luni, 29 august 2016

Despre bâlciul de Sf. Ioan


Iarmarocul începea pe vremuri în Bârlad cu o aproape o săptămână înainte de 29 august, punctul culminant fiind de "Tăierea capului Sfântul Ioan Botezătorul", cu defilarea caravanelor de maşini şi căruţe care transportau leagănele sau scrâncioabele cum se le ziceam noi, diverse animale închise în cuşti,  bărcuţele sau iujurile nelipsite de la bâlci.






Pe vremea aia nu există internet, facebook, atâtea ziare sau posturi de radio şi tv dar toată lumea ştia că a avenit bâlciul, ce noutăţi sunt în bâlci, cât costă fiecare chestie şi aşa mai departe.
Acum avem de toate, unii au şi câte 3 telefoane mobile, conturi peste tot, radio în maşină, la birou, şi habar nu au ce se întâmplă la doi paşi de ei.
Bâlciul se instala în cartierul Munteni în vreo două zile după care puteai merge acolo şi servi o bere, vin, sirop natural din trandafir sau zmeură cu sifon, braga, plăcinte, mere murate, gogoşi, covrigi cu susan, halviţa, cocoşei de zahăr ars, ciubuce, halva, vată de zahăr, toate acestea împrumutau din plin praful ridicat de pe drum, care pe atunci nu era plin de microbi că acum.Se întâmplă să bată vântul şi când mâncai ceva să scârţâie printre dinţi particulele de praf, era atât de firesc să se întâmple asta încât nimeni nu îşi făcea nicio problemă.
Puteai cumpăra orice din bâlci de la încălţăminte la îmbrăcăminte, alimente sau băutură.
Eram mort după gogoşile făcute în cazanele cu ulei încinse la foc sau micii făcuţi pe grătarele puse peste cărbunii încinşi.
Nu am mai mâncat niciodată gogoşi sau mici atât de buni ca în bâlciul copilăriei mele.
Nu lipseau distracţiile, puteai trage cu puşca la ţintă, vedea numere de circ, scamatorii, diverse ciudăţenii sau animale expuse în cuşti.
De nelipsit era "Roata Norocului" şi barosul la care îşi încercau puterea bărbaţii.
Eram de vârsta preşcolara şi îmi amintesc că am văzut într-un cort, frumos puse în borcane, probabil în formol sau o substanţă asemănătoare, organe de om sau animale şi fetuşi în diverse stadii de dezvoltare.
O femeie fără mâini scria şi croşeta ţinând creionul sau croşeta eventual andrelele între degetele de la picioare.
Un urs dansa ţinut de un lanţ gros iar într-un cort unii expuneau diverse reptile; o fată frumoasă îmbrăcată în costum oriental stătea cu un şarpe imens încolăcit în jurul gâtului şi ne punea să îl mângâiem.
În timp bâlciul a fost mutat în cartierul Podeni lucru care a schimbat să zicem farmecul şi originalitatea vechiului obicei.
Astăzi bâlciul a deveni un kitsch, am fost acum câţiva ani şi nu mi-a plăcut, am servit însă câteva gogoşi la fel de bune ca acum n ani.

Voi când aţi mâncat gogoşi ultima dată la bâlci?

Niciun comentariu: