă nu-i place suficient de mult o femeie?
Ca de iubit a iubit câteva femei și acestea l-au iubit la rândul lor, însă nu a fost suficient.
Nu a fost să fie, să își întemeieze o familie cu niciuna dintre acestea.
Alt prieten a fost căsătorit de trei ori, o altă prietenă la fel.
Adică ăștia oamenii curajoși și responsabili, încearcă la infinit până merge.
Unii fac copii cu fiecare dintre soții sau soți.
De aici și vorba aceea:"Copiii mei împreună cu copiii tăi i-au bătut pe copiii noștri!"
Un coleg de muncă zice astăzi: "Ce nenorocire, X divorțează!"
"Poate este o ușurare!", îi răspund eu zâmbind.
"Va fi liber să iubească pe cine vrea și se poate oricând recăsători."
Adică un nou început pentru un nou drum, mai bun sau mai rău.
Și ce iubiri, ce trecut frumos au avut toți aceștia la începuturile căsniciilor lor, acum mulți mulți ani.
Că am fost la nunțile lor, la toți, la unii și la botez, am dansat, ne-am distrat, ne-am pozat și filmat, ne-am postat și pe facebook pozele de la ultima nuntă la care am participat.
Fiecare a trăit o poveste de iubire care la un moment dat s-a sfârșit.
Pentru că unii oameni se iubesc o vreme și apoi se despart.
Mulți oameni rămân împreună și dacă nu se mai iubesc.
Și iubesc de multe ori în secret pe altcineva
Sau la vedere, fiecare cum crede că e mai bine pentru el.
Fiecare cu motivele lui, cu povestea lui, cu viața lui așa cum vrea să și-o trăiască, frumos său urât, iubind sau urând.
Are 30 și ceva de ani, mama lui îl toacă la cap zilnic, colegii și colegele de serviciu la fel.
Începe deja să-i evite din cauza asta, cum necum atunci când îl observă la un moment dat, cineva întreabă sau aduce vorba despre căsătorie, lucru care îl irita teribil.
Marea lui problemă este că nu are cu cine să se căsătorească, nu a găsit persoana potrivită cu care să se înțeleagă și să fie alături de aceasta și la bătrânețe.
Și cum să se căsătorească dacă nu-i place suficient de mult o femeie?
Ca de iubit a iubit câteva femei și acestea l-au iubit la rândul lor, însă nu a fost suficient.
Nu a fost să fie, să își întemeieze o familie cu niciuna dintre acestea.
Alt prieten a fost căsătorit de trei ori, o altă prietenă la fel.
Adică ăștia oamenii curajoși și responsabili, încearcă la infinit până merge.
Unii fac copii cu fiecare dintre soții sau soți.
De aici și vorba aceea:"Copiii mei împreună cu copiii tăi i-au bătut pe copiii noștri!"
Un coleg de muncă zice astăzi: "Ce nenorocire, X divorțează!"
"Poate este o ușurare!", îi răspund eu zâmbind.
"Va fi liber să iubească pe cine vrea și se poate oricând recăsători."
Adică un nou început pentru un nou drum, mai bun sau mai rău.
Și ce iubiri, ce trecut frumos au avut toți aceștia la începuturile căsniciilor lor, acum mulți mulți ani.
Că am fost la nunțile lor, la toți, la unii și la botez, am dansat, ne-am distrat, ne-am pozat și filmat, ne-am postat și pe facebook pozele de la ultima nuntă la care am participat.
Fiecare a trăit o poveste de iubire care la un moment dat s-a sfârșit.
Pentru că unii oameni se iubesc o vreme și apoi se despart.
Mulți oameni rămân împreună și dacă nu se mai iubesc.
Și iubesc de multe ori în secret pe altcineva
Sau la vedere, fiecare cum crede că e mai bine pentru el.
Fiecare cu motivele lui, cu povestea lui, cu viața lui așa cum vrea să și-o trăiască, frumos său urât, iubind sau urând.
Oamenii se iubesc
Într-o seară am ieșit în oraș să beau o bere, am intrat într-un club cunoscut unde vine destul de multă lume și m-am așezat la o masă singur.
În timp ce îmi citeam mail-urile au apărut două fete tinere, drăguțe care și-au cerut voie să stea la masa mea.
Cea înaltă și subțire, blondă cu ochii verzi era îmbrăcată foarte elegant, cu o rochie de stofă și pantofi cu toc fiind machiată discret și fără prea multe accesorii, inele și alte chestii zornăitoare asupra ei.
Cealaltă era mignona, brunetă cu părul lung fiind îmbrăcată sport, în blugi, adidași și un tricou cu ceva scris pe el în limba germană.
Am intrat în vorbă cu ele, erau foarte vesele și destul de deschise dialogului, am reușit să abordăm destule subiecte în timpul scurt pe care l-am petrecut împreună.
Ne-am împrietenit repede, am schimbat evident și conturile de facebook și mail.
Ceea ce mi-a sărit în ochi să zicem este faptul că fetele alea se uitau cam neobișnuit una la alta, când m-am întors de la toaletă le-am găsit sărutându-se îmbrățișate.
Se sorbeau din ochi și s-au amuzat teribil de figura mea uimită.
"Nu ai mai văzut oameni sărutându-se?, m-a întrebat tipa înaltă.
"Ba da! Dar nu în clubul acesta!, am răspuns zâmbind.
Ne-am despărțit puțin mai târziu și m-am îndreptat spre casă prin ploaia mocănească.
Ce se mai iubește și lumea asta!
sâmbătă, 15 octombrie 2016
Prin geam...ne priveam si dansam.
M-am uitat la ea ca printr-un geam.
Ea s-a uitat la mine la fel.
Ne cunoscusem prin iarna la ziua unui prieten, era însoțită de doi indivizi cu moaca de maneliști, țigănoși, cefosi, cu lanțuri groase de aur la gât și brățări la mâini.
Altă dată am văzut-o cu un tataie, un tip mult mai în vârstă decât mine chiar, încât am crezut că este soțul ei sau tatăl ei.
Dansasem un singur dans, mirosea a cantină, a ceapă prăjită amestecată cu miros de varză călită.
Îmi amintea de vremurile studenției, când dacă intrai în cantină R3 din Regie, întâlneai aceste mirosuri împreunate și impregnate în pereți, mobilier și perdele.
M-am întrebat de multe ori cum pot unele tipe drăguțe să vină la o petrecere mirosind a mâncare, mai ales în condițiile în care locuiesc singure și nu au copii, soț etc?
Sau a transpirație iute sau acră, așa cum miros unele dintre ele.
Care și în aceste condiții au aere, aere atât de mari încât zici că-s ventilatoare, vorba unei amice de-a mea, care a deranjat anumite persoane atunci când am citat-o.
Eu le-am zis pompe.Pompe de aer.
Pentru că mă îndoiesc că fetele astea își pierd vremea mestecând în oale și tigăi.
Sau cine știe or fi bucătărese?
Pentru că din întâmplare cunosc cel puțin una care miroase frumos și este și drăguță și îngrijită.
Deci ca să revin la povestea mea, ne-am uitat unul la altul ca prin geam.
Schimbasem cumva id-urile de facebook, am vorbit și la telefon, ne-am întâlnit o singură dată, ne-am plimbat, am vorbit, apoi ne-am despărțit.
Mi-a zis la despărțire că a fost o seară minunată.
Mie mi s-a părut o seară de căcat, superplistisitoare așa încât nu cred că era necesar să o facem din vorbe minunată dacă nu a fost deloc și nu știu de ce cred că putea fi frumoasă dar nu a fost să fie.
Adică stiu dar nu vreau sa scriu despre asta.
Cu toate că ne-am uitat unul la altul ca prin geam am dansat împreună din întâmplare într-o seară la ziua altcuiva.
Ne-am trezit față în față și ne-am îmbrățișat și am dansat împreună câteva minute.
Nu s-a întâmplat nimic extraordinar.
Pentru că și oamenii care privesc unii la alții că prin geam pot dansa împreună!
Ea s-a uitat la mine la fel.
Ne cunoscusem prin iarna la ziua unui prieten, era însoțită de doi indivizi cu moaca de maneliști, țigănoși, cefosi, cu lanțuri groase de aur la gât și brățări la mâini.
Altă dată am văzut-o cu un tataie, un tip mult mai în vârstă decât mine chiar, încât am crezut că este soțul ei sau tatăl ei.
Dansasem un singur dans, mirosea a cantină, a ceapă prăjită amestecată cu miros de varză călită.
Îmi amintea de vremurile studenției, când dacă intrai în cantină R3 din Regie, întâlneai aceste mirosuri împreunate și impregnate în pereți, mobilier și perdele.
M-am întrebat de multe ori cum pot unele tipe drăguțe să vină la o petrecere mirosind a mâncare, mai ales în condițiile în care locuiesc singure și nu au copii, soț etc?
Sau a transpirație iute sau acră, așa cum miros unele dintre ele.
Care și în aceste condiții au aere, aere atât de mari încât zici că-s ventilatoare, vorba unei amice de-a mea, care a deranjat anumite persoane atunci când am citat-o.
Eu le-am zis pompe.Pompe de aer.
Pentru că mă îndoiesc că fetele astea își pierd vremea mestecând în oale și tigăi.
Sau cine știe or fi bucătărese?
Pentru că din întâmplare cunosc cel puțin una care miroase frumos și este și drăguță și îngrijită.
Deci ca să revin la povestea mea, ne-am uitat unul la altul ca prin geam.
Schimbasem cumva id-urile de facebook, am vorbit și la telefon, ne-am întâlnit o singură dată, ne-am plimbat, am vorbit, apoi ne-am despărțit.
Mi-a zis la despărțire că a fost o seară minunată.
Mie mi s-a părut o seară de căcat, superplistisitoare așa încât nu cred că era necesar să o facem din vorbe minunată dacă nu a fost deloc și nu știu de ce cred că putea fi frumoasă dar nu a fost să fie.
Adică stiu dar nu vreau sa scriu despre asta.
Cu toate că ne-am uitat unul la altul ca prin geam am dansat împreună din întâmplare într-o seară la ziua altcuiva.
Ne-am trezit față în față și ne-am îmbrățișat și am dansat împreună câteva minute.
Nu s-a întâmplat nimic extraordinar.
Pentru că și oamenii care privesc unii la alții că prin geam pot dansa împreună!
duminică, 9 octombrie 2016
Cum se mai distrează lumea!
Într-o seară la o masă stăteau 2 fete singure, în timpul unui sincron așezându-mă alături de acestea, le-am întrebat de ce nu dansează și ele și au început să dea din cap în semn de NU, stânga-dreapta, amândouă în același ritm, că două păpuși reglate să se miște în același timp, speriate efectiv de gândul că ar trebui să danseze.
Le place să admire lumea care dansează.
O altă fată cu moaca dată cu glet din abundență a zis că este obosită și că îi este urât să meargă acasă atât de devreme singură, pentru că prietenul ei este la băut cu băieții și ea nu are ce face și vrea să piardă timpul până i se face somn.
Îi place să se uite la cei care dansează.
O fată frumoasă a urlat un NUUUUUUUUU isteric de parcă o înjunghiase Jack Spintecătorul, râzând cu gura până la urechi pe când admira lumea dansând un sincron afro, mă refer la cel cu TAXI adică, pentru cei care știu melodia.
Îi place să asculte muzică și atmosfera din club.
O fată grasă încearcă să îmi explice de ce nu-i place salsa.
Nu înțeleg nimic, pentru că spune o poveste prea lungă despre nimic.
Pentru că le place altora și se bucura dansând salsa.
Nu-mi dau seama dacă îi place ceva.
Câteva fete singure au fumat un cartuș de țigări și au dansat un dans pe oră.
Le place socializarea și fumul de țigară.
Niște studenți străini au băut la greu și au dansat în legea lor cu berile în mână.
În țara lor de origine dacă ar bea atât ar fi decapitați.
Iar noi dacă ne-am comporta cum se comportă ei la noi am fi trași în țeapă.
Le place băutură.
Indiferent dacă le plac sau nu aceleași lucruri oamenii se distrează în același loc deși fac lucruri diferite.
Iar cei cărora nu le place nimic și nu fac nimic se adaptează.
Le place să admire lumea care dansează.
O altă fată cu moaca dată cu glet din abundență a zis că este obosită și că îi este urât să meargă acasă atât de devreme singură, pentru că prietenul ei este la băut cu băieții și ea nu are ce face și vrea să piardă timpul până i se face somn.
Îi place să se uite la cei care dansează.
O fată frumoasă a urlat un NUUUUUUUUU isteric de parcă o înjunghiase Jack Spintecătorul, râzând cu gura până la urechi pe când admira lumea dansând un sincron afro, mă refer la cel cu TAXI adică, pentru cei care știu melodia.
Îi place să asculte muzică și atmosfera din club.
O fată grasă încearcă să îmi explice de ce nu-i place salsa.
Nu înțeleg nimic, pentru că spune o poveste prea lungă despre nimic.
Pentru că le place altora și se bucura dansând salsa.
Nu-mi dau seama dacă îi place ceva.
Câteva fete singure au fumat un cartuș de țigări și au dansat un dans pe oră.
Le place socializarea și fumul de țigară.
Niște studenți străini au băut la greu și au dansat în legea lor cu berile în mână.
În țara lor de origine dacă ar bea atât ar fi decapitați.
Iar noi dacă ne-am comporta cum se comportă ei la noi am fi trași în țeapă.
Le place băutură.
Indiferent dacă le plac sau nu aceleași lucruri oamenii se distrează în același loc deși fac lucruri diferite.
Iar cei cărora nu le place nimic și nu fac nimic se adaptează.
Webstock
Am câteva texte pe care le-am scris zilele trecute dar încă nu le-am postat.
Unele dintre acestea nu vor plăcea nimănui dar am avut chef să le scriu și mai doresc să le recitesc.
Ar trebui să scriu ceva despre Webstock.
Și despre Cristian Manafu care a organizat acest eveniment.
Webstock este un fenomen, un regal al Social Media, bine organizat, cu o prezență numeroasă a bloggerilor din toată țara curioși să facă schimb de experiență și să învețe lucruri noi de la
organizatori și invitații acestora.
Fiecare dintre invitați: Alexandru Tomescu, Marian Godina, Paula Herlo, Sorin Onisor sau Howard Dell a avut ceva de spus din experiența sa celor câteva sute de persoane prezente începând cu ora 9.00 la Hotelul JW Marriot din București.
Foarte interesantă a fost partea a doua a evenimentului, eu am participat la două dintre seminarii, respectiv la "How to grow your blog" și "How to Vlog".
În cadrul acestor seminarii au vorbit și răspuns la întrebările noastre Vali Petcu, Radu Dumitru, Luiza Daneliuc, Matei Dima, Bianca Adam, Costin Cocioabă, Laura Musuroaea și Geanina Staicu Avram.
La finalul manifestării s-au acordat premii pentru cele mai bune și inedite proiecte din social media și începând cu ora 21.30 până spre dimineață doritorii au putut dansa în The Pub.
Am participat pentru prima dată la un eveniment de acest gen și asemenea anvergură și pot spune că merită efortul.
Ai ocazia să cunoști oameni deosebiți, să afli multe lucruri interesante și de ce nu, să te și distrezi!
Iar Cristian Manafu a fost la înălțime până în zori de ziuă.
Ne vedem la anul din nou la Webstock!
Unele dintre acestea nu vor plăcea nimănui dar am avut chef să le scriu și mai doresc să le recitesc.
Ar trebui să scriu ceva despre Webstock.
Și despre Cristian Manafu care a organizat acest eveniment.
Webstock este un fenomen, un regal al Social Media, bine organizat, cu o prezență numeroasă a bloggerilor din toată țara curioși să facă schimb de experiență și să învețe lucruri noi de la
Fiecare dintre invitați: Alexandru Tomescu, Marian Godina, Paula Herlo, Sorin Onisor sau Howard Dell a avut ceva de spus din experiența sa celor câteva sute de persoane prezente începând cu ora 9.00 la Hotelul JW Marriot din București.
Foarte interesantă a fost partea a doua a evenimentului, eu am participat la două dintre seminarii, respectiv la "How to grow your blog" și "How to Vlog".
În cadrul acestor seminarii au vorbit și răspuns la întrebările noastre Vali Petcu, Radu Dumitru, Luiza Daneliuc, Matei Dima, Bianca Adam, Costin Cocioabă, Laura Musuroaea și Geanina Staicu Avram.
La finalul manifestării s-au acordat premii pentru cele mai bune și inedite proiecte din social media și începând cu ora 21.30 până spre dimineață doritorii au putut dansa în The Pub.
Am participat pentru prima dată la un eveniment de acest gen și asemenea anvergură și pot spune că merită efortul.
Ai ocazia să cunoști oameni deosebiți, să afli multe lucruri interesante și de ce nu, să te și distrezi!
Iar Cristian Manafu a fost la înălțime până în zori de ziuă.
Ne vedem la anul din nou la Webstock!
joi, 6 octombrie 2016
Iubirea mea ! Despre "iubiri" neimpartașite.
Cu toții avem câte o iubire neîmpărtășită, visam la cineva special și nemaiîntâlnit în viața noastră.
Eu iubesc uneori CEZ-ul. Ca de exemplu aseară când l-am iubit foarte mult.
De ce?
Pentru că în mod repetat de ani de zile în jurul orei 12 noaptea îmi întrerupe alimentarea cu energie electrică timp de un minut dereglându-mi aparatele electrocasnice, care sunt și ele programate să facă ceva la anumite ore.
Aseară până de curent a început pe la 23 și ceva și a ținut după ora 24.
Au fost câteva tentative de a repune tensiunea în acest interval nereușite, la care tubul catodic al tv-ului meu a reacționat zgomotos de fiecare dată, întrerupându-mi somnul.
Pentru că aceste evenimente au loc în mod repetat, vă propun să fiți solidari cu mine și să le dorim celor care ne înfrumusețează în acest fel viața multă, multă, multă... și multe, multe, multe... și să se ducă... și ne-o... și să-i băgăm în... și să încerce să nu își mai bată joc de cei care le plătesc serviciile.
Semnează fără respect: Consumatorul Casnic
marți, 4 octombrie 2016
Cum ar fi lumea dacă...?
Cum ar fi lumea dacă în cluburile de dans nu ar dansa nimeni ?
Sau dacă în cluburile de rock s-ar duce maneliști iar în cluburile cu manele s-ar duce rockeri?
Cum vi s-ar părea dacă în cluburile de betivaneala nu s-ar consuma deloc alcool iar în locurile unde se poate fuma nu ar mai fuma nimeni?
Dar dacă în cluburile de gay ar merge heterosexuali?
Sau la filarmonica ar merge oameni cărora le lipsește urechea muzicală?
Sau dacă la milonga oamenii ar fi veseli și ar dansa toată lumea neîncetat?
Dar dacă toți oamenii ar respecta regulile de circulație?
Sau dacă toată lumea ar citi câte o carte pe săptămână?
Și ce s-ar întâmpla dacă unele mucoase zăpăcite de o celebritate falsă nu ar mai fi atât de fițoase și ar accepta să facă și lucruri nobile pro bono?
Cred că s-ar întâmpla multe lucruri pozitive și deosebite.
Este normal ca oamenii să meargă acolo unde este locul care li se potrivește foarte bine și să facă ceea ce își doresc și ce le place cel mai mult, fără ca să-i deranjeze pe cei din jur.
Pentru că de foarte multe ori oamenii merg în locuri în care nu au ce căuta și fac lucruri pe care nu și le doresc deși nu le impune nimeni acest lucru și este doar alegerea lor liberă.
Vă dați seama cum ar fi dacă oamenii ar fi obligați să facă unele lucruri și ce s-ar întâmpla?
De multe ori mă întreb:
- Ce căuta la Filarmonica persoane care foșnesc hârtii sau stau de vorbă în timpul spectacolului și nu își închid telefoanele mobile atunci când începe concertul.
- Sau de ce profesorii aduc cu forța în sala de spectacol copii din clasele 1-4 care nu își găsesc niciodată locul pe scaun fiind nevoiți permanent să se foiască?
- De ce au permis de conducere unii indivizi?
- Ce caută bețivanii în cluburile de dans?
- De ce vin la discoteci persoanele care nu dansează și nici nu își doresc să învețe să danseze?
- De ce vin la milonga sau alte petreceri persoane care stau permanent pe scaune și comunica pe chatul de pe Facebook?
Cum ar fi lumea dacă toți am gândi la fel? Cum ar fi lumea dacă toți am avea aceleași plăceri și pasiuni?
Sau dacă în cluburile de rock s-ar duce maneliști iar în cluburile cu manele s-ar duce rockeri?
Cum vi s-ar părea dacă în cluburile de betivaneala nu s-ar consuma deloc alcool iar în locurile unde se poate fuma nu ar mai fuma nimeni?
Dar dacă în cluburile de gay ar merge heterosexuali?
Sau la filarmonica ar merge oameni cărora le lipsește urechea muzicală?
Sau dacă la milonga oamenii ar fi veseli și ar dansa toată lumea neîncetat?
Dar dacă toți oamenii ar respecta regulile de circulație?
Sau dacă toată lumea ar citi câte o carte pe săptămână?
Și ce s-ar întâmpla dacă unele mucoase zăpăcite de o celebritate falsă nu ar mai fi atât de fițoase și ar accepta să facă și lucruri nobile pro bono?
Cred că s-ar întâmpla multe lucruri pozitive și deosebite.
Este normal ca oamenii să meargă acolo unde este locul care li se potrivește foarte bine și să facă ceea ce își doresc și ce le place cel mai mult, fără ca să-i deranjeze pe cei din jur.
Pentru că de foarte multe ori oamenii merg în locuri în care nu au ce căuta și fac lucruri pe care nu și le doresc deși nu le impune nimeni acest lucru și este doar alegerea lor liberă.
Vă dați seama cum ar fi dacă oamenii ar fi obligați să facă unele lucruri și ce s-ar întâmpla?
De multe ori mă întreb:
- Ce căuta la Filarmonica persoane care foșnesc hârtii sau stau de vorbă în timpul spectacolului și nu își închid telefoanele mobile atunci când începe concertul.
- Sau de ce profesorii aduc cu forța în sala de spectacol copii din clasele 1-4 care nu își găsesc niciodată locul pe scaun fiind nevoiți permanent să se foiască?
- De ce au permis de conducere unii indivizi?
- Ce caută bețivanii în cluburile de dans?
- De ce vin la discoteci persoanele care nu dansează și nici nu își doresc să învețe să danseze?
- De ce vin la milonga sau alte petreceri persoane care stau permanent pe scaune și comunica pe chatul de pe Facebook?
Cum ar fi lumea dacă toți am gândi la fel? Cum ar fi lumea dacă toți am avea aceleași plăceri și pasiuni?
luni, 3 octombrie 2016
Prin dans oamenii devin uniți
În ultimul an în cluburile de dans pe care le-am vizitat sau prin alte locuri unde am avut ocazia să dansez sau să învăț câte ceva din frumusețea dansului, am văzut mulți străini, bărbați sau femei.
Străini de România însă nu și de dans, fiecare dintre cei pe care i-am văzut știau destule despre dans, muzica și nu numai.
Și erau dornici să împărtășească celor interesați câte ceva din experiența lor.
Oameni cu care m-am împrietenit sau cu care am schimbat câteva vorbe, mi-au dovedit că dansul este un mijloc de a lega relații de amiciție în timp scurt cu persoane pe care le întâlnești prima oară.
Poți discuta despre dans, România sau Craiova, poți dansa, poți învăța câte ceva de la aceștia și evident poți rămâne și cu o amintire frumoasă.
Dacă fac un mic bilanț am cunoscut: o olandeză, un turc, un vietnamez, un chinez, o bulgăroaică, două italience, două poloneze, o turcoaică, o croată, un portughez, un portorican, un cubanez, un francez, câțiva marocani și un israelian.
Fiecare dintre aceștia știa să danseze câte ceva foarte bine: salsa LA, salsa cubană, bachata, tango argentinian sau kizomba.
De la fiecare am învățat câte ceva din tainele dansului.
Iar dacă unii dintre conaționalii acestora în țările lor natale și-ar fi pus bombe unii altora în chiloți, aici străinii au dansat împreună.
Pentru că dansul este un mesager al păcii și prieteniei.
Străini de România însă nu și de dans, fiecare dintre cei pe care i-am văzut știau destule despre dans, muzica și nu numai.
Și erau dornici să împărtășească celor interesați câte ceva din experiența lor.
Oameni cu care m-am împrietenit sau cu care am schimbat câteva vorbe, mi-au dovedit că dansul este un mijloc de a lega relații de amiciție în timp scurt cu persoane pe care le întâlnești prima oară.
Poți discuta despre dans, România sau Craiova, poți dansa, poți învăța câte ceva de la aceștia și evident poți rămâne și cu o amintire frumoasă.
Dacă fac un mic bilanț am cunoscut: o olandeză, un turc, un vietnamez, un chinez, o bulgăroaică, două italience, două poloneze, o turcoaică, o croată, un portughez, un portorican, un cubanez, un francez, câțiva marocani și un israelian.
Fiecare dintre aceștia știa să danseze câte ceva foarte bine: salsa LA, salsa cubană, bachata, tango argentinian sau kizomba.
De la fiecare am învățat câte ceva din tainele dansului.
Iar dacă unii dintre conaționalii acestora în țările lor natale și-ar fi pus bombe unii altora în chiloți, aici străinii au dansat împreună.
Pentru că dansul este un mesager al păcii și prieteniei.
duminică, 2 octombrie 2016
Ce ne mai arată unii tineri! Sfaturi pentru adolescenți!
Zilele trecute am văzut o domnișoară cu fire de păr negru, ieșindu-i din nas, din ambele-i nări.
Multe fire de păr negru se vedeau inofensiv și inestetic la ambele-i nări, încercând să străbată aerul poluat, înspre lumina de afară.
O studentă, o fată tânără și foarte drăguță, cu pilozitățile evadând din interiorul nărilor spre exterior, revoltate de urâțenia acestora, pare o imagine de căcat pentru mine.
Îmi imaginez acea fată invadată de pilozitățile ei vizibile și invizibile, care își căuta loc în afară corpului acesteia.
Un tânăr student făcea biluțe cu mucii pe care și-i căuta insistent în ambele nări, discutând cu mai multe persoane, probabil acesta făcea biluțe din reflexe dobândite din vremea copilăriei și nu avea cum să se dezvețe de acest obicei, fără ajutor specializat.
O altă domnișoara își expunea antebrațele, mai păroase ca ale mele, tuturor amatorilor de senzații tari.
Astăzi o domnișoară dată cu o tonă de parfum ieftin, prost și dulceag a ieșit din bloc de la mine înainte de ora prânzului.
Sara a strănutat.
Eu am rămas sufocat, astupat o vreme de parfumul ei de rahat ca și oamenii alergici la ambrozie.
Am vomitat cu succes. După 2 nopți nedormite, un miros de parfum ieftin și prost îmi lipsea.
Ați observat că foarte multă lume miroase la fel? De ce? Pentru că de săraci ce suntem ne cumpărăm cu toții parfumuri de la Oriflame sau Avon și cele câteva tipuri de la Auchan.
După ambrozie oamenii rămân fără aer și fără nicio reacție optimistă.
Poate unor oameni li se pare o glumă, însă ambrozia chiar este un pericol pentru unii semeni de-ai noștri.
Cunosc multe cazuri de oameni cu mari probleme din cauza acestei plante.
Eu sunt sensibil la mirosurile de nespălat, parfumuri proaste, parfumuri date în exces, discuții pe lângă subiect, minciuni, scuze inutile și nesincere, mârlănie și prostie!
Deocamdată!
Pentru că discutăm azi dimineață cu o bună prietenă în piață și cu fiică-mea în fiecare zi:
"Nu te asocia cu oameni proști, jegoși și fără maniere! Pentru că numai cine se aseamănă se adună! Umbla cu oameni deștepți și cultivați de la care ai ce învăța, asociază-ți prezenta cu aceștia, și dacă după ce ai stat în prejma acestora ai evoluat, este clar că ai câștigat ceva! Nu pierde timpul cu toți boii și bețivanii, toate vacile, îngălatele, bâlbâitele și retardatele! Pentru că în timpul ăsta poți face o mulțime de lucruri minunate pentru tine!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)