La piscină

Petrecerea unei zile de weekend la piscină este un lucru plăcut uneori şi poate fi de multe ori o amintire de neuitat dacă mergi cu mai multe persoane.
Anul trecut pe timpul ăsta, am fost la piscină cu o gaşcă de cunoscuţi şi mai puţin cunoscuţi, bărbaţi, femei şi copii, familişti şi nefamilişti, nu îmi mai amintesc a cui a fost ideea, cert este că ne-am strâns foarte multe persoane. Părea să fie o adunătură veselă şi pusă pe distracţie de la primele ore ale zilei.
Locuri erau destule la piscină, nu se mai înghesuia lumea pentru că deja venea toamna... apa era cam rece pentru cei pretenţioşi şi nici afară nu mai era atât de cald.

Două doamne singure veniseră îmbrăcate cu nişte geci groase pe ele de parcă urmau să escaladeze munţii Himalaia.
Sau să plece la schi în Austria.
Una din doamne  şi-a dat geaca jos şi a zis că nu se dezbracă mai mult deoarece nu şi-a adus costum de baie la ea pentru că nu îşi găseşte mărimea potrivită având sânii mari, şi dacă o arde soarele tenul ei are de suferit şi nu ştie ce crema ar trebui să folosească şi că de fapt nu a avut nici timp să se epileze.
Şi că are celulită şi burta.
Şi că nu ştie de ce a venit la piscină şi că nu îşi dă seama ce au avut oamenii în cap când au inventat piscinele.
Şi că mai bine stătea acasă că avea o groază de treabă.
Şi că ei nu-i place apa, soarele, natură, înotul, sportul, nisipul, iarbă, pomii şi florile.
Şi că ne urăşte că am scos-o din casă.
Şi se urăşte şi pe ea că s-a luat după noi.

Cealaltă doamnă friguroasă s-a tot plimbat pe malul piscinei, cu o mină de om preocupat de problemele majore ale umanităţii, adusă de spate şi cu mâinile înfipte în buzunarele gecii, mormăind permanent în barbă ceva neinteligibil şi a plecat fără să îşi ia rămas bun de la nimeni, supărată şi neînţeleasă.
Când a ajuns acasă a început să ne scrie întrebări tâmpite pe Facebook, întrebându-ne dacă mai suntem acolo, cine a mai rămas, dacă mai stăm şi ce avem de gând să facem la piscină.
O doamnă dată cu o jumătate de kilogram de fond de ten pe faţa a zis că nu intra în apă pentru se udă.
Eu am crezut că nu vrea să intre în apă deoarece îi cade tencuiala de pe faţă.

Două doamne ai stat nehotărâte cu ochii în gol şi au fumat ţigara de la ţigara până au spus că li s-a făcut foame şi au plecat acasă să mai fumeze încă un pachet de ţigări pe drum.
Una din ele s-a văitat o jumătate de oră pentru că şi-a rupt o unghie atunci când întindea prosopul pe şezlong.
Alte doamne  au intrat în apă după ce au încercat-o să vadă dacă este rece şi udă şi cât de rece este, ţipând la contactul cu apă neîntrerupt de parcă le ardea cineva cu fierul înroşit au ieşit din bazin că din puşcă tremurând ca varga şi înjurând în barbă printre buzele vinete pe cel care a avut ideea să le aducă la piscină.
Câteva puştoaice au sărit în cap şi şi-au văzut de jocul lor până am plecat acasă.

Cei mai fericiţi au fost copiii care s-au bălăcit în piscina mică şi au alergat cu Sară prin gazonul tuns proaspăt.
Eu am jucat volei şi polo cu băieţii care au băut non stop bere şi apoi am înotat până nu mi am mai simţit braţele de oboseală.
După piscina am mers cu puştoaicele la o terasă, unde din întâmplare se dansa salsa de către nişte perechi din Timişoara cu care ne-am împrietenit repede.
Am admirat dansatorii până spre miezul nopţii şi ne-am propus să învăţăm şi noi să dansăm că ei deoarece noi dansăm ca noi, adică prost şi mult sub nivelul lor.
În următorul weekend m-au invitat tipele cu geci groase să merg cu ele la piscină.
Ghiciţi ce le-am răspuns!

Dacă l-am citi pe N.S.

„Nicăieri și niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim proști. Ne cheamă să fim buni, blânzi, cinstiți, smeriți cu inima, dar nu tâmpiți.”— Nicolae Steinhardt

Dacă armata de colivărese şi enoriaşe fanatice care bântuie oraşele ţării ar fi citit măcar o singură dată vorbele domnului Nicolae Steinhardt, evreu botezat în închisorile comuniste la ortodoxie, în mod sigur toată lumea ar fi avut de câştigat.
Pentru că aceste fiinţe răsar la tot pasul din pământ şi se cred Mesia, când în mod normal locul lor ar fi în altă parte.
Pentru că oamenii care îşi postează icoane non stop pe wall-ul Facebook şi vorbesc de parcă ar ţine prelegeri la Trinitas sunt în mod clar de pe altă planetă.
Credinţa este o problemă intimă a fiecăruia care trebuie să rămână intimă, eu cred că locul icoanelor este în biserică sau în casă şi rugăciunile se spun în gând şi nu pe chat.

De ce spun asta?
În Craiova se întâmplă ceva interesant când organizezi o distracţie sau activitate: dacă nu îl inviţi pe om se supără şi dacă îl inviţi nu vine
Pentru că duminică prietenul meu Clement a vrut să meargă cu mine la distracţie, la pilotaj, la piscină şi la grătar, la invitaţia mea care am vrut să evit parcurile oraşului de frica mireselor care nu mai au unde să îşi facă fotografii.
Însă omul având limbrici a vrut să îşi ia şi o colivăreasa cu el, colivăreasa care a zis că merge dar o ia şi pe prietena ei Maricica care doarme permanent atunci când merge şi atunci când vorbeşte şi pe încă încă nu ştiu câţi prieteni necunoscuţi.
Adică eu l-am invitat pe Clement şi el a vrut să îşi aducă cu el prietena habotnică.
Clement nu a fost de acord evident şi pentru că ştia că pot reacţiona urât, s-au certat şi nu au mai venit, colivareasa şi-a văzut de cele sfinte cu prietenii ei iar John a plecat la Bucureşti să-i asculte live pe cei de la Otro Aires şi să danseze tango argentinian cu o doamnă profesoară de sport care iubeşte genul acesta de dans.
Păi normal că nu a fost de acord, lui Clement i-a fost frică să nu adoarmă Maricica în bazin şi să nu se îmbete prietenii colivăresei şi să îl facă de rahat.

Pe mine mă invitase la rândul meu John care fusese invitat de David care este prieten cu proprietarul  piscinei.
Care de fapt şi-a sărbătorit ziua şi noi am avut o surpriză când ne-a servit cu tort şi şampanie deoarece noi nu am ştiut că îi este ziua de naştere.
Eu i-am zis lui Clement că trebuia să vină şi cu soacra şi cu vecinii din bloc, să ştim o treabă.
Şi ne chemăm toţi soacrele şi ne distrăm aruncându-le în bazin, ţinându-le de mâini şi picioare.
Mai ales pe cele care nu ştiau să înoate să trăiască şi ele senzaţii extreme.
Le puteam lega chiar nişte pietre de gât sau pune nişte pungi în cap.
Pentru că m-aş fi dus şi eu să-i văd pe cei de la Otro Aires, însă nu aveam partenera de dans şi era şi foarte obositor să merg 8 ore pe drum pentru o oră de concert.
Clement este mai tânăr şi dansează şi foarte bine astfel încât sunt convins că nu a făcut drumul degeaba.
Clar s-a distrat mai bine şi el şi noi fără prezenţa colivăresei.
 Şi noi la fel!

Cu actrita Oana Stancu la Tradem

Pentru că lunea este o zi de început de săptămână, în care nu prea sunt manifestări, nici măcar când este stagiunea deschisă, domnii de la Tradem și-au permis să o invite pe actriță Oana Stancu la o discuție cu publicul interesat despre culisele scenei, culisele vieții, ca să ne scoată din casele noastre comode și din fața televizorului.
Evident Doamna X și cu Domnul Y dacă ar fi știut ar fi venit să discute și ei cu actrița Oana Stancu astăzi la Tradem; în sala am fost 15 persoane inclusiv moderatorul și invitată, puțini și buni ar spune un amic de-al meu, însă trebuie ținut seama de faptul că afară la acea oră în câteva locuri din oraș era în desfășurare Festivalul Puppets Ocuppy Strret, la care sunt prezenți toți colegii actriței și poate și o mare parte din admiratori.
Eu că vechi spectator și admirator al doamnei, nu aș fi ratat ocazia de a participa la o discuție liberă cu aceasta și mai ales să îi adresez câteva întrebări pe care nu aș fi avut altfel ocazia să i le pun.
Cotidianul Gazeta de Sud si Radio Craiova au informat publicul despre eveniment aici, unde puteți găsi mai multe detalii despre actriță Oana Stancu și despre evenimentul în sine.

Acum mulți ani am văzut-o la Teatrul de păpuși pe actrița Oana Stancu jucând într-un rol de băiat, sincer m-am tăvălit pe jos de râs și am fost fermecat de modul firesc, natural în care își interpreta rolul.
De atunci am văzut-o în multe piese, atât pentru copii cât și pentru adulți și am urmărit-o mereu cu mare plăcere.
Am avut privilegiul să o văd în spectacole neconvenționale în care a improvizat foarte mult sau în spectacole organizate de către niște prieteni comuni în care și-a dovedit talentul de recitator.
Am purtat de câteva ori discuții cu doamna Oana Stancu la ziua unui prieten comun, însă asta nu înseamnă că nu am avut plăcerea și onoarea să discut și astăzi cu dumneaei la Tradem.
Timp de 2 ore, actriță Oana Stancu ne-a vorbit despre admiterea la facultate, cum se studia actoria la Târgu Mureș, cum a luat decizia să lucreze cu păpușile și copiii. Despre dragostea de teatru, familie și ceea ce a reprezentat tatăl ei în asumarea unor decizii pe care le-a luat în viață.
Tatăl actriței, prezent în sala ne-a povestit sau a completat diverse întâmplări din viața acesteia.
Arhitectul Cristi Ciomu a vorbit despre activitatea Oanei Stancu și a unor evenimente culturale la care au participat în comun.
O doamnă mignonă de numai 1,47 m înălțime, plină de suflet și talent, cu o mare pasiune pentru meseria de actor, talentată actriță ne-a demonstrat că în prezența unei persoane plăcute, timpul trece foarte repede și subiectele de conversație nu se termină niciodată.
Pentru cei 293550 de locuitori ai Craiovei care au avut altceva de făcut astăzi la ora 18, și nu au putut participa la eveniment, o pot vedea pe actriță Oana Stancu în cadrul festivalului, pe data de 31 august 2016 și începând cu data de 1 septembrie 2016 la Teatrul Colibri din Craiova.

Acces gratuit la circ sau la iarmaroc

În Grădina Botanică sâmbătă este circ. Gratis!
Oamenii se căsătoresc şi fac copii.Cu aceste ocazii de fotografiază. Unde? Acolo unde îi duce fotograful.
Sâmbăta asta am numărat 21 de mirese,pentru că  toate miresele vin să se fotografieze în Grădina Botanică în interval de câteva ore.
21 de mirese cu 21 de miri, naşi, domnişoare de onoare, socri mici şi mari, cu soacre cu tot şi alte rude şi alaiuri de nuntă, fotograf, cameraman, căţel sau purcel, este că la iarmaroc de 29 August.
Lipseşte mirosul de mici, cârnaţi şi gogoşi.

Se creează o aglomeraţie imensă, o gălăgie şi un haos de nedescris.
Unele mirese intra pe poartă iar altele ies.
Cândva era o superstiţie cu miresele, că nu au voie să se întâlnească...
Femeile coafate care sunt îmbrăcate cu rochii scurte în care nu le stă bine, încălţate în pantofi cu tocuri imense pe care de abia merg, machiate strident său urât fac circul şi mai circ.
O mulţime de bărbaţi sunt îmbrăcaţi festiv, au cămăşi albe, papioane, costume, pantofi sclipicioşi, tunsori şmechere... pentru toţi şi toate este un chin să umble îmbrăcaţi aşa.
Am văzut câteva mirese frumoase şi câteva mirese groaznic de urâte pe care Sara le-a lătrat non stop.
Nici ei nu i-au plăcut unele dintre ele.
Nu mai punem la socoteală botezurile. Aduc oamenii ăştia mai nou şi bebeluşii să-i fotografieze în mijlocul pomilor şi florilor. Aici alaiurile sunt mai mici şi mai puţin gălăgioase.
La câţiva metri una de alta se fotografiau la un moment dat 3 mirese diferite.
Ceva mai încolo se fotografiau câteva domnişoare de onoare îmbrăcate cu rochii lungi de culoare albastră.
Pe o bancă o domnişoară stătea desculţă, deja o nenorociseră pantofii cu care urma să stea încălţată până a doua zi dimineaţă.
Dacă mai ajung prin zonă într-o sâmbătă voi face şi câteva fotografii cu lucrurile acestea care se petrec acolo.
Majoritatea fetelor sau femeilor care se fotografiază singure stau cu mâinile în şolduri. Sau îşi expun lasciv fundul. După care probabil postează pozele pe Facebook sau Instagram. Dar de ce cu mâinile în şolduri?
Nu ştiu dacă este amuzant sau trist, dacă este frumos său urât, încă pentru cei care vin aici să se relaxeze, să se plimbe, să alerge sau să facă orice altceva este comic şi inedit.
Nişte fotografi m-au mutat de vreo 3 ori ca să nu ies în pozele lor, eu sau câinele, astfel încât până la urmă am părăsit zona. Voi reveni când mă voi însura, dacă aşa este trendul...cu fotograf cu tot.
Ia mireasa, na mireasa!
Mai la dreaptă vă rog! Ţine-o de mână! Uită-te la ea! Nu mişcaţi! Zâmbiţi vă rog! Ţine floarea mai la stânga şi mai sus! Nu staţi încruntaţi vă rog!
Nunţi de romani sau nunţi de ţigani, s-a creat o industrie a fotografiilor de nuntă în Grădina Botanică.
Poliţistul local de la intrare mi-a spus că într-o zi a numărat 33 de mirese.
Nu va mai povestesc unde au parcat maşinile cele 21 de mirese cu mirii lor şi alaiurile lor de nuntă pentru că i-au înjurat suficient toţi şoferii care s-au chinuit să treacă prin fata Grădinii Botanice sâmbătă la ora 17 în ambele sensuri de mers.

Despre bâlciul de Sf. Ioan

Iarmarocul începea pe vremuri în Bârlad cu o aproape o săptămână înainte de 29 august, punctul culminant fiind de "Tăierea capului Sfântul Ioan Botezătorul", cu defilarea caravanelor de maşini şi căruţe care transportau leagănele sau scrâncioabele cum se le ziceam noi, diverse animale închise în cuşti,  bărcuţele sau iujurile nelipsite de la bâlci.

Pe vremea aia nu există internet, facebook, atâtea ziare sau posturi de radio şi tv dar toată lumea ştia că a avenit bâlciul, ce noutăţi sunt în bâlci, cât costă fiecare chestie şi aşa mai departe.
Acum avem de toate, unii au şi câte 3 telefoane mobile, conturi peste tot, radio în maşină, la birou, şi habar nu au ce se întâmplă la doi paşi de ei.
Bâlciul se instala în cartierul Munteni în vreo două zile după care puteai merge acolo şi servi o bere, vin, sirop natural din trandafir sau zmeură cu sifon, braga, plăcinte, mere murate, gogoşi, covrigi cu susan, halviţa, cocoşei de zahăr ars, ciubuce, halva, vată de zahăr, toate acestea împrumutau din plin praful ridicat de pe drum, care pe atunci nu era plin de microbi că acum.Se întâmplă să bată vântul şi când mâncai ceva să scârţâie printre dinţi particulele de praf, era atât de firesc să se întâmple asta încât nimeni nu îşi făcea nicio problemă.
Puteai cumpăra orice din bâlci de la încălţăminte la îmbrăcăminte, alimente sau băutură.
Eram mort după gogoşile făcute în cazanele cu ulei încinse la foc sau micii făcuţi pe grătarele puse peste cărbunii încinşi.
Nu am mai mâncat niciodată gogoşi sau mici atât de buni ca în bâlciul copilăriei mele.
Nu lipseau distracţiile, puteai trage cu puşca la ţintă, vedea numere de circ, scamatorii, diverse ciudăţenii sau animale expuse în cuşti.
De nelipsit era "Roata Norocului" şi barosul la care îşi încercau puterea bărbaţii.
Eram de vârsta preşcolara şi îmi amintesc că am văzut într-un cort, frumos puse în borcane, probabil în formol sau o substanţă asemănătoare, organe de om sau animale şi fetuşi în diverse stadii de dezvoltare.
O femeie fără mâini scria şi croşeta ţinând creionul sau croşeta eventual andrelele între degetele de la picioare.
Un urs dansa ţinut de un lanţ gros iar într-un cort unii expuneau diverse reptile; o fată frumoasă îmbrăcată în costum oriental stătea cu un şarpe imens încolăcit în jurul gâtului şi ne punea să îl mângâiem.
În timp bâlciul a fost mutat în cartierul Podeni lucru care a schimbat să zicem farmecul şi originalitatea vechiului obicei.
Astăzi bâlciul a deveni un kitsch, am fost acum câţiva ani şi nu mi-a plăcut, am servit însă câteva gogoşi la fel de bune ca acum n ani.

Voi când aţi mâncat gogoşi ultima dată la bâlci?

Trupa Amaro Del la Craiova

Organizatorii Festivalului Pulpets Ocuppy Street ne-au făcut o surpriză plăcută vineri seara, astfel în Piața Frații Buzesti i-au invitat pe membrii trupei Amaro Del din Serbia să încânte publicul cu muzica lor balcanică.

Conform http://muzica.metropotam.ro:

Trupa Amaro Del s-a format acum 22 de ani la Belgrad, in Serbia si a cantat de atunci in toata lumea.

Numele trupei vine din limba tiganeasca si inseamna “Domnul nostru”. “Del” mai inseamna, de asemenea, si “Paradis”, “Rai” sau “Univers”. Trupa este formata din Branislav Spasojevic- voce; Milena Bozovic- bass si voce; Darko Zhehely- chitara si backing vocals; Marko Milovanovic-chitara si backing vocals. 

Diferitele intelesuri ale numelui trupei se reflecta si in caracterul multicultural al muzicii pe care Amaro Del o promoveaza: genuri tiganesti din Serbia, Ungaria, Rusia, Romania, Franta, Polonia, Moldova, India, Azerbaidjan, dar si muzica romaneasca populara. 

În cadrul concertului s-au putut auzi melodii cunoscute cum ar fi: Radu Mamii, Ionel Ionelule sau Ederlezi.
Cu instrumentiști de excepție și două voci foarte bune, formația Amaro Del a creat o atmosferă de bună dispoziție celor prezenți la concert.
Organizatorii au fost la înălțime susținând cu dansul și voia bună atmosfera din Piața Frații Buzesti.
Ca și la precedentele manifestări, din păcate craiovenii au preferat să stea în casa, ratând un spectacol minunat.
Pentru cine nu crede, am filmat  aici si aici cateva momente din show-l formatiei sarbe.

Trupa Konthrast la Craiova

Iubitorii muzicii bune şi ai rock-ului în special au avut ocazia, să-i vadă şi să-i asculte pe membriii  trupei Konthrast din Cluj, în Piaţa Mihai Viteazul din Craiova.

Trupa a fost invitată să cânte în deschiderea ediţiei a-3-a a Festivalului "Puppets Ocuppy Street", în Piaţa Mihai Viteazul, începând cu ora 22.30.

Timp de circa 30-40 de minute membrii trupei ne-au prezentat piesele lor de rock melodic, gen muzical  care din punctul meu de vedere este accesibil tuturor oamenilor, mai mult sau mai puţin melomani sau cunoscători în ale rock-ului.

Din păcate la acest concert foarte relaxant şi paşnic nu au fost prezenţi prea mulţi craioveni, majoritatea celor prezenţi erau părinţi cu copiii prezenţi la parada păpuşilor şi câţiva rockeri tineri cu excepţia organizatorilor, i a jandarmilor şi poliţiştilor prezenţi că de obicei la astfel de manifestări şi a echipelor de televiziune sau a fotoreporterilor.

Spre finalul concertului rămăseseră câteva zeci de spectatori cărora le-a plăcut muzica celor de la Konthrast.

La un moment dat am avut impresia că li s-a impus să încheie concertul puţin după ora 23.00, din motive pe care nu le cunosc.

Am plecat de acasă dornic să ascult muzică bună şi am reuşit, cele câteva melodii pe care le-am ascultat mi-au plăcut, îmi va face plăcere să-i revăd pe cei de la Konthrast şi să fiu prezent la viitoarele lor concerte dacă voi mai avea ocazia.

Este regretabil că, în condiţiile în care se mobilizează atâtea resurse pentru a se organiza câte o mică manifestare culturală în oraşul în care locuim, mare majoritate a concitadinilor noştri sunt indiferenţi şi absenţi la multe dintre aceste evenimente.

O carte o poţi reciti oricând, un film poate fi vizionat la orice oră, o emisiune tv poate fi înregistrată însă manifestările din oraş sunt unice, mai ales cand in program sunt  invitaţi valoroşi, aduşi cu mare efort, a căror prestaţie merită să fie urmărită pe viu.

Pentru cei care aseară nu au reuşit să-i asculte pe cei de la Konthrast pot găsi câteva din melodiile lor pe Youtube.

Audiţie Plăcută!

Puppets Occupy Street si Rock la Craiova

Maine la Craiova incepe festivalul Puppets Occupy Street, festival care va avea loc in perioada 25.08-1.09.2016.
Despre acest festival gasiti foarte multe informatii in presa aici, aici sau aici.
Pentru iubitorii Rock-ului maine seara va concerta in Craiova în Piaţa „Mihai Viteazul“ trupa Konthrast (câştigătoarea primei ediţii a „Romanian Classic Rock Fest”, n.r.) din Cluj-Napoca.

Organizatorii va asteapta in numar cat mai mare la festival!

Piste pentru biciclişti?

În postarea mea de ieri îmi exprimam regretul că nu am pe unde plimba nişte musafiri din străinătate care nu au vizitat niciodată Craiova.

Un domn simpatic mi-a sugerat să-i duc în vizită la prieteni.

Altul a spus că nu prea am unde să-i duc.

Un tip a comentat că există multe locuri cu încărcătura istorică dar nu am aflat care sunt acestea iar altul mi-a sugerat să caut că am unde să-i duc.

Aşa că am început să caut şi am fost oripilat de câteva imagini din Parcul Romanescu, acolo unde nişte oameni au trasat marcajele pentru pista de biciclete.

Se pare că acolo s-a construit una din autostrăzile mult aşteptate de către olteni.

Mai rămâne să amplaseze semafoarele şi indicatoarele rutiere şi lucrarea este gata.

Analizând fotografiile de mai jos avem dovada clară a îmbinării prostului gust cu risipa.

Eu cred că acolo unde predomina cadrul natural cum este cazul parcurilor, acesta nu trebuie bruiat cu adaosuri sau accesorii artificiale iar acolo unde acestea sunt necesare trebuie să fie cât mai discrete şi în armonie cu ceea ce este în jur, şi aici vorbim de bănci, stâlpi, garduri, culori, vopsele etc

Este clar că oamenii ăştia vor să îşi bată joc de noi şi de tot ceea ce reprezintă parc sau natură, distrug, murdăresc şi  nu se consultă un peisagist, un arhitect sau designer.

Din fotografii aspectul zonei este jalnic şi clar trebuie luate măsuri să nu se mai consume tone de vopsea necesară la vopsit ţevile de gaze prin oraş.

Voi ce părere aveţi?

Ce pot vizita turiștii în Craiova mâine?

Este foarte posibil să îmi vină în vizită niște musafiri de departe... dintr-o țară străină.

Sunt români plecați din țara să își caute norocul în lume, să trăiască într-o lume zice-se mai civilizată, mai democrată, mai evoluată unde este respectat omul, munca lui, unde nu mori cu zile în spitale, nu te bruiază minoritățile la spectacolele în aer liber, unde politicienii nu fură ca în codru și mai fac câte ceva și pentru comunitate.

M-am gândit pe unde să îi duc și ce să le arăt în Craiova.

Parcul Romanescu este devastat și distrus iremediabil.

În Centrul Vechi aceștia pot vedea niște clădiri vechi, proaspăt zugrăvite și multe terase, asta nu cred că îi interesează foarte mult decât ca loc de servit o cafea, o bere sau altceva deoarece la ei chiar s-au conservat foarte bine clădirile vechi și monumentele istorice.

Din păcate stagiunea este închisă așa încât rămân de văzut muzeele, câteva biserici, câteva clădiri frumoase, Grădina Botanică și cam atât. Poate o piscină dacă este vreme frumoasă.

Duminică seara m-a întrebat o doamnă legată iremediabil de programele tv, ce se poate face în oraș duminică după ora 20.

Din fericire în Centrul Vechi s-au desfășurat o parte din manifestările legate de festivalul de film balcanic, altfel rămânea ca mod de petrecere a timpului liber plimbarea, statul la terase, socializarea, mâncarea unui covrig sau a unei înghețate ori dansul într-un club sau discotecă .

În Centrul Vechi erau foarte mulți oameni din păcate majoritatea craioveni.

În Brașov, Sibiu și București orașe în care am petrecut recent câteva weekenduri în Centrele Vechi ale acestor orașe majoritatea consumatorilor erau turiști romani sau străini.

Este evident faptul că în cele trei orașe amintite oferta turistică este mult mai bogată decât a Craiovei, astfel încât este justificată afluența turiștilor, aspect care evident conduce la dezvoltarea orașelor și schimbarea mentalității localnicilor.

Ce aș mai putea să le arăt musafirilor mei în Craiova?

La plimbare cu Sara

Este duminica, este o zi calda de august, cu putini nori si mult soare, cu temperaturi de peste 30 de grade.
O vreme superba pentru plaja pentru cine este interesat; deja vine toamna, peste cateva weekenduri nu vom mai avea ocazia sa ne bucuram de apa sau nisip si ne vom muta la bazinele acoperite.

O iau pe Sara si plecam impreuna in Gradina Botanica, unde vom face impreuna putina miscare in cadrul natural al acesteia.

Ca la orice loc de agrement din Craiova in zona nu exista decat cateva locuri de parcare, asa incat las masina intr-un loc unde oprirea este interzisa.

Carcotasii ar putea spune: " Dar de ce nu ai parcat in parcarea subterana, aia utilizata 10 la suta in fiecare zi? Aia facuta cu bani europeni pentru care s-a distrus parcul de la teatru!Aia cu care se mandresc unii sau altii dar nu produce nimic, este doar un subiect controversat si o bila neagra pentru fosta administratie.Si actuala intr-un fel. "

"Pentru ca am GPL de multi ani si masinile cu GPL nu au voie sa parcheze acolo!", as raspunde persoanei curioase.

La ora 11 este foarte multa lume pe alei sau pe banci, pensionari care discuta diverse, mamici cu copii mici in carucioare sau un brate, copii cu bicicletele, indragostiti care se plimba tinandu-se de mana sau stapani de animale de companie latratoare pe care le plimba tinandu-le de lesa.

Toti oamenii o admira pe Sara, este o catea supusa, docila si jucausa.Si mai ales frumoasa foc si inteligenta.Mult mai inteligenta decat unele persoane pe care le cunosc.

Moare de cald, nu am luat apa cu mine si nici nu am vazut tasnitori in zona, dar poate bea apa la discretie din lac.

Dam vreo 3 ture de gradina si ma decid sa ma ascund undeva unde sa putem sta in liniste.

Am fost intrebat de 133 de ori de catre diverse persoane daca o tund, daca nu-i este cald, daca musca si daca o tin la bloc.Si ce-i dau sa manance.Si daca are pureci.Si daca vecinii o tolereaza.Si unde doarme.Si cati ani are.Si de unde o am.Si cat am dat pe ea.Si daca a facut pui.Si daca nu a facut nu as vrea sa faca?

Asa ca ne asezam pe o banca cu flori sculptate in asa zisa Gradina Japoneza pe malul baltii aflate in zona.

Care de fapt aceasta gradina este un chiosc construit dupa arhitectura orientala, prevazut cu banci sculptate, chiosc care este amplasat  pe un fel de insula.
Eu as fi preferat o cladire cu specific romanesc insa nu decid eu lucrul acesta.

In balta inoata cateva rate colorate pe care Sara le monitorizeaza permanent.

I-am dat drumul din lesa si adulmeca non stop prin iarba cu ochii inspre lac si ratele galagioase.

Apare un caine mai mic in talie decat Sara, tuns, negru cu coada in sus.Este baiat, Sara se urca pe el, il tavaleste prin iarba.Apare si stapana, o doamna mai in varsta decat mine, intram in vorba despre caini, rase, alimentatie, vaccinuri, medici veterinari si frizeriile pentru caini.Imi spune ca si-a castrat catelul acum multi ani, si ca nu m-a mai vazut prin zona, ce e drept nici eu pe dumneaei pentru ca merg destul de rar cu Sara acolo, preferam Parcul Romanescu insa pana termina lucrarile acolo este de preferat Gradina Botanica.
Dupa vreo 3 ore de plimbat, stat si discutat ne indreptam spre casa, la iesire gasim parcata o masina a Politiei Locale ai carei ocupanti probabil au fotografiat masinile parcate neregulamentar.
Ocupantii stau la umbra sub un pom  facandu-si vant cu sepcile si masina lor sta in soare, in mica parcare de la intrarea in gradina.
O fetita care sare coarda vine sa o mangaie pe Sara.
Sara sare cu labele pe fetita si se bucura impreuna cu aceasta.
Cladirea de la intrare este vopsita in multe culori si ma intreb ce vrea sa reprezinte multitudinea aceea de culori.

Si nu am aflat inca unde a disparut statuia lui Alexandru Macedonski.

Divan Film Festival si Maria Raducanu la Craiova

Astazi si ieri a avut loc in Craiova Divan Film Festival, singurul festival de film balcanic din Romania, o manifestare unica, interesanta si placuta.

Din pacate nu am reusit sa ajung decat la o parte mica a manifestarilor, spre regretul meu, insa  sper ca la anul voi reusi mai mult de atat.

Remarcabil a fost recitalul Mariei Raducanu din seara de sambata la care din pacate nu au fost prezenti prea multi craioveni, muzica acesteia fiind mai greu digerabila probabil pentru persoanele prezente in zona.

Mai puteti vedea aici si aici cateva din filmele facute aseara la eveniment de catre cativa prieteni de-ai mei.

Am vizionat si doua filme pe care din pacate televiziunile din Romania nu au curaj sa la difuzeze, bagandu-ne pe gat numai filme americane idioate sau violente.
Aseara la 21,30 am vizionat Moarte in Sarajevo si astazi tot de la ora 21,30 am vazut filmul Parada.
Vi le recomand pe ambele, pentru amatorii de film sunt adevarate delicatese.

Evenimentul continua pana pe 28 august in Portul Cultural Cetate.

Bauer

Cum poți petrece o după amiază fierbinte de iulie?
Există evident multe variante de răspuns, asta în funcție de persoană, dispoziție sau timpul alocat respectivei activități.
Poți citi o carte, poți să dormi, poți merge la plajă sau poți urmări o emisiune la tv.
Poți face zacusca sau bulion, poți să te cerți cu soacra și nevasta sau cu vecinii.
Poți să nu faci nimic, cum au ales mulți dintre prietenii mei în ziua respectivă.
Îți dorești o activitate în care poți avea ocazia să vezi, să descoperi locuri noi și mai ales să cunoști persoane plăcute și interesante?
Poți face de exemplu o excursie de o oră și jumătate până la Drăgășani și să participi la o degustare de vinuri, aici poți descoperi și savură la sursa unele dintre cele mai bune vinuri care se produc în România.

Eu am luat această decizie cu mare entuziasm, fiind invitat, împreună cu bloggerii din Craiova de către familia Bauer, proprietarii Cramei Bauer, să vizităm acest loc minunat și să aflăm direct de la producător secretul fabricării unor vinuri bune și evident să ne convingem de acest lucru degustând aceste vinuri într-un cadru natural, amenajat cu bun gust pentru a face locul cât mai plăcut șederii și relaxării.
Un loc de vis, despre care îți vei aminti toată viața, un loc care dă vinului o savoare deosebită.
Și cum orice pahar de vin bun trebuie băut în compania unor oameni de valoare, a unor prieteni, a unor gazde bune sau în mijlocul familiei, Crama Bauer îndeplinește aceste condiții, este un loc de vis iar gazdele sunt primitoare și pline de energie pozitivă.

Crama este așezată de pe deal, are vedere spre răul Olt dinspre apus și din când în când de vede trecând câte un tren, la câțiva kilometri, pe calea ferată aflată la poalele dealului.
Este o clădire primitoare, nou construită având o curte foarte frumoasă în care gazdele au plantat cârciumărese divers colorate pe partea de sud a clădirii, paralel cu peretele acesteia.
Pentru că omul sfințește locul, aici găsești și pomi fructiferi și o mică grădină de legume.
Locul amenajat pentru degustare este în partea de vest a clădirii, unde se afla bănci și mese puse pe iarbă tunsă proaspăt.

Pentru că mie acest loc mi-a amintit de copilărie mea fericită și de curtea bunicilor, am simțit nevoia să umblu desculț prin iarbă, să fiu în comuniune cu natura măcar câteva ore, să mă încarc cu energie și să mă relaxez. Cât mai mult cu putință.
Și nu am fost singurul care am făcut acest gest mai puțin întâlnit în ziua de astăzi.

Crama Bauer este o afacere de familie și a fost fondată în 2012, aceasta produce vinuri prin vinificarea unor cantităţi mici de struguri, din soiuri rare sau mai puţin cunoscute iubitorilor de vinuri, culese de pe parcele vechi, bine îngrijite din inima Podgoriei Drăgăşani.
Oenologul Cramei este domnul Oliver Bauer, de origine germană, care a fost gazda noastră împreună cu soția sa doamnă Raluca Bauer.

Stabilit în România din anul 2003 domnul Bauer și lucrând în cadrul Cramei Stirbey, a avut astfel ocazia să cunoască, să vinifice și să înțeleagă soiurile românești, precum Crâmpoșie, Tămâioasa Românească, Novac, Negru de Drăgășani.
La Crama Bauer se produc cantități mici de vinuri, respectiv 1600-5300 sticle/an în funcție de produsul realizat.
Aici am ascultat explicațiile domnului Bauer, un specialist în adevăratul sens al cuvântului, un pasionat al meseriei sale, în care se simte cât suflet pune,  în timp ce ne-a vorbit despre modul în care se recoltează strugurii cât și despre cum se prepară și se păstrează vinul la Crama Bauer.

În afară de discuțiile purtate despre vinuri, gazda ne-a vorbit despre meseria de oenolog, despre școală, despre muncă, despre sacrificiu, devotament, pasiune, dăruire, familie, ajutor, patriotism și mediul de afaceri din România.
Un bun cunoscător al limbii române și al subtilităților acesteia, mai mult decât mulți romani, domnul Bauer s-a dovedit a fi un partener de conversație plăcut și foarte deschis.
Discutând și participând la degustare înțelegi conceptul de CREATIVITATE NATURALĂ, promovat de gazde.
Ca noutate aici am aflat multe lucruri despre modul în care se prepară vinul spumant natural.

Dintre cele 4 vinuri degustate eu am preferat cel mai mult vinul Sauvignon Blanc 2014 asociat cu brânză proaspătă de capră și miere de salcâm.
Este un vin sec, 12,5% vol. Alcool, 1.6 g/l zaharuri, făcut din struguri recoltați și selectați manual, 50 % sunt fermentați cu boștina 6-7 zile, 50 % sunt desciorchinați, presați și macerați 6-7 ore. Vinul este clarificat prin sedimentare. Fermentat în cisterne de inox, minim 6 luni păstrat pe drojdii fine, stabilizat tartric prin temperatura naturală scăzută cu o unică filtrare, înainte de îmbuteliere. Pot descrie senzația pe care am avut-o degustând acest vin prin cuvântul minune, vizita în acel loc a fost o plăcere și ziua petrecută aici a fost o reușită.

Iar aici cu ocazia vizitei veți avea ocazia să vedeți și o colecție unică de vinuri, o colecție privată cu adevărat unică.
Evident cu atâtea subiecte de conversație interesante și cu o companie atât de plăcută am plecat cu mult mai târziu spre Craiova decât estimasem.
Pe drum am comentat vizită și modul plăcut în care un mic grup de oameni de vârste și ocupații diferite ne-am petrecut într-un mod plăcut și instructiv ziua.
Dacă aveți drum prin Drăgășani și vreți să vă abateți 2-3 ore din drumul dumneavoastră pentru a vedea un loc frumos cu niște gazde minunate și pentru a degusta un vin bun nu ratați Crama Bauer.
Vă asigur că nu veți regreta!

Matiaș cel haios

Matiaș a fost vecin cu mine și acum mulți ani s-a mutat, habar nu aveam unde; s-a mutat într-o zi când eram plecat din localitate și nu l-am mai văzut de atunci.
Crezusem că a murit, la câte probleme de sănătate avea la un moment dat.
Îi pierdusem urmă până astăzi... când l-am văzut pe strada plimbând o plasă goală pe care o legăna încet în mâna lui dreaptă.
Este un bărbat frumos cu vreo 4 ani mai mare decât mine, interesant, cu simțul umorului, cultivat căruia îi plac femeile.Și el lor.

Făcuse vreo 2 ani de pușcărie pentru infracțiuni economice și era foarte fericit și se lauda peste tot cu asta:
"Habar nu aveți cât este de bine să faci pușcărie. Stai singur acolo în celulă, cu gândurile tale și ai timp să te gândești la ce ai făcut în viața ăsta bun sau rău! Eu am plătit pentru că nu am făcut bine ceva! Alții au făcut de 100 de ori mai multe porcării și se plimba bine mersi pe stradă și prin țări străine. Dar au făcut bine ce au făcut!"

Matiaș are cam 1.90 metri înălțime și când l-am cunoscut avea 175 de kilograme iar din cauza asta avea probleme mari cu inima, stătea mai mult internat pe la cardiologie, era foarte sedentar, fuma mult și nu ținea niciun fel de dietă.
A făcut rugby, lupte libere, box și haltere dar când a abandonat sportul a început să facă tot ceea ce nu a făcut cât timp a făcut sport.
A reușit să slăbească 55 de kilograme și de ani de zile nu mai consuma pâine, mămăligă, dulciuri și alcool și s-a lăsat de fumat.

Nu a avut curaj să își facă operație de micșorare de stomac cum s-au chinuit alte persoane, i-a fost frică mai ales că unii au murit din cauza complicațiilor postoperatorii.
În fiecare zi merge pe jos minim 10 kilometri prin oraș.
"Salut măi omule!, îmi zice și mă strânge în brațe ca un urs grizzly oltenesc.
Este îmbrăcat sport cu adidași, șosete, șort și tricou originale, toate marca ADIDAS.
"Salut mai Matiaș, am crezut că ai murit! Unde naiba ai dispărut?"
"M-am mutat la curte, am o livadă imensă, mă ocup de grădinărit, pomi am și stupi, să vii într-o zi pe la mine să îți dau niște fructe bio!", mă invita și îmi explica unde să vin, îmi dă și numărul de telefon în timp ce se uită după femeile care trec pe stradă.

Două doamne vârstnice îi zâmbesc, par a fi cam de vârsta mamei mele, Matiaș le zâmbește și el și le întreabă ce mai fac... ele râd zgomotos și pleacă mai departe fără să-i răspundă.
"Le știi?. îl întreb.
"Nu, dar ce contează? Am fantezii cu femei în vârstă!"
Mă uit la el mirat și nu comentez.
Probabil arăt ca un tâmpit căzut în prosteala pentru că îmi trage o palmă peste ceafă să îmi revin.
"Habar nu ai copile ce știu să facă băbuțele astea!", și îmi face cu ochiul cu subînțeles.

Plec spre casă, mă bucur de revederea cu Matiaș și îi promit că voi trece pe la el în weekend.
Încerc să mi-l imaginez pe Matiaș în scene erotice cu băbuțele lui și mă pufnește râsul.
Și chiar nu îmi imaginez ce știu să facă cele două băbuțe, dacă uită să își ia medicamentele, atunci când nu le dor șalele și le lasă reumatismul, asta dacă nu le crește tensiunea sau glicemia.
Eu cred că îl ajută să sape grădină și să stropească pomii și a făcut mișto de mine.

Ajung acasă, îmi torn puțin vin alb de pe fundul unei sticle, rămas de la ultima petrecere, într-un pahar cu picior, îmi pun Moonsorrow-Sankarihauta la maxim și îmi aprind un trabuc.
Scot câteva fumuri, îmi fac câteva poze, le postez pe facebook și mă gândesc la Matiaș care este un om frumos și amuzant.
Întâlnirea de astăzi cu el m-a distrat copios
În weekend voi trece pe la el să mănânc mere și roșii bio cultivate probabil de cele două băbuțe.

Weekend drăguţ cu trafic de rahat şi lipsă parcări

Am avut un weekend prelungit, foarte drăguţ şi plin de surprize plăcute şi mai puţin plăcute.

Dragoş Balea glumea zilele trecute:

"Românii sunt singurul popor din lume care vine din concediu mai obosit decât pleacă!"

Din câteva puncte de vedere omul are dreptate.

Joi dimineaţa în jurul orei 9,30 am plecat din Craiova spre Râşnov.

Distanţa Craiova-Bals, adică vreo 28 de kilometri i-am făcut într-o oră şi treizeci de minute.

Asta s-a întâmplat în condiţii de circulaţie pe timp de vară cu soare, carosabil uscat şi vizibilitate foarte bună.

Nu am găsit nicio explicaţie în afară intensităţii traficului care nu era foarte mare, adică nu era accident, nu erau lucrări la drum iar la intrarea în oraş câţiva poliţişti se chinuiau să dirijeze circulaţia.

Astfel am reuşit performanţa să ajung în vreo şase ore la destinaţie, deci cei 240 de kilometri i-am făcut cu o medie orară de 40km/h.

Asta în condiţiile în care toată coloana mergea cu ce viteză maximă se putea circula în localităţi sau în afara acestora. Am zis cât se putea nu cu cât era legal!

Ieri de la Râşnov până la castelul Bran, pe o distanţă de vreo 13 kilometri am mers bară la bară şi am făcut o oră şi jumătate, adică ceva mai puţin decât estimase un domn din Argeş aflat într-un Logan în spatele meu.

Atunci când nu mergeam, mai coboram din maşini şi legam prietenii noi.

Asta în condiţii de circulaţie pe timp de vară foarte bune.

La castel vreo 6 poliţişti dirijau circulaţia.

Am reuşit să dobor recordul Craiova-Bals realizat joi.

Între Piteşti şi Câmpulung sunt lucrări şi semafoare care nu sunt temporizate corespunzător curenţilor de trafic pe direcţii.

În weekendurile prelungite, cânt tot romanul pleacă la mare sau la munte se blochează România cu drumurile ei naţionale cu tot şi cei câţiva kilometri de autostrăzi şi toată lumea la emisiunile de ştiri dă sfaturi.

Ca să folosim traseul cutare, să o luăm prin varianta cutare etc.

Nimeni nu spune că trebuie să facem drumuri sau autostrăzi şi să modernizăm actualele drumuri.

Şi nimeni nu spune că ai şansa să realizezi o medie orară de 40 de km/h numai dacă devii un potenţial contravenient.

Altfel pleci azi şi ajungi peste o săptămână şi asta dacă nu adormi la volan circulând cu viteza melcului.

Sunt porţiuni de drum de câţiva kilometri, pe care dacă mergi pe jos sau cu bicicleta ajungi mai repede.

Eu ajung la serviciu mai repede pe jos, decât cu maşina.

În fiecare weekend şi asta de ani buni, drumul spre mare şi DN 1 se blochează la ordinea zilei şi nimeni nu face nimic să îmbunătăţească lucrurile.

Cineva îşi bate joc sistematic de toţi românii şi turiştii străini care călătoresc cu mijloacele auto.

De parcă ar vrea să-i facă să renunţe la petrecerea uni concediu plăcut în România.

În Braşov parcările sunt cu plată, există aparate de taxat care emit o chitanţă ce se pune la vedere sub parbriz.

Dacă din întâmplare găseşti un loc de parcare liber începe distracţia cu plata parcării.

Costă 1,5 lei oră însă există o problemă, aparatele funcţionează numai cu fise de 50 de bani.

Adică eu trebuia să am la mine fise de 50 de bani, în funcţie de câte ore trebuia să stau acolo.

Am stat 3 ore aşa că trebuia să am la mine 9 fise, am stat vreo jumătate de oră să caut fise la magazinele din zonă şi cumpărătorii din acestea.

Unii hateri ar putea spune:"poţi da sms", sigur poţi însă este mult mai scump adică 0,46 euro fără TVA pentru o oră şi 2,6 euro fără TVA pentru o zi.

La Râşnov în zona Dino Park şi Cetate este o mare problemă cu parcarea, nefiind locuri suficiente astfel încât toţi turiştii parchează pe marginea drumului, îngreunând circulaţia spre şi dinspre Poiana Braşov.

Aşa că stimabililor dacă mergeţi la Braşov sau Râşnov, luaţi-vă o marjă de două ore pe care le puteţi pierde inutil pe drum şi fise de 50 de bani la voi, iar în Râşnov dacă doriţi să vizitaţi Cetatea, lăsaţi maşina în oraş şi deplasaţi-vă un km pe jos.

Welcome to România!

Despre soacre ( Pamflet inspirat din realitate )

Richard a vrut să se însoare. Nu l-a lăsat conştiinţa,  mama, soacra sau viitoarea mireasă.

Din popor se zice să te uiţi la mama alesei, ca să ştii cum va fi aceasta, adică mireasa, aleasa inimii tale peste 25 de ani. Poporul ăsta al nostru a fost deştept prin zicale şi proverbe, chiar dacă creatorii anonimi nu aveau liceu, facultate, masterate, doctorate sau plagiate. diplome de la Herculane sau la Spiru Haret.

Unele viitoare soacre nu i-au plăcut deloc, altele nu l-au plăcut ele pe Richard iar pe unele nu a apucat să le mai cunoască deoarece i-a fost suficient să le cunoască progeniturile, care erau mai rău decât cea mai rea soacră.

Orice fetiţă este o viitoare soacra, de la naşterea acesteia începând se conturează şi se formează caracterul viitoarei soacre, indiferent că este mamă de băiat sau mamă de fată, soacra este o persoană oribilă, însă un rău necesar pentru unii.

Unele mame de băieţi pe care le-am cunoscut până acum sunt cele mai mame dintre mame, şi cele mai soacre dintre soacre.

Îşi cocoloşesc atât de rău copiii, încât pe unii îi transforma în nişte găligani-pămpălăi-neajutoraţi cărora le schimba scutecele şi la 25 de ani.

Le dau să sugă şi după ce se însoară şi critică tot ce nu fac nurorile lor, care de fapt nu fac nimic bine pentru odorul lor.

Soacra şi nora sunt ca şoarecele cu pisica.

Pentru găliganul-pămpălău-neajutorat viaţa este un stres permanent pentru că pendulează între mama autoritară şi soţia pe care el şi-a ales-o de bunăvoie iar cele două nu se înghit never. Permanent trebuie să aleagă între mama şi soţie şi are zilnic parte de certuri din cauza aceasta.

Situaţia este agravantă atunci când toţi locuiesc în aceeaşi casă.

Unele mame de fete le inoculează acestora subliminal ideea ca ginerele bea, umblă după femei, are anturaj dubios şi că mai bine este să stea în casă, acolo unde este monitorizat permanent şi nu poate face tâmpenii.

Acesta iese din casă numai cu bilet de voie şi atunci când stă şi el cu băieţii la o bere, devine dobitocul grupului, fiind sunat din minut în minut de nevastă, soacra şi copii.

Ca să aibă linişte în casa întotdeauna minte că se duce la serviciu sau în delegaţie indiferent unde merge.

Iar când scăpa din casă... dus este.

Pentru că soacrele de multe ori au un comportament deviant, deşi îşi iubesc fiica sau fiul, îşi nimicesc treptat treptat ginerele sau nora şi distrug familia copilului lor.

Mai grav este atunci când copiii acestora nu îşi dau seama de pericolul pe care îl constituie mama lor şi atunci când conştientizează este deja prea târziu.

Mama lui M uita să bată la uşa uneori, atunci când intră în dormitorul acestuia, la care nu încuiase uşa cu cheia, iar acesta se afla cu soţia in momente intime.

Mama domnişoarei X făcea tensiunea 24 când auzea prima silabă a numelui viitorului ginere.

Coană preoteasa, mama domnişoarei Y, drăcuia găinile, ginerii, pe preot, pe Scaraoţchi şi pe cine mai avea ea chef, inclusiv în biserică, în Noaptea de Înviere.

Doamna Z, mama domnişoarei T, îi făcea curat acesteia în apartament în lipsa, îi calca rufele, îi cotrobăia prin dulapuri unde i-a găsit vibratoarele şi alte jucării destinate adulţilor.

O soacră Dumnezeu să o ierte îşi iubea foarte mult copiii, nepoţii şi nepoatele dar nu avea pic de clemenţă pentru gineri şi nora deoarece copiii ei aleseseră ultimii oameni ca partenerei de viaţă.

I-ar fi otrăvit pe toţi după ce i-ar fi tras în ţeapă, tras pe roata, ars cu fierul înroşit, i-ar fi spânzurat de picioare cu capul în jos şi lăsat în soare pe câmp, în pielea goală unşi cu miere de albine să-i bâzâie muştele.

A murit, urându-le săraca numai de bine, şi lor şi rudelor acestora şi tuturor celor care aveau vreo legătură cu ei.

Tot poporul acesta pus pe  şotii a născocit glume şi bancuri cu soacre, caricaturi cu soacre, desene animate cu soacre, filme şi scenete cu soacre.

Soacrele au fost permanent un subiect amuzant pentru toată lumea iar exemplele ilare cu acestea sunt infinite.

M-am întrebat uneori de ce nu sunt bancuri cu socri.

Am văzut şi mulţi socri ciudaţi, poate mult mai ciudaţi decât soacrele pe care l-am întâlnit eu până acum.

Am întâlnit şi multe soacre care se comporta civilizat, decent şi frumos.

Soacra voastră cum este?

Despre ceea ce face Untold dintr-un oras

Clujul este un oraş care a evoluat permanent în ultimii 26 de ani.
Clujul este al-2-lea oraş ca mărime din România, cu o economie puternică şi mult capital străin atras în zonă.

Multă lume nu ştie ce înseamnă Untold.
În afara faptului că este un eveniment muzical de excepţie, acest festival a adus în Cluj 180.000 de turişti din afara oraşului.
Aceşti turişti au cheltuit 18 milioane de euro în oraşul Cluj, în cele 4 zile de festival.

Circa 27.000 de turişti au fost turişti străini, veniţi special pentru acest festival.

Emil Boc primarul Clujului a fost prezent la festival ţinându-şi soţia pe umeri.

Locurile de cazare din hoteluri pensiuni etc au fost insuficiente, o mare parte a turiştilor au fost cazaţi la cetăţenii din oraş, în gazdă cum se zice pe întreaga durată a festivalului.

Ursus, Banca Transilvania, JTI, Pernod Ricard, Coca Cola, Google, Digi Mobil sunt doar o parte dintre cei care au spus da provocării UNTOLD. Ca şi aspect interesant, Google face anual o selecţie de 5 evenimente majore în Europa cu care să îşi asocieze imaginea, UNTOLD fiind opţiunea lor principală pentru această regiune.
 În cifre, UNTOLD 2016 a însemnat: 23 milioane euro suma totală generată de festival, din care 80%, adică 20 milioane, au fost banii atrași în Cluj Napoca. (http://www.cronicipebune.ro/prapastia/)

Este firesc ca un oraş să evolueze atunci când curg milioanele de euro înspre acesta.

Oare când va lua şi Craiova exemplu Clujului?