luni, 27 iunie 2016

Felicitari Adrian Todireasa!

Am copilarit impreuna, ne cunoastem din perioada scolii generale, am fost colegi de clasa in liceu, la clasa profesorului de chimie care ne-a fost diriginte, Traian Nicola.

Tatii nostri au fost colegi de scoala, in anii '50, cand Gheorghiu Dej, a hotarat sa faca o fabrica de rulmenti la Barlad.

Lui Adrian nu-i placea chimia, era terorizat de Nicola.

Vine intr-o zi Nicola la scoala si incepe sa ne spuna:

"Uite Todireasa, elev model, interesat de chimie, ma suna duminica si noptile acasa, sa ma intrebe cum sa faca problemele la chimie!"

Toata clasa era sub banci, adica Nicola ne explica noua ca Todireasa, peste noapte devenise pasionatul lui peste prajit de chimie.

Lumea vorbea ca proful avea preferinte sexuale mai ciudate, fapt pentru care cariera lui universitara se dusese naibii.

In laboratorul de chimie se apucase sa picteze pe un perete, Sistemul Periodic, ma cheama pe mine si pe Adrian sa il ajutam.

Avea sabloane, culori, si pas cu pas am pictat toate elementele sub supravegherea dansului, care pe  furis in timp ce noi ne munceam sa iasa treaba, treaba, mai consuma cate un sprit in pahare Berzelius.

In timp ce pictam, se facea ca ne ajuta sa urcam pe scaune, si ne admira corpurile atletice:

"Faceti sport baieti?"

"Da dom' profesor!Facem si sport, invatam, facem tot ce ne cere Patria si Partidul!" Ne punea mainile pe buci, chipurile sa nu cadem cumva de pe scaunele subrede din laborator.

Todireasa era un sportiv desavarsit, bun la toate sporturile, facea performanta fiind legitimat la handbal si rugby.

Omul era un adevarat talent, facea orice miscare, orice sport, natural fara niciun efort vizibil.

Eu cochetam cu inotul sau voleiul, ca majoritatea colegilor, sporturi pe care le practicam cu regularitate, si ocazional practicam  handbalul, fotbalul si tenisul,

Intr-o seara eram la o destrabalare,  impreuna cu un amic, Vasi, cu o gasca de rockeri, la un chef pe strada Karl Marx, intr-un apartament al unei gagici cam nebune.

Seful gastii era un tip caruia ii ziceam Capau, un tip foarte doxat, cultivat, student la matematica la Iasi.

Avea un cap imens plete si un inceput de chelie, avea probleme mereu cu militia care legitima permanent pletosii, pe strada, in baruri sau restaurante.

Toata lumea bea votca ruseasca sau poloneza, se asculta muzica la un magnetofon Kashtan: Scorpions, Dire Straits, Uriah Heep, Iron Maiden, ACDC si altii; Capau era idolul nostru, stia toate versurile de la toate melodiile pe de rost.

Se misca si ragea ca un rocker cu sticla de votca intr-o mana si tigara in cealalta.

Rocker din garda veche, rocker adevarat.

BUMMMMMMMMMMM!

S-a zguduit pamantul, am auzit un zgomot asurzitor care a acoperit muzica noastra si ragetele lui Capau.

In acea seara, Dumnezeu l-a iubit pe Adrian Todireasa.

In apartamentul vecin, cel din fata apartamentului in care locuia , a explodat o butelie de aragaz.

Todireasa care dormea la ora aia, s-a trezit in pat cu mobila vecinilor, hainele lor, caramizi, cioburi de sticla, bucati de tocarie si cu vecinul care atunci cand a intrat in casa si a aprins lumina a declansat explozia.

Nu si a dat seama, ca in apartament sunt scurgeri de gaze.

Doua etaje ale blocului erau nelocuibile.

Cand ne-am dus dimineata la el acasa, ne-am ingrozit, in jurul blocului gaseai haine, calorifere, fragmente de mobila, vesela, oale, tigai, lenjerii de pat sau  cioburi...

Pomii din jur erau plini se zdrente.

Niciun bloc din jur nu mai avea geamuri intregi la apartamente.

Suflul exploziei afectase serios si blocurile vecine.

Era un vacarm ingrozitor, militieni, soldati, alti civili degajau zona, venisera unii de la partid si hotarasera unde sa-i mute pe cei ale caror apartamente fusesera distruse.

I-au mutat nu departe peste strada, am carat cu toti colegii, mobila si alte lucruri de-ale lui Adi, la noul apartament.

Am fost colegi si in Bucuresti, eu am absolvit Politehnica el I.E.F.S.

Drumurile noastre s-au despartit, am pastrat legatura si ne-a facut intodeauna placere sa ne revedem.

Parintii lui au murit tineri, Dumnezeu sa-i ierte!

Fiind o persoana dinamica, de cate ori l-am vizitat, l-am gasit angrenat in activitati sportive, tenis, inot sau handbal.

Are o familie frumoasa, o sotie minunata si un copil frumos de care este mandru.

Adrian si-a indeplinit visele.

Antreneaza la scoala unde este profesor, Scoala nr. 11, o echipa de handbal masculin, care este campioana judeteana, incununand cariera profesionala a colegului meu.

A intrat in politica, fiind ales consilier local la ultimele alegeri, o functie de mare responsabilitate publica.






Si-a propus, impreuna cu echipa din care face parte, sa faca multe lucruri bune.

Pentru realizarile profesionale il felicit, si ii urez succes in functia politica, in care sunt convins ca se va implica si se va stradui sa faca ceva, pentru orasul in care traieste, impreuna cu familia lui.


Niciun comentariu: