Sâmbătă discutând cu anumite doamne despre degustările de vinuri am tras concluzia că sunt multe persoane care nu ştiu ce presupune acest lucru.
Unii oameni şi în special femeile când aud de o degustare de vinuri, îşi imaginează din start orgii bahice în care oamenii beau vin cu cănile de pământ până când acesta li se prelinge pe barba şi apoi îl vomită în spatele casei.
Ca în filmele de epocă, în care nişte regizori şi-au imaginat cum arătau beţiile din hanurile Evului Mediu.
Din fericire pentru beţivanii aceia medievali, la vremea respectivă oamenii puteau simţi gustul vinului. Deoarece tutunul nu fusese încă adus în Europa sau nu era atât de răspândită cultura lui.
Experienţa degustării unui vin este din start compromisă pentru cineva care nu fumează, atunci când i se sufla fum de ţigară în nas.
Vreau să vă spun că la degustările de vinuri nu se bea direct din butoaie, nu se deschid sticlele cu sabia şi nici nu se bea necontrolat.
Unii de fapt nu beau deloc, gusta doar vinul apoi îl scuipă într-un vas special prevăzut pentru aşa ceva.
Cunoştinţele despre vinuri cresc pe măsură ce creşte numărul vinurilor degustate.
Degustarea uni vin presupune mai multe faze:
Deschiderea sticlei se face detaşând capişonul dopului de plută, ştergerea capului sticlei şi scoaterea dopului de plută uşor, astfel încât să nu se rupă şi să pătrundă resturi de dop, în sticlă de vin.
Mirosirea dopului poate da indicii despre modul în care s-a păstrat vinul în sticlă.
Unele vinuri necesită aerare, decantare, carafare adică mai pe înţelesul tuturor, se toarnă înainte de a fi degustate într-o carafă sau cană de sticlă din care se toarnă apoi în pahare.
Vinul se toarnă uşor în paharul înclinat, până la 1/3 din înălţimea paharului, în prealabil este recomandat că paharul să fie mirosit să nu aibă mirosuri străine care pot afecta degustarea.
Examinarea vizuală înseamnă a vedea culoarea, limpezimea, urmele pe care le lasă vinul pe pereţii paharului, sau modul de degajare al dioxidului de carbon la vinurile spumante. Aceasta se face ţinând paharul de picior şi învârtindu-l spre o sursă de lumină sau un obiect de culoare albă.
Examinarea olfactivă sau mirosirea vinului se face cu agitarea paharului şi fără agitarea paharului, reţinând sau notând senzaţia olfactivă simţită.
Examinarea gustativă se face ţinând în gură o cantitate de vin care se plimbă în cavitatea bucală între 4-12 secunde pentru a determina ce gust are vinul.
Este important de reţinut şi cât timp după eliminarea vinului din gură, persista senzaţiile produse de contactul papilelor gustative cu vinul respectiv.
Asocierea vinurilor cu preparatele culinare face ca orice mâncare să fie mai gustoasă dacă este ales vinul potrivit şi viceversa.
In fotografiile de mai jos gasiti diverse informatii legate de vin si degustare, iar
aici si
aici alte informatii utile.
Nu este obligatoriu să se bea tot vinul, este recomandat să se bea apă plată după fiecare vin degustat, înainte de a trece la următorul fel de vin.
La degustare este recomandat să nu vii foarte parfumat, şpreiat, să nu fumezi... etc.
Vinurile se servesc începând cu cele albe şi terminând cu cele roşii.
Cu ocazia degustării se pot pune întrebări organizatorilor care vor fi încântaţi să ofere informaţiile solicitate.
Fiecare sticlă şi soi de vin poartă în ea o întreabă istorie, orice degustare este o experienţă nouă, din care trebuie reţinute senzaţiile produse în momentul respectiv.
Fiecare simţim altfel, fiecare avem preferinţele noastre în materie de mâncare şi băuturi, este foarte important să ne îmbogăţim viaţă şi cu astfel de experienţe, atunci când ni se oferă ocazia.
