Oamenii sunt frumoşi când zâmbesc.
Oamenii sunt frumoşi când se îmbracă frumos.
Oamenii sunt frumoşi când cântă sau dansează.
Oamenii sunt frumoşi când se sărută.
Am văzut recent doi tineri sărutându-se pasional.
Să fie într-un ceas bun!
miercuri, 14 decembrie 2016
luni, 28 noiembrie 2016
Jean Francois Maurice
Vă place muzica lui Jean Francois Maurice?
Sunt convins că multă lume nu a auzit de acesta deşi melodiile lui sunt destul de cunoscute.
Am dansat pe muzica lui acum mulţi ani cu multe persoane dragi mie.
Din întâmplare am ascultat câteva melodii vechi în weekend.
Sunt multe lucruri pe care nu le pot uita niciodată.
În primul rând muzica minunată şi mesajul acesteia.
În al doilea rând persoanele cu care am dansat aceste melodii.
Cea mai dragă mie dintre acestea nu mai este demult printre noi, din păcate.
Şi îmi este tare dor de ea atunci când imi amintesc de anii adolescentei noastre si mai ales când ascult muzica lui Jean Francois Maurice.
Dor, dor, dor.
Sunt convins că multă lume nu a auzit de acesta deşi melodiile lui sunt destul de cunoscute.
Am dansat pe muzica lui acum mulţi ani cu multe persoane dragi mie.
Din întâmplare am ascultat câteva melodii vechi în weekend.
Sunt multe lucruri pe care nu le pot uita niciodată.
În primul rând muzica minunată şi mesajul acesteia.
În al doilea rând persoanele cu care am dansat aceste melodii.
Cea mai dragă mie dintre acestea nu mai este demult printre noi, din păcate.
Şi îmi este tare dor de ea atunci când imi amintesc de anii adolescentei noastre si mai ales când ascult muzica lui Jean Francois Maurice.
Dor, dor, dor.
Alte întrebări!
M-am întrebat zilele astea câtă minte poate avea o persoană care deși știe că ai avut unele probleme de familie de rezolvat din cauza cărora nu ai dormit toată noaptea, te sună la ora 7 dimineața și după ce vede că nu răspunzi te mai sună încă o dată peste câteva minute?
Să nu o bagi pe unde a ieșit?
Să nu o bagi pe unde a ieșit?
miercuri, 16 noiembrie 2016
Intrebari...
Romanii au imprumutat sarbatori de rahat, pagane, celte, necrestine si cum vreti sa le mai spuneti.
Cu aceste ocazii comerciantii sau localurile au ocazia sa vanda lucruri pe care nu le-ar fi vandut niciodata si sa organizeze petreceri ocazionale.
Am participat si eu la astfel de petreceri.
Lumea care doreste sa se distreze are nevoie doar de un pretext atat timp cat are microbul in sange.
De ce am imprumutat totusi sarbatorile altora?
Sarbatori care nu ne reprezinta si nu au nicio legatura cu noi?
Cu aceste ocazii comerciantii sau localurile au ocazia sa vanda lucruri pe care nu le-ar fi vandut niciodata si sa organizeze petreceri ocazionale.
Am participat si eu la astfel de petreceri.
Lumea care doreste sa se distreze are nevoie doar de un pretext atat timp cat are microbul in sange.
De ce am imprumutat totusi sarbatorile altora?
Sarbatori care nu ne reprezinta si nu au nicio legatura cu noi?
luni, 14 noiembrie 2016
Scrisoare către fata care nu a venit la întâlnire
Draga mea,
Mi-a făcut plăcere să te aștept în fața Filarmonicii, deși nu ai reușit să ajungi nici astăzi.
Știu că ai un program foarte încărcat, dar cu toate acestea poate îți vei găsi timpul necesar să ne vedem într-una din zilele acestea.
Ar fi nemaipomenit dacă ai putea sâmbătă sau duminică în jurul prânzului când este senin și soare afară pentru a ne putea bucura de o plimbare în parc, unde putem admira culorile acestei toamne târzii și frumoase, sub mângâierea căldurii blânde pe care încă o mai emană razele soarelui.
Aștept cu nerăbdare răspunsul tău,
Același domn care te admiră neîncetat!
Mi-a făcut plăcere să te aștept în fața Filarmonicii, deși nu ai reușit să ajungi nici astăzi.
Știu că ai un program foarte încărcat, dar cu toate acestea poate îți vei găsi timpul necesar să ne vedem într-una din zilele acestea.
Ar fi nemaipomenit dacă ai putea sâmbătă sau duminică în jurul prânzului când este senin și soare afară pentru a ne putea bucura de o plimbare în parc, unde putem admira culorile acestei toamne târzii și frumoase, sub mângâierea căldurii blânde pe care încă o mai emană razele soarelui.
Aștept cu nerăbdare răspunsul tău,
Același domn care te admiră neîncetat!
duminică, 13 noiembrie 2016
Degustare Oprișor la restaurantul Marmara
Când scriu despre degustările de vinuri unii oameni mă invidiază cam la fel ca atunci când postez poze cu prietenele mele cu care exersez câte un dans în club.
Pentru că lumea asociază aceste poze cu dezmățul reamintesc tuturor că degustările de vinuri sunt departe de a fi așa ceva.
Iar dansul ca și degustările înseamnă cam același lucru: puțin și bun și mai ales calitate.
Și nu pentru oricine.
La invitația Asociației Bloggerilor Olteni și DictionarCulinar.ro care își propun să promoveze vinurile oltenești și să facă cunoscute asocierile culinare dintre brânzeturi și vin am participat la Restaurantul Marmara din Craiova la o degustare de vinuri de la Crama Oprișor în asociere cu brânzeturile de la Delaco, împreună cu o mulțime de prieteni bloggeri cunoscători în alte degustărilor.
Despre vinuri a vorbit cu foarte multă pasiune domnul Gabriel Cristea – Development Manager și Rebeca Didu, reprezentanții Cramei Oprișor iar brânzeturile au fost prezentate de Daniel Botea, blogger și totodată cel mai mare Fan Brânza.
Gazda Restaurantul Marmara a fost la înălțime, așteptându-ne cu mesele frumos împodobite și șemineul aprins.
Aici puteți servi preparate turcești la prețuri destul de bune dat fiind faptul că restaurantul este situat în centrul orașului și oferă un anume sortiment de preparate, față de alte localuri aflate în zonă.
Poate vreți să știți ce am degustat.
Am avut parte de următoarele asocieri vin-branzeturi-fructe:
Mozzarella Fresca Delaco – Maiastru Sauvignon Blanc + busuioc proaspăt
Brie – Ile de France – La Cetate Chardonnay + struguri albi
Brie au bleu – Ile de France - Maiastru Rosé + crackers
Cașcaval Sofia Delaco - Maiastru Merlot + prune uscate
Emmentaler Delaco - La Cetate Cabernet Sauvignon + nuci
La fel ca și Daniel Botea sunt un fan al brânzeturilor de calitate și al vinurilor bune astfel încât am ales combinația a-3-a pentru că mi-a plăcut în mod special brânza și asocierea acesteia cu vinul rose.
Gabriel Cristea este în stare să vorbească ore în șir despre vinuri și printre poveștile sale presara multe glume și bancuri amuzante.
Ne-a vorbit atât despre modul de preparare al fiecărui vin cât și despre păstrarea acestuia și ne-a răspuns cu mare plăcere la întrebări.
Vinul Măiastru Rose este un vin deosebit și recomand celor care îl consumă moderație deoarece ca și celelalte vinuri de la Oprișor este un vin destul de tare având tărie 13 %.
Brânză Brie au bleu – Ile de France este o brânză Brie cu mucegai albastru, o brânză franțuzească de inspirație nemțească, făcând parte din brânzeturile moderne, apărute după 1900.
Brie au bleu nu are intensitatea și asprimea unei veritabile brânze cu mucegai albastru, dar păstrează gustul de ciuperci specific brânzeturilor Brie.
Vinul ales înseamnă pentru mine plăcere.
Brânză este o poveste.
Combinația acestora este amintire.
Amintirea copilăriei mele, în casa bunicilor într-un sat de podiș pe malul Prutului unde uneori aveam ocazia să gustăm tot felul de brânzeturi preparate în casă și din când în când fiind copii să punem pe buze câteva picături dintr-un vin bun.
La finalul degustării am fost fericitul câștigător al unei sticle de vin și a unui pachet de brânză din această combinație.
Încercați aceasta combinație și veți fi surprinși de plăcerea de a consuma o asociere de două produse excelente.
La mulți ani!
Astăzi este ziua ta!
Sunt onorat că am o fiică specială așa cum ești tu!
De ziua îți doresc să fii fericită, iubită, sănătoasă, să ai noroc și mai ales să fii întotdeauna TU ÎNSĂȚI!
La mulți ani Cătălina!
Sunt onorat că am o fiică specială așa cum ești tu!
De ziua îți doresc să fii fericită, iubită, sănătoasă, să ai noroc și mai ales să fii întotdeauna TU ÎNSĂȚI!
La mulți ani Cătălina!
Altă scrisoare către fata care nu răspunde la telefon
Draga mea,
Crizantemele tale au plăcut foarte mult unei doamne care s-a oferit aseară să le primească în locul tău.
O altă doamna este foarte geloasă pe tine.
Atât de geloasă încât s-a încuiat în casă și s-a apucat să își smulgă părul din cap în fața oglinzii.
Am uitat să îți spun că îmi este dor de tine!
Același bărbat oarecare din viața ta frumoasă!
Evenimente culturale
Cui nu-i plac evenimentele culturale?
Sau cui îi plac acestea?
Sunt persoane care participă la cât mai multe evenimente culturale în funcție de timpul lor liber.
Sunt persoane care participă "din vorbe", preferând activități mai comode, tv, socializare, terase sau baruri.
Sunt foarte multe persoane care ar participa, însă deși au cont de facebook nu observă postările organizatorilor de evenimente.
Așa încât mi-au mărturisit că dacă le anunț personal eu sau altcineva, ar merge și acestea cu mare plăcere.
Când?
Peste 2 săptămâni, o lună sau mai mult pentru că până atunci nu au timp liber.
Sau nu vor să își facă.
Pentru că acei dintre noi care vor să fie prezenți la o lansare de carte sau concert simfonic trebuie să o facă în ziua respectivă.
De ce?
Pentru că evenimentul este unic!
Sau cui îi plac acestea?
Sunt persoane care participă la cât mai multe evenimente culturale în funcție de timpul lor liber.
Sunt persoane care participă "din vorbe", preferând activități mai comode, tv, socializare, terase sau baruri.
Sunt foarte multe persoane care ar participa, însă deși au cont de facebook nu observă postările organizatorilor de evenimente.
Așa încât mi-au mărturisit că dacă le anunț personal eu sau altcineva, ar merge și acestea cu mare plăcere.
Când?
Peste 2 săptămâni, o lună sau mai mult pentru că până atunci nu au timp liber.
Sau nu vor să își facă.
Pentru că acei dintre noi care vor să fie prezenți la o lansare de carte sau concert simfonic trebuie să o facă în ziua respectivă.
De ce?
Pentru că evenimentul este unic!
sâmbătă, 12 noiembrie 2016
Scrisoare către fata care nu răspunde la telefon
Draga mea,
După ce ți-am dăruit un buchet de trandafiri superbi nu mi-ai mai răspuns la telefon.
Astăzi ți-am cumpărat un buchet imens de crizanteme
dar cum aș putea să ți-l dăruiesc dacă nu îmi răspunzi la telefon ca să ne întâlnim?
Cu drag,
Un bărbat oarecare din viața ta frumoasă.
După ce ți-am dăruit un buchet de trandafiri superbi nu mi-ai mai răspuns la telefon.
Astăzi ți-am cumpărat un buchet imens de crizanteme
dar cum aș putea să ți-l dăruiesc dacă nu îmi răspunzi la telefon ca să ne întâlnim?
Cu drag,
Un bărbat oarecare din viața ta frumoasă.
marți, 8 noiembrie 2016
Cum te pot fura în România pe fața comercianții
De ziua mea prietenii mei mi-au făcut cadou un ceas de firma la care efectiv nu am umblat niciodată, l-am purtat așa fiind potrivit din magazin, dată, ora etc.
Zilele trecute am vrut să-i schimb ora, cum de fapt a făcut toată lumea.
Remontoarul era blocat din cauze necunoscute, așa încât s-a rupt în interiorul mecanismului.
Este primul ceas la care mi se întâmplă așa ceva, astfel încât a doua zi l-am dus la magazin, ceasul fiind în garanție.
Mi-au oprit certificatul de garanție în original și chitanța împreună cu ceasul iar astăzi m-au sunat să îmi spună exact ceea ce mă așteptam: că garanția nu acoperă defectul apărut și dacă vreau să mi-l repare mă costă 120 de lei și trebuie să comande piesa originală.
Le-am răspuns că nu sunt dispus să dau banii ăștia deoarece mai pun ceva și îmi iau alt ceas și doresc să îmi returneze ceasul.
Ghiciți ce am putut să aud?
Că da, mi se va returna ceasul însă în schimbul a 35 de lei cheltuieli de transport și constatare.
Adică firma cutare îmi vinde ceva scump și neconform, altfel nu avea cum să se strice atât de repede, mă aburește că garanția nu acoperă pagubă de parcă eu aș fi ceasornicar și pot să îi combat cumva și îmi mai cer și bani ca să-mi dea ceasul meu și actele mele înapoi.
Le-am zis că sunt un magazin de KKT, o firmă de KKT cu o politică de vânzări de KKT și un comportament de KKT față de clienți și că le voi face plângere penală la poliție pentru furt calificat.
Adică ei mi-au furat un lucru prost pe care unii au plătit o groază de bani care acum s-a stricat și mai vor și bani ca să mi-l dea înapoi.
Pentru că m-au furat de 3 ori:
1. Prima dată că au vândut un produs prost
2. A doua oară pentru că fiind un produs prost nu vor să înlocuiască piesa defectă
3. Îmi țin cu japca ceasul în ideea că le voi da banii
Atenție, interesant este că încă nu mi-au scris nimic despre acest lucru, doar am discutat la telefon, adică dacă unii mușca e bafta lor dacă nu om vedea ce urmează.
Din exemplul meu se poate trage concluzia că așa ceva se poate întâmpla cu orice produs care îl putem cumpăra, garanția poate fi de fapt o capcană, o chestie care e făcută mai mult să te atragă.
Pentru că oamenii nu sunt dispuși să recunoască atunci când îți vând un produs prost că e vina lor.
Decât la marile magazine și supermarketuri unde chiar nu discuta cu nimeni.
Până atunci urmează o plângere penală și o reclamație la OPC.
sâmbătă, 5 noiembrie 2016
Scrisoare catre Mozart
Dragă Domnule Mozart,
Sunt fascinat de muzică pe care ai compus-o și aș asculta oricând cu o deosebită plăcere oricare dintre concertele, simfoniile sau operele tale.
Aseară am avut privilegiul să ascult Concertul nr. 24 în Do minor pentru pian și orchestra interpretat de pianistul Mihai Diaconescu împreună cu orchestra Filarmonicii Oltenia sub bagheta dirijorului Gian Luigi Zampieri.
Fără îndoială a fost o interpretare minunată, așa cum sunt sigur că ți-ai dorit să fie mereu interpretate operele tale.
De multe ori mă întreb dacă atunci când ai compus te-ai gândit că vei fi la fel de celebru și în secolul 21?
Sunt sigur că nu, ai compus pur și simplu mânat de ceva Dumnezeiesc, ceva de care noi în prezent fiind dependenți de tehnologie nu ne dăm seama.
Citisem undeva că deși ai compus multe lucrări pentru pian, nu aveai pian în casa în care locuiai, este adevărat?
Și mă întreb de multe ori când ai avut timpul necesar să compui atâtea opere muzicale?
Pentru că din păcate pentru noi ai trăit destul de puțin.
Puțin dar bun.
Un meloman oarecare
Sunt fascinat de muzică pe care ai compus-o și aș asculta oricând cu o deosebită plăcere oricare dintre concertele, simfoniile sau operele tale.
Aseară am avut privilegiul să ascult Concertul nr. 24 în Do minor pentru pian și orchestra interpretat de pianistul Mihai Diaconescu împreună cu orchestra Filarmonicii Oltenia sub bagheta dirijorului Gian Luigi Zampieri.
Fără îndoială a fost o interpretare minunată, așa cum sunt sigur că ți-ai dorit să fie mereu interpretate operele tale.
De multe ori mă întreb dacă atunci când ai compus te-ai gândit că vei fi la fel de celebru și în secolul 21?
Sunt sigur că nu, ai compus pur și simplu mânat de ceva Dumnezeiesc, ceva de care noi în prezent fiind dependenți de tehnologie nu ne dăm seama.
Citisem undeva că deși ai compus multe lucrări pentru pian, nu aveai pian în casa în care locuiai, este adevărat?
Și mă întreb de multe ori când ai avut timpul necesar să compui atâtea opere muzicale?
Pentru că din păcate pentru noi ai trăit destul de puțin.
Puțin dar bun.
Un meloman oarecare
One Kizzshow de neuitat!
Sunt studenți, muncitori, medici, ingineri, profesori și de multe alte profesii.
Îi unește o pasiune comună: dansul.
Au creat o comunitate frumoasă care se mărește de la zi în zi, comunitatea dansatorilor de latino, salsa, kizomba, bachata, rueda.
În această comunitate este binevenită orice persoană pasionată de dans.
Aseară la Restaurantul Grant Sală a avut loc o petrecere frumoasă a dansatorilor la Școala de dans Latino4You la care a putut participa orice persoană dornică să se distreze din oraș, de la celelalte școli de dans sau pur și simplu foști cursanți ai școlilor de dans.
Au avut oaspeți din Pitești și Râmnicu Vâlcea.
DJ Martinelly ne-a pus muzică bună pe care am dansat cu toții iar DJ Cubanito ne-a învățat câteva figuri simple de rueda, surprinse foarte frumos de Adela.
Atracția serii a fost show-ul de kizomba coordonat și inițiat de Hicham și Claudia, cei doi inimoși instructori de dans de la Latino4You.
Aș putea descrie acest show printr-o singură metaforă: EXPLOZIE DE ENERGIE.
O explozie de energie a celor care dansau pe care au reușit fără efort să o transmită spectatorilor.
Nu pot decât să le doresc acestora cât mai multe evenimente de acest gen și sunt convins că tuturor le-a plăcut acest show.
Și după cum scriam într-o postare anterioară acesteia, acesta este un eveniment frumos pe care majoritatea celor prezenți nu vor dori să îl uite niciodată.
Îi unește o pasiune comună: dansul.
Au creat o comunitate frumoasă care se mărește de la zi în zi, comunitatea dansatorilor de latino, salsa, kizomba, bachata, rueda.
În această comunitate este binevenită orice persoană pasionată de dans.
Aseară la Restaurantul Grant Sală a avut loc o petrecere frumoasă a dansatorilor la Școala de dans Latino4You la care a putut participa orice persoană dornică să se distreze din oraș, de la celelalte școli de dans sau pur și simplu foști cursanți ai școlilor de dans.
Au avut oaspeți din Pitești și Râmnicu Vâlcea.
DJ Martinelly ne-a pus muzică bună pe care am dansat cu toții iar DJ Cubanito ne-a învățat câteva figuri simple de rueda, surprinse foarte frumos de Adela.
Atracția serii a fost show-ul de kizomba coordonat și inițiat de Hicham și Claudia, cei doi inimoși instructori de dans de la Latino4You.
Aș putea descrie acest show printr-o singură metaforă: EXPLOZIE DE ENERGIE.
O explozie de energie a celor care dansau pe care au reușit fără efort să o transmită spectatorilor.
Nu pot decât să le doresc acestora cât mai multe evenimente de acest gen și sunt convins că tuturor le-a plăcut acest show.
Și după cum scriam într-o postare anterioară acesteia, acesta este un eveniment frumos pe care majoritatea celor prezenți nu vor dori să îl uite niciodată.
Ce ați vrea să nu uitați niciodată?
Nu cred că ați auzit de Victoria Deliu.
Are 16 ani, este elevă în clasa a-10-a la Colegiul Frații Buzești și a scris deja 3 romane.
La vârsta aceasta elevii fac multe lucruri interesante însă puțini dintre aceștia scriu cărți.
Din păcate puțini dintre aceștia citesc cărți.
Am participat la lansarea celui de-al 3-lea roman al Victoriei: NU VREAU SĂ UIT
Nu pot intra acum în multe amănunte legate de lansare și promit că voi scrie mai multe despre Victoria și romanul acesteia după ce voi citi cartea.
Pentru că altceva vreau să povestesc acum legat de evenimentul în sine care a fost, pot spune fără să mint, cea mai frumoasă și plină de sensibilitate lansare de carte la care am participat în ultimul timp.
Pentru că domnul a care a scris prefața cărții a ținut un discurs memorabil, emoționant și plin de învățăminte pentru toți cei prezenți la lansare.
Pentru că Victoria ne-a pus să ne gândim dacă în viața noastră există momente, evenimente, amintiri pe care nu dorim să le uităm.
Și dacă nu dorim să le uităm cum am face să le imortalizăm, păstrăm sau memorăm?
Noi ținem minte foarte multe lucruri care s-au întâmplat în viața noastră, atât lucruri frumoase cât și lucruri urâte.
Pe cele urâte nu cred că vrea nimeni să la imortalizeze însă pentru momentele frumoase este păcat să nu căutăm soluții de a le ține minte, de a le înmagazina, arhiva păstra pentru noi, pentru plăcerea noastră și pentru sufletul nostru.
Care este cea mai frumoasă și sfânta amintire oare din viața mea?
Am multe amintiri frumoase, însă nu am stabilit deocamdată care este cea mai frumoasă dintre acestea.
Dar din viața voastră, există, aveți amintiri frumoase pe care nu ați dori să le uitați?
Pentru că sunt multe amintiri care nu trebuie uitate niciodată, care ne fac plăcere atunci când ne gândim la ele!
Cu cât avem mai multe cu atât este mai bine.
Gândiți-vă la cea mai frumoasă dintre acestea!
Și încercați să nu o uitați niciodată!
joi, 3 noiembrie 2016
Baftă Latino4You!
Mâine seară începând cu ora 22.00 la Restaurantul Grant Sala din Craiova va avea loc cel mai mare eveniment de kizomba show din România, la care vor lua parte peste 50 de dansatori.
Toată lumea a văzut pe YouTube flashmob-uri de kizomba și sunt convins că v-au plăcut.
Pentru acei dintre voi care nu ați făcut încă asta nu este târziu nici acum.
Mâine seară cei de la Latino4You doresc să realizeze un show memorabil, un show realizat în sute de ore de repetiții cu multă muncă și efort.
La show participa cursanți de nivele diferite de pregătire fapt care conferă întregii coregrafii multă originalitate.
Invitați sunt DJ Martinelli, DJ El Cubanito și Rebecca.
Eu sunt convins că va fi un show liniștit și o petrecere frumoasă așa cum organizatorii ne-au obișnuit deja.
Nu trebuie să credeți ceea ce vă spun, mai bine treceți prin zonă ca să vă convingeți cu ochii voștri!
Baftă Latino4You!
marți, 1 noiembrie 2016
Scrisoare către rockeriţa tânără şi drăguţă. Colectiv
Draga mea,
Sunt foarte fericit că te-am cunoscut, eşti cea mai pozitivă persoană pe care am întâlnit-o în ultima perioadă de timp.
Zi de zi am de-a face cu o mulţime de oameni trişti, nehotărâţi, ciudaţi care aşteaptă să le pice din cer norocul şi fericirea.
Sunt neîmpăcaţi cu ei înşişi şi nu au o viziune asupra a ceea ce se întâmplă cu ei şi cu viaţa lor.
Chiar dacă le plac anumite lucruri şi îşi doresc foarte multe de la viaţa nu au curajul să îşi ia destinul în braţe şi să meargă înainte şi din păcate multe persoane tinere sunt deja înfrânte de greutăţile vieţii.
Aceste persoane pot deveni o povară pentru cei din jurul lor şi atitudinea lor este una toxică.
Se urăsc că indivizi, au mereu senzaţia că sunt nerealizaţi (e) şi nu fac nimic pentru a ieşi din această stare.
Am făcut o paranteză pentru a scoate în evidenţă că eşti o persoană deosebită în comparaţie cu acei mulţi oameni despre care am scris mai sus.
Mi-a plăcut foarte mult concertul la care m-ai invitat, atmosfera şi cercul tău de prieteni.
Am apreciat foarte mult muzică pe care o ascultaţi şi trebuie să recunosc că pasiunea voastră este una frumoasă.
Din păcate acum un an la un concert rock câteva zeci de tineri au murit nevinovaţi la un astfel de concert în Clubul Colectiv.
Din câte ştiu până acum nu s-a găsit niciun vinovat pentru cele petrecute acolo.
Este nedrept să se întâmple aşa ceva, suferinţa părinţilor, rudelor şi prietenilor nu poate fi descrisă de nimeni, aşa ceva nu ar trebui să se mai întâmple niciodată.
Aştept cu interes să mă mai inviţi la astfel de concerte şi voi fi nerăbdător să te revăd.
Cu drag, prietenul tău
Cătălin
luni, 31 octombrie 2016
De când...?
De când nu ați mai fost la un spectacol de calitate?
De când nu ați mai dansat?
De când nu ați mai cântat?
De când nu v-ați mai plimbat prin parc?
De când nu ați mai citit o carte bună?
De când nu ați mai văzut un film frumos?
De când nu ați mai făcut ceva nebunesc?
De când nu ați mai spus ceva frumos cuiva?
De când nu ați mai mângâiat pe cineva?
De când nu i-ați mai spus "Te iubesc" persoanei de lângă voi?
De când nu v-ați mai bucurat din lucruri mărunte?
De când nu ați mai fost bucuroși că sunteți sănătoși?
De când...?
Dacă nu ați făcut mai nimic în cele de mai sus, la care m-am gândit acum, nu este târziu niciodată să o faceți!
Veți fi mult mai fericiți!
De când nu ați mai dansat?
De când nu ați mai cântat?
De când nu v-ați mai plimbat prin parc?
De când nu ați mai citit o carte bună?
De când nu ați mai văzut un film frumos?
De când nu ați mai făcut ceva nebunesc?
De când nu ați mai spus ceva frumos cuiva?
De când nu ați mai mângâiat pe cineva?
De când nu i-ați mai spus "Te iubesc" persoanei de lângă voi?
De când nu v-ați mai bucurat din lucruri mărunte?
De când nu ați mai fost bucuroși că sunteți sănătoși?
De când...?
Dacă nu ați făcut mai nimic în cele de mai sus, la care m-am gândit acum, nu este târziu niciodată să o faceți!
Veți fi mult mai fericiți!
Pe strada Occidentului venise toamna...
Pe strada Occidentului venise toamna de câteva zile.
Pomii se întreceau care de care să își destăinuie coloritul multicolor al frunzelor care nu îndrăzniseră încă să cadă.
Un soare obosit încălzea pașii trecătorilor.
În curtea casei de la numărul 14 bis locuia domnul Popescu, un pensionar simpatic care îndrăgea mult florile.
În fiecare anotimp începând cu lună martie se vedeau din drum în curtea acestuia flori de toate culorile.
Cel mai mult iubea trandafirii pe care-i îngrijea zilnic.
Acum avea curtea plină de frunze uscate care acopereau rădăcinile viței de vie și ale tufănelelor albe, galbene și ruginii.
Treceam în fiecare zi prin fața curții domnului Popescu de 26 de ani în drum spre locul de muncă astfel încât ne împrietenisem.
În dimineața zilei de vineri domnul Popescu dormea la soare într-un scaun balansoar cu fața la soarele blând al toamnei târzii și lungi de care avusesem parte anul acesta.
Ieri dimineață m-am trezit cu o durere groaznică în piept.
Mă certasem cu șeful cu o zi înainte:"Ți-am zis să nu te mai cerți cu toți trepanații! Politica firmei pretinde că dumneata să fii... tra la la... li lu lu! Dacă se mai repeta voi lua măsuri severe!"
Mă certasem înseamnă că el urlă și eu ascultam, dacă aș fi comentat ceva sau urlat și eu ne-am fi certat tot weekendul și evident nu avea sens.
Îi închisesem telefonul în nas unui client bădăran și acesta mă reclamase șefului.
Noi ne certam și trepanații jubilează! Țara de căcat.
Admirând florile domnului Popescu evident nu am fost atent pe unde calc și încotro merg așa încât fără să vreau am intrat în EA.
Adică EA era o domnișoară tinerică și foarte drăguță.
Care EA surprinsă a căzut în brațele mele.
Mi-a zâmbit ștrengărește și mi-a zis că își cere scuze că nu a fost atentă.
Și că am niște brațe foarte puternice.
Și în timp ce îmi spunea toate astea stătea în brațele mele.
Și am simțit că nu mă mai doare în piept și am uitat că mă certasem cu șeful, și cu trepanatul și cu alții trepanați de-a lungul timpului.
"Fiți amabil, cum aș putea ajunge pe Calea Victoriei?", m-a întrebat domnișoara râzând și arătându-mi o dantură perfectă.
"Împreună cu mine!", i-am răspuns și am rugat-o să mă urmeze.
Era îmbrăcată cu o rochie de culoare neagră, o geacă de rocker-motociclist, iar în picioare avea cizme cu toc și purta foarte multe brățări, lanțuri și inele pe degete.
Pe drum am discutat despre rock, tatuaje, piercinguri, haine, parfumuri, cărți, concerte, filme, teatru și dragoste.
M-a invitat la un concert rock la Arenele Romane să merg cu ea și să ascultăm și să dansăm pe muzica celor de la Bucovina și Negura Bunget.
Parcă ne știam de când lumea și chiar dacă era mult mai tânără decât mine mi s-a părut mai cultivată, rafinată, stilată decât multe dintre persoanele de vârsta mamei ei pe care le cunosc.
Ați mers vreodată la un concert rock?
Nu este bună întrebarea, mai corect este să întreb dacă ați fost vreodată la un concert rock cu Negura Bunget însoțiți de o rockeriță frumoasă și pozitivă?
Merită să încercați!
Începeți cu strada Occidentului poate aveți și voi norocul meu!
Pomii se întreceau care de care să își destăinuie coloritul multicolor al frunzelor care nu îndrăzniseră încă să cadă.
Un soare obosit încălzea pașii trecătorilor.
În curtea casei de la numărul 14 bis locuia domnul Popescu, un pensionar simpatic care îndrăgea mult florile.
În fiecare anotimp începând cu lună martie se vedeau din drum în curtea acestuia flori de toate culorile.
Cel mai mult iubea trandafirii pe care-i îngrijea zilnic.
Acum avea curtea plină de frunze uscate care acopereau rădăcinile viței de vie și ale tufănelelor albe, galbene și ruginii.
Treceam în fiecare zi prin fața curții domnului Popescu de 26 de ani în drum spre locul de muncă astfel încât ne împrietenisem.
În dimineața zilei de vineri domnul Popescu dormea la soare într-un scaun balansoar cu fața la soarele blând al toamnei târzii și lungi de care avusesem parte anul acesta.
Ieri dimineață m-am trezit cu o durere groaznică în piept.
Mă certasem cu șeful cu o zi înainte:"Ți-am zis să nu te mai cerți cu toți trepanații! Politica firmei pretinde că dumneata să fii... tra la la... li lu lu! Dacă se mai repeta voi lua măsuri severe!"
Mă certasem înseamnă că el urlă și eu ascultam, dacă aș fi comentat ceva sau urlat și eu ne-am fi certat tot weekendul și evident nu avea sens.
Îi închisesem telefonul în nas unui client bădăran și acesta mă reclamase șefului.
Noi ne certam și trepanații jubilează! Țara de căcat.
Admirând florile domnului Popescu evident nu am fost atent pe unde calc și încotro merg așa încât fără să vreau am intrat în EA.
Adică EA era o domnișoară tinerică și foarte drăguță.
Care EA surprinsă a căzut în brațele mele.
Mi-a zâmbit ștrengărește și mi-a zis că își cere scuze că nu a fost atentă.
Și că am niște brațe foarte puternice.
Și în timp ce îmi spunea toate astea stătea în brațele mele.
Și am simțit că nu mă mai doare în piept și am uitat că mă certasem cu șeful, și cu trepanatul și cu alții trepanați de-a lungul timpului.
"Fiți amabil, cum aș putea ajunge pe Calea Victoriei?", m-a întrebat domnișoara râzând și arătându-mi o dantură perfectă.
"Împreună cu mine!", i-am răspuns și am rugat-o să mă urmeze.
Era îmbrăcată cu o rochie de culoare neagră, o geacă de rocker-motociclist, iar în picioare avea cizme cu toc și purta foarte multe brățări, lanțuri și inele pe degete.
Pe drum am discutat despre rock, tatuaje, piercinguri, haine, parfumuri, cărți, concerte, filme, teatru și dragoste.
M-a invitat la un concert rock la Arenele Romane să merg cu ea și să ascultăm și să dansăm pe muzica celor de la Bucovina și Negura Bunget.
Parcă ne știam de când lumea și chiar dacă era mult mai tânără decât mine mi s-a părut mai cultivată, rafinată, stilată decât multe dintre persoanele de vârsta mamei ei pe care le cunosc.
Ați mers vreodată la un concert rock?
Nu este bună întrebarea, mai corect este să întreb dacă ați fost vreodată la un concert rock cu Negura Bunget însoțiți de o rockeriță frumoasă și pozitivă?
Merită să încercați!
Începeți cu strada Occidentului poate aveți și voi norocul meu!
Ghicitoare
Gigel este urât.
Vasile este sărac.
Niculina este urâtă.
Georgeta are fusta ruptă.
Mariana vorbeşte singură.
Ciprian este necăjit.
Marinela se baga singură în seamă.
Mirela s-a trezit vorbind.
Gigel crede că este Vasile, Vasile crede că este Ciprian, Mariana crede că este Mirela şi Marinela crede că este Niculina.
Nimeni nu mai ştie cine este, unde este, de ce este şi ce a făcut?
Ghicitoare: Cine este Ileana Cosânzeana?
Vasile este sărac.
Niculina este urâtă.
Georgeta are fusta ruptă.
Mariana vorbeşte singură.
Ciprian este necăjit.
Marinela se baga singură în seamă.
Mirela s-a trezit vorbind.
Gigel crede că este Vasile, Vasile crede că este Ciprian, Mariana crede că este Mirela şi Marinela crede că este Niculina.
Nimeni nu mai ştie cine este, unde este, de ce este şi ce a făcut?
Ghicitoare: Cine este Ileana Cosânzeana?
La Crama Banu Maracine
Degustările de vinuri sunt ceva deosebit şi chiar dacă nu eşti cunoscător îţi dau ocazia să afli întotdeauna lucruri noi despre crame, producţia de vinuri, soiuri de struguri, cultura viţei de vie, modul de păstrare al vinului şi multe alte lucruri interesante.
Ai ocazia să petreci clipe frumoase lângă oameni interesanţi şi lângă prietenii cu care participi la degustare.
La Crama Banu Mărăcine anii scurşi de la revoluţie au înrăutăţit situaţia economică a unităţii fapt pentru care în prezent aici nu se mai produc vinuri.
Degustarea de vinuri de la Banu Mărăcine a fost organizată de Asociaţia Bloggerilor Olteni şi DictionarCulinar.ro şi face parte din proiectul Brânzeturi cum se... cuVin.
Hruba Banu Mărăcine este cea mai mare locaţie din ţară construită începând cu anul 1984 prin decopertarea terenului, locaţie plină de butoaie imense din stejar care din cauza faptului că în prezent nu se mai produce vin sunt goale.
Aici se găsesc depozitate numai vinuri de colecţie, din care am avut plăcerea să degustăm 3 soiuri cu ocazia vizitei.
Bloggerii prezenţi la eveniment au primit informaţii foarte interesante despre istoria cramei şi producţia de vin de la domnul Mircea Bâca – directorul staţiunii, domnul Adrian Leoveanu – inginer şef şi doamna Mihaela Voicu, ghidul nostru în „Hruba” – Crama Banu Mărăcine.
Despre brânzeturi ne-a vorbit Alin Sintimbrean de la DictionarCulinar.ro.
Am degustat 3 feluri de vin în combinaţie cu 3 feluri de brânză astfel:
Camembert – Ile de France - Sauvignon Blanc 2008 - 11,4% alcool - biscuiţi crackers
Grana Padano Delaco – Cabernet Sauvignon 1997 - 12,8% alcool - ulei de măsline şi piper
Caşcaval Afumat Delaco – Feteasca Neagră 2008 - 13% alcool - struguri negri
Mie personal mi-a plăcut cel mai mult asocierea nr.1, vinul este răcoros, brânza delicioasă şi asocierea acestora este unică.
La final am degustat un coniac " Roua Plaiului" care a fost premiat la Salonul Internaţional de la Geneva în anul 1996.
Negreşit pentru cei care nu au avut ocazia să ajungă în acest loc pot să o facă oricând fiind foarte aproape de oraş.
În curtea cramei este amplasat un cort unde se organizează nunţi şi alte evenimente festive.
Dacă doriţi să beţi un vin original la un preţ rezonabil vă recomand Sauvignonul Blanc din 2008.
În mod sigur nu veţi fi dezamăgiţi!
Ai ocazia să petreci clipe frumoase lângă oameni interesanţi şi lângă prietenii cu care participi la degustare.
La Crama Banu Mărăcine anii scurşi de la revoluţie au înrăutăţit situaţia economică a unităţii fapt pentru care în prezent aici nu se mai produc vinuri.
Degustarea de vinuri de la Banu Mărăcine a fost organizată de Asociaţia Bloggerilor Olteni şi DictionarCulinar.ro şi face parte din proiectul Brânzeturi cum se... cuVin.
Hruba Banu Mărăcine este cea mai mare locaţie din ţară construită începând cu anul 1984 prin decopertarea terenului, locaţie plină de butoaie imense din stejar care din cauza faptului că în prezent nu se mai produce vin sunt goale.
Aici se găsesc depozitate numai vinuri de colecţie, din care am avut plăcerea să degustăm 3 soiuri cu ocazia vizitei.
Bloggerii prezenţi la eveniment au primit informaţii foarte interesante despre istoria cramei şi producţia de vin de la domnul Mircea Bâca – directorul staţiunii, domnul Adrian Leoveanu – inginer şef şi doamna Mihaela Voicu, ghidul nostru în „Hruba” – Crama Banu Mărăcine.
Despre brânzeturi ne-a vorbit Alin Sintimbrean de la DictionarCulinar.ro.
Am degustat 3 feluri de vin în combinaţie cu 3 feluri de brânză astfel:
Camembert – Ile de France - Sauvignon Blanc 2008 - 11,4% alcool - biscuiţi crackers
Grana Padano Delaco – Cabernet Sauvignon 1997 - 12,8% alcool - ulei de măsline şi piper
Caşcaval Afumat Delaco – Feteasca Neagră 2008 - 13% alcool - struguri negri
Mie personal mi-a plăcut cel mai mult asocierea nr.1, vinul este răcoros, brânza delicioasă şi asocierea acestora este unică.
La final am degustat un coniac " Roua Plaiului" care a fost premiat la Salonul Internaţional de la Geneva în anul 1996.
Negreşit pentru cei care nu au avut ocazia să ajungă în acest loc pot să o facă oricând fiind foarte aproape de oraş.
În curtea cramei este amplasat un cort unde se organizează nunţi şi alte evenimente festive.
Dacă doriţi să beţi un vin original la un preţ rezonabil vă recomand Sauvignonul Blanc din 2008.
În mod sigur nu veţi fi dezamăgiţi!
joi, 27 octombrie 2016
Unele reguli in dansul latino
Prietena noastră Ioana Cotolan a scris pe un blog câteva reguli valabile în cluburile de dans.
Dacă unii oameni ar respecta aceste reguli, nu s-ar mai hlizi anumite persoane aiurea pe Facebook şi nu s-ar mai posta comentarii răutăcioase la adresa celor care ţin la ele, şi sunt foarte mulţi aceştia.
Iar atunci când unora le spui de n ori să fie atenţi în special la regulile 9, 10 şi 11 ar fi cazul să o facă deoarece nimănui nu-i place să fie rănit sau lovit pe ringul de dans.
Nu-i obligatoriu să faci cele mai complicate figuri pe ring dacă nu ai loc.
Regulile de salut şi de igienă ţin de cei 7 ani de acasă ca şi regula de a nu vorbi neîntrebat mai ales dacă nu ştii despre ce este vorba.
Iar când nu te ataca şi nu te jigneşte cineva cu atât mai mult nu trebuie să ţi se pună pata pe persoana în cauză!
Şi atunci ce este mai grobian?
Să-i calci pe toţi pe picioare sau să-i tolerezi?
Să le atragi atenţia verbal sau sub o altă formă?
Să priceapă acest lucru sau nu?
Pentru că indiferent ce mai scriem noi aici vor exista întotdeauna oameni nepoliticoşi, Juliete care nu se spală, indivizi care vor lovi pe toată lumea pe ringul de dans, beţivi, persoane care vin în clubul de dans ca să piardă timpul privind la cei care dansează, persoane care stau non stop pe Facebook şi tot felul de alte tipologii umane mai mult sau mai puţin frumoase şi amuzante.
De asemenea este frumos să respectăm dreptul fiecăruia de a dansa ce melodie îi place, când şi cu ce persoană are chef, la ce şcoală de dans şi în ce club de dans are plăcerea să meargă.
Fiecare dintre noi se regăseşte mai bine în anumite melodii, pe anumite dansuri şi cu anumite persoane.
Şi dacă dansezi susţinut transpiri.
Toată lumea care dansează transpira, bărbaţi şi femei laolaltă.
Când stai la masă doar şi bei sau fumezi din când în când câte o ţigară afară nu transpiri.
Iar ringul de dans nu este ring de miss nici de Chipendales şi nici tarla unde poţi trece oricând vrei cu sticlă în mână în toate direcţiile.
Faptul că oamenii pot fi sau nu prieteni tine de alegerea lor, nu o poate comanda nimeni pentru că nu mai suntem la şedinţele de partid de pe vremuri.
Simţul umorului are legătură cu natura umană şi cu coeficientul de inteligenţă al fiecăruia, însă se pare că multă lume nu îl mai are şi atunci când confunzi dansul cu luptele de stradă dai dovadă de proasta creştere şi unii oameni pot să se supere.
Şi sunt destui loviţi ocazional, chiar dacă nu postează aici.
Aşa încât frumos şi civilizat ar fi să ne bucurăm de faptul că putem dansa.
Iar pentru cei foarte tineri sau mai puţin tineri mi-aş dori să-i văd dansând şi peste 25 de ani.
Slabi şi fără să transpire!
Dacă unii oameni ar respecta aceste reguli, nu s-ar mai hlizi anumite persoane aiurea pe Facebook şi nu s-ar mai posta comentarii răutăcioase la adresa celor care ţin la ele, şi sunt foarte mulţi aceştia.
Iar atunci când unora le spui de n ori să fie atenţi în special la regulile 9, 10 şi 11 ar fi cazul să o facă deoarece nimănui nu-i place să fie rănit sau lovit pe ringul de dans.
Nu-i obligatoriu să faci cele mai complicate figuri pe ring dacă nu ai loc.
Regulile de salut şi de igienă ţin de cei 7 ani de acasă ca şi regula de a nu vorbi neîntrebat mai ales dacă nu ştii despre ce este vorba.
Iar când nu te ataca şi nu te jigneşte cineva cu atât mai mult nu trebuie să ţi se pună pata pe persoana în cauză!
Şi atunci ce este mai grobian?
Să-i calci pe toţi pe picioare sau să-i tolerezi?
Să le atragi atenţia verbal sau sub o altă formă?
Să priceapă acest lucru sau nu?
Pentru că indiferent ce mai scriem noi aici vor exista întotdeauna oameni nepoliticoşi, Juliete care nu se spală, indivizi care vor lovi pe toată lumea pe ringul de dans, beţivi, persoane care vin în clubul de dans ca să piardă timpul privind la cei care dansează, persoane care stau non stop pe Facebook şi tot felul de alte tipologii umane mai mult sau mai puţin frumoase şi amuzante.
De asemenea este frumos să respectăm dreptul fiecăruia de a dansa ce melodie îi place, când şi cu ce persoană are chef, la ce şcoală de dans şi în ce club de dans are plăcerea să meargă.
Fiecare dintre noi se regăseşte mai bine în anumite melodii, pe anumite dansuri şi cu anumite persoane.
Şi dacă dansezi susţinut transpiri.
Toată lumea care dansează transpira, bărbaţi şi femei laolaltă.
Când stai la masă doar şi bei sau fumezi din când în când câte o ţigară afară nu transpiri.
Iar ringul de dans nu este ring de miss nici de Chipendales şi nici tarla unde poţi trece oricând vrei cu sticlă în mână în toate direcţiile.
Faptul că oamenii pot fi sau nu prieteni tine de alegerea lor, nu o poate comanda nimeni pentru că nu mai suntem la şedinţele de partid de pe vremuri.
Simţul umorului are legătură cu natura umană şi cu coeficientul de inteligenţă al fiecăruia, însă se pare că multă lume nu îl mai are şi atunci când confunzi dansul cu luptele de stradă dai dovadă de proasta creştere şi unii oameni pot să se supere.
Şi sunt destui loviţi ocazional, chiar dacă nu postează aici.
Aşa încât frumos şi civilizat ar fi să ne bucurăm de faptul că putem dansa.
Iar pentru cei foarte tineri sau mai puţin tineri mi-aş dori să-i văd dansând şi peste 25 de ani.
Slabi şi fără să transpire!
sâmbătă, 22 octombrie 2016
Despre boii care ne-au invadat viața în cluburile de dans
Nu vreau să pierdem vremea și să discutăm acum despre boii care ne-au invadat viața atunci când deschidem televizorul sau ne îndeplinim datoriile cetățenești.
Aici este vorba despre două categorii de boi, care din păcate am observat că în anumite medii au foarte mare succes.
Gâsculițele și începătoarele sunt fascinate de aceste două tipuri de masculi care au sub 2x de ani.
Boul numărul 1 este acel bou care când intră într-o cameră nu salută pe nimeni.
Nici atunci când îl întâlnești pe stradă, nu pare a cunoaște regulile de bună cuviință.
Dacă ai ghinionul să discuți cu acesta, vei fi scutit de a auzi lucruri inteligente sau glume amuzante.
Nu scoți nimic de la el, fiind un țărănoi parvenit este dificil în a-și modifica brusc mentalitatea.
Boul numărul 1 nu citește cărți, nu merge la spectacole nu face nimic spectaculos.
Nu este nici măcar microbist, nu are pasiuni nici măcar vicii.
Trăiește banal în staul unde rumega liniștit furajele cu care este servit pe tavă.
Am cunoscut recent un asemenea plăvan, de care la un moment dat ochii mei avuseseră privilegiul de a nu-l mai vedea.
Din păcate l-am revăzut de câteva ori în ultima vreme la fel de plăvan, bou și prost crescut.
Boul numărul 2 îl completează pe boul numărul 1, este prost crescut, nepoliticos, incult și bădăran.
Ambii au nevoie de două suprafețe de bar ca să facă doi pași leșinați de bachata.
Dacă boul numărul 1 dansează studiat și doar lovește lumea din jur, boul numărul 2 are plăcerea de a călca pe picioare lumea din jur așa încât în numele celor care au fost loviți sau călcați de cele două tipuri de boi le transmitem urările noastre de multă, multă, multă... iarbă grasă!
Aici este vorba despre două categorii de boi, care din păcate am observat că în anumite medii au foarte mare succes.
Gâsculițele și începătoarele sunt fascinate de aceste două tipuri de masculi care au sub 2x de ani.
Boul numărul 1 este acel bou care când intră într-o cameră nu salută pe nimeni.
Nici atunci când îl întâlnești pe stradă, nu pare a cunoaște regulile de bună cuviință.
Dacă ai ghinionul să discuți cu acesta, vei fi scutit de a auzi lucruri inteligente sau glume amuzante.
Nu scoți nimic de la el, fiind un țărănoi parvenit este dificil în a-și modifica brusc mentalitatea.
Boul numărul 1 nu citește cărți, nu merge la spectacole nu face nimic spectaculos.
Nu este nici măcar microbist, nu are pasiuni nici măcar vicii.
Trăiește banal în staul unde rumega liniștit furajele cu care este servit pe tavă.
Am cunoscut recent un asemenea plăvan, de care la un moment dat ochii mei avuseseră privilegiul de a nu-l mai vedea.
Din păcate l-am revăzut de câteva ori în ultima vreme la fel de plăvan, bou și prost crescut.
Boul numărul 2 îl completează pe boul numărul 1, este prost crescut, nepoliticos, incult și bădăran.
Ambii au nevoie de două suprafețe de bar ca să facă doi pași leșinați de bachata.
Dacă boul numărul 1 dansează studiat și doar lovește lumea din jur, boul numărul 2 are plăcerea de a călca pe picioare lumea din jur așa încât în numele celor care au fost loviți sau călcați de cele două tipuri de boi le transmitem urările noastre de multă, multă, multă... iarbă grasă!
Nu am înțeles de ce...
Nu am înțeles de ce vin bețivii în unele cluburi de dans.
Nu că ar avea interzis dar pot bea mai ieftin în alte locuri din Craiova.
Fără să te împiedici de ei, fără să se împiedice de tine și fără, fără, fără...
Dacă prietena mea sociopata ar fi fost prezenta aseară la ora X în clubul Y i-aș fi arătat 2 ventilatoare.
Au intrat pe lângă mine , care la ora aia mă aflam în dreptul ușii, cu nasul pe sus, s-au uitat sfidător și totodată cu milă și scârba înspre cuplurile care dansau.
S-au îndreptat spre bar și-au cumpărat ceva de băut, au schimbat câteva vorbe cu un tip, au mai aruncat câteva priviri sfidătoare înspre cei care dansau și apoi au dispărut întocmai cum au apărut.
În urma lor a rămas miros de nimic.
"Uite două pompe la bar!", i-am zis doamnei E în timp ce dansăm împreună.
Pompau aer, ventilau, aruncau cu tone de ifose înspre toată lumea.
Ceea ce nu știau cele două figurante este că pentru femeile din clubul Y singurele ifose demne de luat în seamă sunt atunci când cineva face mai mult de 3 piruete o dată dintr-un foc.
În rest bășinile și aerele amatoarelor de felații care tratează comunitatea de salsa cu o superioritate nejustificată nu impresionează pe nimeni.
Nu că ar avea interzis dar pot bea mai ieftin în alte locuri din Craiova.
Fără să te împiedici de ei, fără să se împiedice de tine și fără, fără, fără...
Dacă prietena mea sociopata ar fi fost prezenta aseară la ora X în clubul Y i-aș fi arătat 2 ventilatoare.
Au intrat pe lângă mine , care la ora aia mă aflam în dreptul ușii, cu nasul pe sus, s-au uitat sfidător și totodată cu milă și scârba înspre cuplurile care dansau.
S-au îndreptat spre bar și-au cumpărat ceva de băut, au schimbat câteva vorbe cu un tip, au mai aruncat câteva priviri sfidătoare înspre cei care dansau și apoi au dispărut întocmai cum au apărut.
În urma lor a rămas miros de nimic.
"Uite două pompe la bar!", i-am zis doamnei E în timp ce dansăm împreună.
Pompau aer, ventilau, aruncau cu tone de ifose înspre toată lumea.
Ceea ce nu știau cele două figurante este că pentru femeile din clubul Y singurele ifose demne de luat în seamă sunt atunci când cineva face mai mult de 3 piruete o dată dintr-un foc.
În rest bășinile și aerele amatoarelor de felații care tratează comunitatea de salsa cu o superioritate nejustificată nu impresionează pe nimeni.
Sconcșii nu au murit!
"Mergi mâine la party?", o întreb pe Julieta, ca Romeo sub balcon, în renumită piesa.
"Nu merg ca sunt obosită, mă ia somnul, nu știi cât de rău mă simt când nu dorm!", îmi răspunde Julieta transpirată leoarcă , dupa ce am alergat câteva mii de metri pe muzica câteva zeci de oameni.
Julieta este îmbrăcată în blugi, are sus un tricou marinăresc și părul strâns la spate în coada cu o clamă mare de plastic.
Vineri după concertul pentru pian de Beethoven mergea o salsa pentru dezmorțirea oaselor.
Intru pe ringul de dans și mă împiedic de Julieta.
Julieta îmbrăcată în aceeași blugi și același tricou marinăresc că joia.
Se zice despre oameni ca atunci când vin îmbrăcați și a doua zi cu aceleași haine nu au dormit acasă.
"Julieta ce faci nu ai dormit acasă?", zic în gândul meu de Romeo bulversat.
Nu ai dormit nu ai dormit, dar e ora 23,00 în până mea, până acum munceai o zi întreagă, făceai sex de 5 ori, 7 dușuri și te și schimbai pentru party.
Așa credeam eu, Julieta nu are cum să gândească la fel ca mine și nici ca alții.
Că așa ajung unele gagici la pensie nemăritate și nu știu de ce.
Cică bărbații sunt misogini, că nu și schimbă gagicile hainele transpirate atunci când trebuie.
Oricum după o zi de muncă trebuie schimbate oricum, cel puțin eu așa mi-am învățat copiii.
Și cred că i-am învățat bine.
Iar cine nu le schimbă intra în familia sconcșilor.
Care încă trăiesc prin unii dintre noi și pentru aceștia.
Sconcșii nu mor niciodată.
Cel mai bine vă dați seama dacă dați o tură cu autobuzul pe Rocada.
"Nu merg ca sunt obosită, mă ia somnul, nu știi cât de rău mă simt când nu dorm!", îmi răspunde Julieta transpirată leoarcă , dupa ce am alergat câteva mii de metri pe muzica câteva zeci de oameni.
Julieta este îmbrăcată în blugi, are sus un tricou marinăresc și părul strâns la spate în coada cu o clamă mare de plastic.
Vineri după concertul pentru pian de Beethoven mergea o salsa pentru dezmorțirea oaselor.
Intru pe ringul de dans și mă împiedic de Julieta.
Julieta îmbrăcată în aceeași blugi și același tricou marinăresc că joia.
Se zice despre oameni ca atunci când vin îmbrăcați și a doua zi cu aceleași haine nu au dormit acasă.
"Julieta ce faci nu ai dormit acasă?", zic în gândul meu de Romeo bulversat.
Nu ai dormit nu ai dormit, dar e ora 23,00 în până mea, până acum munceai o zi întreagă, făceai sex de 5 ori, 7 dușuri și te și schimbai pentru party.
Așa credeam eu, Julieta nu are cum să gândească la fel ca mine și nici ca alții.
Că așa ajung unele gagici la pensie nemăritate și nu știu de ce.
Cică bărbații sunt misogini, că nu și schimbă gagicile hainele transpirate atunci când trebuie.
Oricum după o zi de muncă trebuie schimbate oricum, cel puțin eu așa mi-am învățat copiii.
Și cred că i-am învățat bine.
Iar cine nu le schimbă intra în familia sconcșilor.
Care încă trăiesc prin unii dintre noi și pentru aceștia.
Sconcșii nu mor niciodată.
Cel mai bine vă dați seama dacă dați o tură cu autobuzul pe Rocada.
joi, 20 octombrie 2016
Who The Fuck Is Alice?
O ştiţi pe Alice?
Nici nu contează prea mult numele, poate fi Elena, Mirabela, Aura sau Georgeta, Irina sau Suzana, Nadia sau Alina, fiecare dintre noi probabil a întâlnit o Alice în viaţa lui.
O cunoscusem într-un bar, într-o seară rece de iarnă acum mulţi ani, intrase înfofolita şi plină de zăpadă să se întâlnească cu un tip, acesta plictisit de aşteptare plecase demult deoarece Alice întârziase prea mult la întâlnire.
Alice trecuse de vârsta măritişului, era o femeie drăguţă, înaltă, un pic cam plinuţă şi nu părea prea inteligentă, analizându-i figura, manierele şi gesturile nu avea nimic care să te facă să îţi doreşti vreo întâlnire vreodată cu ea.
S-a uitat prin bar după amicul ei, apoi s-a aşezat la singură masă unde erau scaune libere, fără să îşi ceară permisiunea, ghiciţi unde?
La masa unde eu serveam liniştit o cană de vin fiert în timp ce citeam un pliant din ăla cu reclame de la Metro, găsit în cutia poştală în ziua respectivă.
"Ce bei acolo? Este bun? Oare dacă îmi iau şi eu o cană de vin fiert mă îmbăt? Poate adorm aici, pentru că am mari probleme cu somnul, de când eram mică! Nu pot sta după ora 10 seara niciodată, dacă stau prea mult a doua zi am dureri de cap, nu sunt bună de nimic!, îmi mărturiseşte cu sinceritate şi se prezintă zâmbind: "Eu sunt Alice, pe tine cum te cheamă? Trebuia să mă văd cu un tip, se pare că mi-a tras ţeapă, oricum şi eu am întârziat foarte mult, am avut mult de muncă la servici şi a venit foarte greu autobuzul pe ninsoarea asta!"
Am stat de vorbă despre vreme, muzică, dans, gătit, modă, filme, desen, concerte şi Alica tot a băut vin fiert până când s-a pilit.
Şi a început să râdă mult în loc să vorbească.La un moment dat i s-a făcut rău.
Am dus-o în spinare la toaleta bărbaţilor unde a vomitat într-o cabină şi am apoi spălat-o cu apă rece pe faţă. Am condus-o acasă cu un taxi şi m-a rugat să rămân să dorm cu ea pentru că îi este foarte rău şi îi este frică să stea singură în casă.
De atunci nu ne-am mai întâlnit niciodată.
Mi-am amintit de ea ascultând la radio vechiul succes al celor de la Smokie: "Who The Fuck Îs Alice?".
Nici nu contează prea mult numele, poate fi Elena, Mirabela, Aura sau Georgeta, Irina sau Suzana, Nadia sau Alina, fiecare dintre noi probabil a întâlnit o Alice în viaţa lui.
O cunoscusem într-un bar, într-o seară rece de iarnă acum mulţi ani, intrase înfofolita şi plină de zăpadă să se întâlnească cu un tip, acesta plictisit de aşteptare plecase demult deoarece Alice întârziase prea mult la întâlnire.
Alice trecuse de vârsta măritişului, era o femeie drăguţă, înaltă, un pic cam plinuţă şi nu părea prea inteligentă, analizându-i figura, manierele şi gesturile nu avea nimic care să te facă să îţi doreşti vreo întâlnire vreodată cu ea.
S-a uitat prin bar după amicul ei, apoi s-a aşezat la singură masă unde erau scaune libere, fără să îşi ceară permisiunea, ghiciţi unde?
La masa unde eu serveam liniştit o cană de vin fiert în timp ce citeam un pliant din ăla cu reclame de la Metro, găsit în cutia poştală în ziua respectivă.
"Ce bei acolo? Este bun? Oare dacă îmi iau şi eu o cană de vin fiert mă îmbăt? Poate adorm aici, pentru că am mari probleme cu somnul, de când eram mică! Nu pot sta după ora 10 seara niciodată, dacă stau prea mult a doua zi am dureri de cap, nu sunt bună de nimic!, îmi mărturiseşte cu sinceritate şi se prezintă zâmbind: "Eu sunt Alice, pe tine cum te cheamă? Trebuia să mă văd cu un tip, se pare că mi-a tras ţeapă, oricum şi eu am întârziat foarte mult, am avut mult de muncă la servici şi a venit foarte greu autobuzul pe ninsoarea asta!"
Am stat de vorbă despre vreme, muzică, dans, gătit, modă, filme, desen, concerte şi Alica tot a băut vin fiert până când s-a pilit.
Şi a început să râdă mult în loc să vorbească.La un moment dat i s-a făcut rău.
Am dus-o în spinare la toaleta bărbaţilor unde a vomitat într-o cabină şi am apoi spălat-o cu apă rece pe faţă. Am condus-o acasă cu un taxi şi m-a rugat să rămân să dorm cu ea pentru că îi este foarte rău şi îi este frică să stea singură în casă.
De atunci nu ne-am mai întâlnit niciodată.
Mi-am amintit de ea ascultând la radio vechiul succes al celor de la Smokie: "Who The Fuck Îs Alice?".
marți, 18 octombrie 2016
Unii oamenii se iubesc...și apoi se despart
Un prieten bun de-al meu dorește să se căsătorească, să își întemeieze o familie, se simte dator să încerce experienta aceasta, să intre și el în rândul lumii.
Are 30 și ceva de ani, mama lui îl toacă la cap zilnic, colegii și colegele de serviciu la fel.
Începe deja să-i evite din cauza asta, cum necum atunci când îl observă la un moment dat, cineva întreabă sau aduce vorba despre căsătorie, lucru care îl irita teribil.
Marea lui problemă este că nu are cu cine să se căsătorească, nu a găsit persoana potrivită cu care să se înțeleagă și să fie alături de aceasta și la bătrânețe.
Și cum să se căsătorească dacă nu-i place suficient de mult o femeie?
Ca de iubit a iubit câteva femei și acestea l-au iubit la rândul lor, însă nu a fost suficient.
Nu a fost să fie, să își întemeieze o familie cu niciuna dintre acestea.
Alt prieten a fost căsătorit de trei ori, o altă prietenă la fel.
Adică ăștia oamenii curajoși și responsabili, încearcă la infinit până merge.
Unii fac copii cu fiecare dintre soții sau soți.
De aici și vorba aceea:"Copiii mei împreună cu copiii tăi i-au bătut pe copiii noștri!"
Un coleg de muncă zice astăzi: "Ce nenorocire, X divorțează!"
"Poate este o ușurare!", îi răspund eu zâmbind.
"Va fi liber să iubească pe cine vrea și se poate oricând recăsători."
Adică un nou început pentru un nou drum, mai bun sau mai rău.
Și ce iubiri, ce trecut frumos au avut toți aceștia la începuturile căsniciilor lor, acum mulți mulți ani.
Că am fost la nunțile lor, la toți, la unii și la botez, am dansat, ne-am distrat, ne-am pozat și filmat, ne-am postat și pe facebook pozele de la ultima nuntă la care am participat.
Fiecare a trăit o poveste de iubire care la un moment dat s-a sfârșit.
Pentru că unii oameni se iubesc o vreme și apoi se despart.
Mulți oameni rămân împreună și dacă nu se mai iubesc.
Și iubesc de multe ori în secret pe altcineva
Sau la vedere, fiecare cum crede că e mai bine pentru el.
Fiecare cu motivele lui, cu povestea lui, cu viața lui așa cum vrea să și-o trăiască, frumos său urât, iubind sau urând.
Are 30 și ceva de ani, mama lui îl toacă la cap zilnic, colegii și colegele de serviciu la fel.
Începe deja să-i evite din cauza asta, cum necum atunci când îl observă la un moment dat, cineva întreabă sau aduce vorba despre căsătorie, lucru care îl irita teribil.
Marea lui problemă este că nu are cu cine să se căsătorească, nu a găsit persoana potrivită cu care să se înțeleagă și să fie alături de aceasta și la bătrânețe.
Și cum să se căsătorească dacă nu-i place suficient de mult o femeie?
Ca de iubit a iubit câteva femei și acestea l-au iubit la rândul lor, însă nu a fost suficient.
Nu a fost să fie, să își întemeieze o familie cu niciuna dintre acestea.
Alt prieten a fost căsătorit de trei ori, o altă prietenă la fel.
Adică ăștia oamenii curajoși și responsabili, încearcă la infinit până merge.
Unii fac copii cu fiecare dintre soții sau soți.
De aici și vorba aceea:"Copiii mei împreună cu copiii tăi i-au bătut pe copiii noștri!"
Un coleg de muncă zice astăzi: "Ce nenorocire, X divorțează!"
"Poate este o ușurare!", îi răspund eu zâmbind.
"Va fi liber să iubească pe cine vrea și se poate oricând recăsători."
Adică un nou început pentru un nou drum, mai bun sau mai rău.
Și ce iubiri, ce trecut frumos au avut toți aceștia la începuturile căsniciilor lor, acum mulți mulți ani.
Că am fost la nunțile lor, la toți, la unii și la botez, am dansat, ne-am distrat, ne-am pozat și filmat, ne-am postat și pe facebook pozele de la ultima nuntă la care am participat.
Fiecare a trăit o poveste de iubire care la un moment dat s-a sfârșit.
Pentru că unii oameni se iubesc o vreme și apoi se despart.
Mulți oameni rămân împreună și dacă nu se mai iubesc.
Și iubesc de multe ori în secret pe altcineva
Sau la vedere, fiecare cum crede că e mai bine pentru el.
Fiecare cu motivele lui, cu povestea lui, cu viața lui așa cum vrea să și-o trăiască, frumos său urât, iubind sau urând.
Oamenii se iubesc
Într-o seară am ieșit în oraș să beau o bere, am intrat într-un club cunoscut unde vine destul de multă lume și m-am așezat la o masă singur.
În timp ce îmi citeam mail-urile au apărut două fete tinere, drăguțe care și-au cerut voie să stea la masa mea.
Cea înaltă și subțire, blondă cu ochii verzi era îmbrăcată foarte elegant, cu o rochie de stofă și pantofi cu toc fiind machiată discret și fără prea multe accesorii, inele și alte chestii zornăitoare asupra ei.
Cealaltă era mignona, brunetă cu părul lung fiind îmbrăcată sport, în blugi, adidași și un tricou cu ceva scris pe el în limba germană.
Am intrat în vorbă cu ele, erau foarte vesele și destul de deschise dialogului, am reușit să abordăm destule subiecte în timpul scurt pe care l-am petrecut împreună.
Ne-am împrietenit repede, am schimbat evident și conturile de facebook și mail.
Ceea ce mi-a sărit în ochi să zicem este faptul că fetele alea se uitau cam neobișnuit una la alta, când m-am întors de la toaletă le-am găsit sărutându-se îmbrățișate.
Se sorbeau din ochi și s-au amuzat teribil de figura mea uimită.
"Nu ai mai văzut oameni sărutându-se?, m-a întrebat tipa înaltă.
"Ba da! Dar nu în clubul acesta!, am răspuns zâmbind.
Ne-am despărțit puțin mai târziu și m-am îndreptat spre casă prin ploaia mocănească.
Ce se mai iubește și lumea asta!
sâmbătă, 15 octombrie 2016
Prin geam...ne priveam si dansam.
M-am uitat la ea ca printr-un geam.
Ea s-a uitat la mine la fel.
Ne cunoscusem prin iarna la ziua unui prieten, era însoțită de doi indivizi cu moaca de maneliști, țigănoși, cefosi, cu lanțuri groase de aur la gât și brățări la mâini.
Altă dată am văzut-o cu un tataie, un tip mult mai în vârstă decât mine chiar, încât am crezut că este soțul ei sau tatăl ei.
Dansasem un singur dans, mirosea a cantină, a ceapă prăjită amestecată cu miros de varză călită.
Îmi amintea de vremurile studenției, când dacă intrai în cantină R3 din Regie, întâlneai aceste mirosuri împreunate și impregnate în pereți, mobilier și perdele.
M-am întrebat de multe ori cum pot unele tipe drăguțe să vină la o petrecere mirosind a mâncare, mai ales în condițiile în care locuiesc singure și nu au copii, soț etc?
Sau a transpirație iute sau acră, așa cum miros unele dintre ele.
Care și în aceste condiții au aere, aere atât de mari încât zici că-s ventilatoare, vorba unei amice de-a mea, care a deranjat anumite persoane atunci când am citat-o.
Eu le-am zis pompe.Pompe de aer.
Pentru că mă îndoiesc că fetele astea își pierd vremea mestecând în oale și tigăi.
Sau cine știe or fi bucătărese?
Pentru că din întâmplare cunosc cel puțin una care miroase frumos și este și drăguță și îngrijită.
Deci ca să revin la povestea mea, ne-am uitat unul la altul ca prin geam.
Schimbasem cumva id-urile de facebook, am vorbit și la telefon, ne-am întâlnit o singură dată, ne-am plimbat, am vorbit, apoi ne-am despărțit.
Mi-a zis la despărțire că a fost o seară minunată.
Mie mi s-a părut o seară de căcat, superplistisitoare așa încât nu cred că era necesar să o facem din vorbe minunată dacă nu a fost deloc și nu știu de ce cred că putea fi frumoasă dar nu a fost să fie.
Adică stiu dar nu vreau sa scriu despre asta.
Cu toate că ne-am uitat unul la altul ca prin geam am dansat împreună din întâmplare într-o seară la ziua altcuiva.
Ne-am trezit față în față și ne-am îmbrățișat și am dansat împreună câteva minute.
Nu s-a întâmplat nimic extraordinar.
Pentru că și oamenii care privesc unii la alții că prin geam pot dansa împreună!
Ea s-a uitat la mine la fel.
Ne cunoscusem prin iarna la ziua unui prieten, era însoțită de doi indivizi cu moaca de maneliști, țigănoși, cefosi, cu lanțuri groase de aur la gât și brățări la mâini.
Altă dată am văzut-o cu un tataie, un tip mult mai în vârstă decât mine chiar, încât am crezut că este soțul ei sau tatăl ei.
Dansasem un singur dans, mirosea a cantină, a ceapă prăjită amestecată cu miros de varză călită.
Îmi amintea de vremurile studenției, când dacă intrai în cantină R3 din Regie, întâlneai aceste mirosuri împreunate și impregnate în pereți, mobilier și perdele.
M-am întrebat de multe ori cum pot unele tipe drăguțe să vină la o petrecere mirosind a mâncare, mai ales în condițiile în care locuiesc singure și nu au copii, soț etc?
Sau a transpirație iute sau acră, așa cum miros unele dintre ele.
Care și în aceste condiții au aere, aere atât de mari încât zici că-s ventilatoare, vorba unei amice de-a mea, care a deranjat anumite persoane atunci când am citat-o.
Eu le-am zis pompe.Pompe de aer.
Pentru că mă îndoiesc că fetele astea își pierd vremea mestecând în oale și tigăi.
Sau cine știe or fi bucătărese?
Pentru că din întâmplare cunosc cel puțin una care miroase frumos și este și drăguță și îngrijită.
Deci ca să revin la povestea mea, ne-am uitat unul la altul ca prin geam.
Schimbasem cumva id-urile de facebook, am vorbit și la telefon, ne-am întâlnit o singură dată, ne-am plimbat, am vorbit, apoi ne-am despărțit.
Mi-a zis la despărțire că a fost o seară minunată.
Mie mi s-a părut o seară de căcat, superplistisitoare așa încât nu cred că era necesar să o facem din vorbe minunată dacă nu a fost deloc și nu știu de ce cred că putea fi frumoasă dar nu a fost să fie.
Adică stiu dar nu vreau sa scriu despre asta.
Cu toate că ne-am uitat unul la altul ca prin geam am dansat împreună din întâmplare într-o seară la ziua altcuiva.
Ne-am trezit față în față și ne-am îmbrățișat și am dansat împreună câteva minute.
Nu s-a întâmplat nimic extraordinar.
Pentru că și oamenii care privesc unii la alții că prin geam pot dansa împreună!
duminică, 9 octombrie 2016
Cum se mai distrează lumea!
Într-o seară la o masă stăteau 2 fete singure, în timpul unui sincron așezându-mă alături de acestea, le-am întrebat de ce nu dansează și ele și au început să dea din cap în semn de NU, stânga-dreapta, amândouă în același ritm, că două păpuși reglate să se miște în același timp, speriate efectiv de gândul că ar trebui să danseze.
Le place să admire lumea care dansează.
O altă fată cu moaca dată cu glet din abundență a zis că este obosită și că îi este urât să meargă acasă atât de devreme singură, pentru că prietenul ei este la băut cu băieții și ea nu are ce face și vrea să piardă timpul până i se face somn.
Îi place să se uite la cei care dansează.
O fată frumoasă a urlat un NUUUUUUUUU isteric de parcă o înjunghiase Jack Spintecătorul, râzând cu gura până la urechi pe când admira lumea dansând un sincron afro, mă refer la cel cu TAXI adică, pentru cei care știu melodia.
Îi place să asculte muzică și atmosfera din club.
O fată grasă încearcă să îmi explice de ce nu-i place salsa.
Nu înțeleg nimic, pentru că spune o poveste prea lungă despre nimic.
Pentru că le place altora și se bucura dansând salsa.
Nu-mi dau seama dacă îi place ceva.
Câteva fete singure au fumat un cartuș de țigări și au dansat un dans pe oră.
Le place socializarea și fumul de țigară.
Niște studenți străini au băut la greu și au dansat în legea lor cu berile în mână.
În țara lor de origine dacă ar bea atât ar fi decapitați.
Iar noi dacă ne-am comporta cum se comportă ei la noi am fi trași în țeapă.
Le place băutură.
Indiferent dacă le plac sau nu aceleași lucruri oamenii se distrează în același loc deși fac lucruri diferite.
Iar cei cărora nu le place nimic și nu fac nimic se adaptează.
Le place să admire lumea care dansează.
O altă fată cu moaca dată cu glet din abundență a zis că este obosită și că îi este urât să meargă acasă atât de devreme singură, pentru că prietenul ei este la băut cu băieții și ea nu are ce face și vrea să piardă timpul până i se face somn.
Îi place să se uite la cei care dansează.
O fată frumoasă a urlat un NUUUUUUUUU isteric de parcă o înjunghiase Jack Spintecătorul, râzând cu gura până la urechi pe când admira lumea dansând un sincron afro, mă refer la cel cu TAXI adică, pentru cei care știu melodia.
Îi place să asculte muzică și atmosfera din club.
O fată grasă încearcă să îmi explice de ce nu-i place salsa.
Nu înțeleg nimic, pentru că spune o poveste prea lungă despre nimic.
Pentru că le place altora și se bucura dansând salsa.
Nu-mi dau seama dacă îi place ceva.
Câteva fete singure au fumat un cartuș de țigări și au dansat un dans pe oră.
Le place socializarea și fumul de țigară.
Niște studenți străini au băut la greu și au dansat în legea lor cu berile în mână.
În țara lor de origine dacă ar bea atât ar fi decapitați.
Iar noi dacă ne-am comporta cum se comportă ei la noi am fi trași în țeapă.
Le place băutură.
Indiferent dacă le plac sau nu aceleași lucruri oamenii se distrează în același loc deși fac lucruri diferite.
Iar cei cărora nu le place nimic și nu fac nimic se adaptează.
Webstock
Am câteva texte pe care le-am scris zilele trecute dar încă nu le-am postat.
Unele dintre acestea nu vor plăcea nimănui dar am avut chef să le scriu și mai doresc să le recitesc.
Ar trebui să scriu ceva despre Webstock.
Și despre Cristian Manafu care a organizat acest eveniment.
Webstock este un fenomen, un regal al Social Media, bine organizat, cu o prezență numeroasă a bloggerilor din toată țara curioși să facă schimb de experiență și să învețe lucruri noi de la
organizatori și invitații acestora.
Fiecare dintre invitați: Alexandru Tomescu, Marian Godina, Paula Herlo, Sorin Onisor sau Howard Dell a avut ceva de spus din experiența sa celor câteva sute de persoane prezente începând cu ora 9.00 la Hotelul JW Marriot din București.
Foarte interesantă a fost partea a doua a evenimentului, eu am participat la două dintre seminarii, respectiv la "How to grow your blog" și "How to Vlog".
În cadrul acestor seminarii au vorbit și răspuns la întrebările noastre Vali Petcu, Radu Dumitru, Luiza Daneliuc, Matei Dima, Bianca Adam, Costin Cocioabă, Laura Musuroaea și Geanina Staicu Avram.
La finalul manifestării s-au acordat premii pentru cele mai bune și inedite proiecte din social media și începând cu ora 21.30 până spre dimineață doritorii au putut dansa în The Pub.
Am participat pentru prima dată la un eveniment de acest gen și asemenea anvergură și pot spune că merită efortul.
Ai ocazia să cunoști oameni deosebiți, să afli multe lucruri interesante și de ce nu, să te și distrezi!
Iar Cristian Manafu a fost la înălțime până în zori de ziuă.
Ne vedem la anul din nou la Webstock!
Unele dintre acestea nu vor plăcea nimănui dar am avut chef să le scriu și mai doresc să le recitesc.
Ar trebui să scriu ceva despre Webstock.
Și despre Cristian Manafu care a organizat acest eveniment.
Webstock este un fenomen, un regal al Social Media, bine organizat, cu o prezență numeroasă a bloggerilor din toată țara curioși să facă schimb de experiență și să învețe lucruri noi de la
Fiecare dintre invitați: Alexandru Tomescu, Marian Godina, Paula Herlo, Sorin Onisor sau Howard Dell a avut ceva de spus din experiența sa celor câteva sute de persoane prezente începând cu ora 9.00 la Hotelul JW Marriot din București.
Foarte interesantă a fost partea a doua a evenimentului, eu am participat la două dintre seminarii, respectiv la "How to grow your blog" și "How to Vlog".
În cadrul acestor seminarii au vorbit și răspuns la întrebările noastre Vali Petcu, Radu Dumitru, Luiza Daneliuc, Matei Dima, Bianca Adam, Costin Cocioabă, Laura Musuroaea și Geanina Staicu Avram.
La finalul manifestării s-au acordat premii pentru cele mai bune și inedite proiecte din social media și începând cu ora 21.30 până spre dimineață doritorii au putut dansa în The Pub.
Am participat pentru prima dată la un eveniment de acest gen și asemenea anvergură și pot spune că merită efortul.
Ai ocazia să cunoști oameni deosebiți, să afli multe lucruri interesante și de ce nu, să te și distrezi!
Iar Cristian Manafu a fost la înălțime până în zori de ziuă.
Ne vedem la anul din nou la Webstock!
joi, 6 octombrie 2016
Iubirea mea ! Despre "iubiri" neimpartașite.
Cu toții avem câte o iubire neîmpărtășită, visam la cineva special și nemaiîntâlnit în viața noastră.
Eu iubesc uneori CEZ-ul. Ca de exemplu aseară când l-am iubit foarte mult.
De ce?
Pentru că în mod repetat de ani de zile în jurul orei 12 noaptea îmi întrerupe alimentarea cu energie electrică timp de un minut dereglându-mi aparatele electrocasnice, care sunt și ele programate să facă ceva la anumite ore.
Aseară până de curent a început pe la 23 și ceva și a ținut după ora 24.
Au fost câteva tentative de a repune tensiunea în acest interval nereușite, la care tubul catodic al tv-ului meu a reacționat zgomotos de fiecare dată, întrerupându-mi somnul.
Pentru că aceste evenimente au loc în mod repetat, vă propun să fiți solidari cu mine și să le dorim celor care ne înfrumusețează în acest fel viața multă, multă, multă... și multe, multe, multe... și să se ducă... și ne-o... și să-i băgăm în... și să încerce să nu își mai bată joc de cei care le plătesc serviciile.
Semnează fără respect: Consumatorul Casnic
marți, 4 octombrie 2016
Cum ar fi lumea dacă...?
Cum ar fi lumea dacă în cluburile de dans nu ar dansa nimeni ?
Sau dacă în cluburile de rock s-ar duce maneliști iar în cluburile cu manele s-ar duce rockeri?
Cum vi s-ar părea dacă în cluburile de betivaneala nu s-ar consuma deloc alcool iar în locurile unde se poate fuma nu ar mai fuma nimeni?
Dar dacă în cluburile de gay ar merge heterosexuali?
Sau la filarmonica ar merge oameni cărora le lipsește urechea muzicală?
Sau dacă la milonga oamenii ar fi veseli și ar dansa toată lumea neîncetat?
Dar dacă toți oamenii ar respecta regulile de circulație?
Sau dacă toată lumea ar citi câte o carte pe săptămână?
Și ce s-ar întâmpla dacă unele mucoase zăpăcite de o celebritate falsă nu ar mai fi atât de fițoase și ar accepta să facă și lucruri nobile pro bono?
Cred că s-ar întâmpla multe lucruri pozitive și deosebite.
Este normal ca oamenii să meargă acolo unde este locul care li se potrivește foarte bine și să facă ceea ce își doresc și ce le place cel mai mult, fără ca să-i deranjeze pe cei din jur.
Pentru că de foarte multe ori oamenii merg în locuri în care nu au ce căuta și fac lucruri pe care nu și le doresc deși nu le impune nimeni acest lucru și este doar alegerea lor liberă.
Vă dați seama cum ar fi dacă oamenii ar fi obligați să facă unele lucruri și ce s-ar întâmpla?
De multe ori mă întreb:
- Ce căuta la Filarmonica persoane care foșnesc hârtii sau stau de vorbă în timpul spectacolului și nu își închid telefoanele mobile atunci când începe concertul.
- Sau de ce profesorii aduc cu forța în sala de spectacol copii din clasele 1-4 care nu își găsesc niciodată locul pe scaun fiind nevoiți permanent să se foiască?
- De ce au permis de conducere unii indivizi?
- Ce caută bețivanii în cluburile de dans?
- De ce vin la discoteci persoanele care nu dansează și nici nu își doresc să învețe să danseze?
- De ce vin la milonga sau alte petreceri persoane care stau permanent pe scaune și comunica pe chatul de pe Facebook?
Cum ar fi lumea dacă toți am gândi la fel? Cum ar fi lumea dacă toți am avea aceleași plăceri și pasiuni?
Sau dacă în cluburile de rock s-ar duce maneliști iar în cluburile cu manele s-ar duce rockeri?
Cum vi s-ar părea dacă în cluburile de betivaneala nu s-ar consuma deloc alcool iar în locurile unde se poate fuma nu ar mai fuma nimeni?
Dar dacă în cluburile de gay ar merge heterosexuali?
Sau la filarmonica ar merge oameni cărora le lipsește urechea muzicală?
Sau dacă la milonga oamenii ar fi veseli și ar dansa toată lumea neîncetat?
Dar dacă toți oamenii ar respecta regulile de circulație?
Sau dacă toată lumea ar citi câte o carte pe săptămână?
Și ce s-ar întâmpla dacă unele mucoase zăpăcite de o celebritate falsă nu ar mai fi atât de fițoase și ar accepta să facă și lucruri nobile pro bono?
Cred că s-ar întâmpla multe lucruri pozitive și deosebite.
Este normal ca oamenii să meargă acolo unde este locul care li se potrivește foarte bine și să facă ceea ce își doresc și ce le place cel mai mult, fără ca să-i deranjeze pe cei din jur.
Pentru că de foarte multe ori oamenii merg în locuri în care nu au ce căuta și fac lucruri pe care nu și le doresc deși nu le impune nimeni acest lucru și este doar alegerea lor liberă.
Vă dați seama cum ar fi dacă oamenii ar fi obligați să facă unele lucruri și ce s-ar întâmpla?
De multe ori mă întreb:
- Ce căuta la Filarmonica persoane care foșnesc hârtii sau stau de vorbă în timpul spectacolului și nu își închid telefoanele mobile atunci când începe concertul.
- Sau de ce profesorii aduc cu forța în sala de spectacol copii din clasele 1-4 care nu își găsesc niciodată locul pe scaun fiind nevoiți permanent să se foiască?
- De ce au permis de conducere unii indivizi?
- Ce caută bețivanii în cluburile de dans?
- De ce vin la discoteci persoanele care nu dansează și nici nu își doresc să învețe să danseze?
- De ce vin la milonga sau alte petreceri persoane care stau permanent pe scaune și comunica pe chatul de pe Facebook?
Cum ar fi lumea dacă toți am gândi la fel? Cum ar fi lumea dacă toți am avea aceleași plăceri și pasiuni?
luni, 3 octombrie 2016
Prin dans oamenii devin uniți
În ultimul an în cluburile de dans pe care le-am vizitat sau prin alte locuri unde am avut ocazia să dansez sau să învăț câte ceva din frumusețea dansului, am văzut mulți străini, bărbați sau femei.
Străini de România însă nu și de dans, fiecare dintre cei pe care i-am văzut știau destule despre dans, muzica și nu numai.
Și erau dornici să împărtășească celor interesați câte ceva din experiența lor.
Oameni cu care m-am împrietenit sau cu care am schimbat câteva vorbe, mi-au dovedit că dansul este un mijloc de a lega relații de amiciție în timp scurt cu persoane pe care le întâlnești prima oară.
Poți discuta despre dans, România sau Craiova, poți dansa, poți învăța câte ceva de la aceștia și evident poți rămâne și cu o amintire frumoasă.
Dacă fac un mic bilanț am cunoscut: o olandeză, un turc, un vietnamez, un chinez, o bulgăroaică, două italience, două poloneze, o turcoaică, o croată, un portughez, un portorican, un cubanez, un francez, câțiva marocani și un israelian.
Fiecare dintre aceștia știa să danseze câte ceva foarte bine: salsa LA, salsa cubană, bachata, tango argentinian sau kizomba.
De la fiecare am învățat câte ceva din tainele dansului.
Iar dacă unii dintre conaționalii acestora în țările lor natale și-ar fi pus bombe unii altora în chiloți, aici străinii au dansat împreună.
Pentru că dansul este un mesager al păcii și prieteniei.
Străini de România însă nu și de dans, fiecare dintre cei pe care i-am văzut știau destule despre dans, muzica și nu numai.
Și erau dornici să împărtășească celor interesați câte ceva din experiența lor.
Oameni cu care m-am împrietenit sau cu care am schimbat câteva vorbe, mi-au dovedit că dansul este un mijloc de a lega relații de amiciție în timp scurt cu persoane pe care le întâlnești prima oară.
Poți discuta despre dans, România sau Craiova, poți dansa, poți învăța câte ceva de la aceștia și evident poți rămâne și cu o amintire frumoasă.
Dacă fac un mic bilanț am cunoscut: o olandeză, un turc, un vietnamez, un chinez, o bulgăroaică, două italience, două poloneze, o turcoaică, o croată, un portughez, un portorican, un cubanez, un francez, câțiva marocani și un israelian.
Fiecare dintre aceștia știa să danseze câte ceva foarte bine: salsa LA, salsa cubană, bachata, tango argentinian sau kizomba.
De la fiecare am învățat câte ceva din tainele dansului.
Iar dacă unii dintre conaționalii acestora în țările lor natale și-ar fi pus bombe unii altora în chiloți, aici străinii au dansat împreună.
Pentru că dansul este un mesager al păcii și prieteniei.
duminică, 2 octombrie 2016
Ce ne mai arată unii tineri! Sfaturi pentru adolescenți!
Zilele trecute am văzut o domnișoară cu fire de păr negru, ieșindu-i din nas, din ambele-i nări.
Multe fire de păr negru se vedeau inofensiv și inestetic la ambele-i nări, încercând să străbată aerul poluat, înspre lumina de afară.
O studentă, o fată tânără și foarte drăguță, cu pilozitățile evadând din interiorul nărilor spre exterior, revoltate de urâțenia acestora, pare o imagine de căcat pentru mine.
Îmi imaginez acea fată invadată de pilozitățile ei vizibile și invizibile, care își căuta loc în afară corpului acesteia.
Un tânăr student făcea biluțe cu mucii pe care și-i căuta insistent în ambele nări, discutând cu mai multe persoane, probabil acesta făcea biluțe din reflexe dobândite din vremea copilăriei și nu avea cum să se dezvețe de acest obicei, fără ajutor specializat.
O altă domnișoara își expunea antebrațele, mai păroase ca ale mele, tuturor amatorilor de senzații tari.
Astăzi o domnișoară dată cu o tonă de parfum ieftin, prost și dulceag a ieșit din bloc de la mine înainte de ora prânzului.
Sara a strănutat.
Eu am rămas sufocat, astupat o vreme de parfumul ei de rahat ca și oamenii alergici la ambrozie.
Am vomitat cu succes. După 2 nopți nedormite, un miros de parfum ieftin și prost îmi lipsea.
Ați observat că foarte multă lume miroase la fel? De ce? Pentru că de săraci ce suntem ne cumpărăm cu toții parfumuri de la Oriflame sau Avon și cele câteva tipuri de la Auchan.
După ambrozie oamenii rămân fără aer și fără nicio reacție optimistă.
Poate unor oameni li se pare o glumă, însă ambrozia chiar este un pericol pentru unii semeni de-ai noștri.
Cunosc multe cazuri de oameni cu mari probleme din cauza acestei plante.
Eu sunt sensibil la mirosurile de nespălat, parfumuri proaste, parfumuri date în exces, discuții pe lângă subiect, minciuni, scuze inutile și nesincere, mârlănie și prostie!
Deocamdată!
Pentru că discutăm azi dimineață cu o bună prietenă în piață și cu fiică-mea în fiecare zi:
"Nu te asocia cu oameni proști, jegoși și fără maniere! Pentru că numai cine se aseamănă se adună! Umbla cu oameni deștepți și cultivați de la care ai ce învăța, asociază-ți prezenta cu aceștia, și dacă după ce ai stat în prejma acestora ai evoluat, este clar că ai câștigat ceva! Nu pierde timpul cu toți boii și bețivanii, toate vacile, îngălatele, bâlbâitele și retardatele! Pentru că în timpul ăsta poți face o mulțime de lucruri minunate pentru tine!
joi, 29 septembrie 2016
De ce sunt mișto cluburile și party-urile latino?
În Craiova există în singur club de dans latino, Dynamyk Club, un club mic unde dansatorii latino din Craiova au ocazia aproape în fiecare seară să se întâlnească cu prietenii și să danseze ore în șir bachata, kizomba, salsa, cha cha, diverse sincroane și nu numai.
De ce este mișto acest club?
- Pentru că aici lumea vine în general se distreze și să danseze, cu binecunoscutele excepții de persoane care nu dansează decât cu 2-3 dansatori(oare) favoriti(e).
- Pentru că aici deși se consuma băuturi alcoolice, nu se îmbată nimeni
- Pentru că nimeni nu vine aici ca să facă scandal și toată lumea este în siguranță
- Pentru că în general în club dansează fiecare băiat cu fiecare fată fără nicio problemă dacă partenerilor le place acest lucru, fără fițe, protocoale și tot felul de reguli reguli complicate și antisociale.
- Pentru că barul este bine aprovizionat și prețurile sunt de bun simț
- Pentru că nu se vând bilete la intrare, intrarea fiind liberă
- Pentru că indiferent de cât de puțin te pricepi la dans toți cei aflați acolo te vor iniția în pașii de bază ca să poți să te simți și tu bine și să te integrezi în atmosferă
- Pentru că aici invita la dans atât băieții cât și fetele
- Pentru că aici se dau lecții gratuite de inițiere în dansurile latino
- Pentru că aici se pot sărbători zile de naștere
- Pentru că aici au loc petreceri milonga
- Pentru că aici se predau gratuit cursuri de dansuri populare
- Pentru că atmosfera este atât de mișto încât aici dansează și patronul, și barmanul, DJ-ul și restul personalului, inclusiv bodyguarzii (sic!).
Veți zice:
"Hai măi că ne duci cu vorba! Adică în clubul ăla nu este nimic nașpa? "
"Cum nimic nu este perfect pe lumea ăsta evident că sunt și lucruri care pot plăcea unora și altora nu!"
Ca să vă convingeți treceți într-o seară pe acolo și veți trage singuri concluziile!
De ce este mișto acest club?
- Pentru că aici lumea vine în general se distreze și să danseze, cu binecunoscutele excepții de persoane care nu dansează decât cu 2-3 dansatori(oare) favoriti(e).
- Pentru că aici deși se consuma băuturi alcoolice, nu se îmbată nimeni
- Pentru că nimeni nu vine aici ca să facă scandal și toată lumea este în siguranță
- Pentru că în general în club dansează fiecare băiat cu fiecare fată fără nicio problemă dacă partenerilor le place acest lucru, fără fițe, protocoale și tot felul de reguli reguli complicate și antisociale.
- Pentru că barul este bine aprovizionat și prețurile sunt de bun simț
- Pentru că nu se vând bilete la intrare, intrarea fiind liberă
- Pentru că indiferent de cât de puțin te pricepi la dans toți cei aflați acolo te vor iniția în pașii de bază ca să poți să te simți și tu bine și să te integrezi în atmosferă
- Pentru că aici invita la dans atât băieții cât și fetele
- Pentru că aici se dau lecții gratuite de inițiere în dansurile latino
- Pentru că aici se pot sărbători zile de naștere
- Pentru că aici au loc petreceri milonga
- Pentru că aici se predau gratuit cursuri de dansuri populare
- Pentru că atmosfera este atât de mișto încât aici dansează și patronul, și barmanul, DJ-ul și restul personalului, inclusiv bodyguarzii (sic!).
Veți zice:
"Hai măi că ne duci cu vorba! Adică în clubul ăla nu este nimic nașpa? "
"Cum nimic nu este perfect pe lumea ăsta evident că sunt și lucruri care pot plăcea unora și altora nu!"
Ca să vă convingeți treceți într-o seară pe acolo și veți trage singuri concluziile!
luni, 26 septembrie 2016
O altă veste tristă pentru noi...
Azi dimineață am fost șocat să aud un coleg care citea cu glas tare o știre tristă de pe Facebook:
"A murit actorul Ioan Gyuri Pascu!"
Ce pot să spun?
L-am văzut pentru prima oară în 1984 la Costinești, pe locul unde evoluau la vremea aceea trupele de umor românești și diverși cântăreți care au devenit în timp celebri, Terasa Radio Vacanța Costinești.
L-am văzut cântând și recitând, făcându-ne să râdem pe toți cei prezenți.
Apoi l-am văzut la Casa Studenților Grigore Preoteasa cu ocazia diverselor manifestări organizate acolo, spectacole, Baluri ale Bobocilor etc.
A colaborat cu trupa Divertis descrețindu-ne frunțile ani de-a rândul în spectacole și seriale transmise la televiziune.
S-a dus la ceruri un talent, un mare promotor al râsului.
Fără Ioan Gyuri Pascu pe lumea aceasta vom râde mult mai puțin.
Dumnezeu să îl odihnească în pace!
Vise erotice si altfel de vise.Un fel de love story
Câteodată visez. Cum se zice corect ? Vise sau visuri ?
Foarte rar însă visez, de multe ori însă nu îmi mai amintesc visurile.
Am un vis preferat, mă plimb pe jos prin natură, prin niște păduri frumoase și foarte dese.
Și în alt vis mă plimb cu o mașină pe o șosea care traversează o pădure.
Nu reușesc să localizez cele 2 imagini din vise.
Cred că pădurile sunt din satul natal al tatălui meu în care nu am mai fost dinainte de 1990.
Bunicii mei au murit demult, și un unchi și o mătușă care locuiau acolo la fel.
Dacă voi mai ajunge acolo vreodată în viața asta voi reuși să lămuresc dilema.
Azi noapte iar am visat.
Am avut un vis erotic.
În Craiova de mutase la reprezentanța nouă a unei firme o fostă colega din școala generală.
Locuia la câteva blocuri de mine. Era o fată blondă cu ochii albaștri tunsă scurt, foarte frumoasă și delicată.
Nu mai știu nimic de ea...
În vis se mutase la mine în apartament și locuiam împreună.
Ne întâlnisem pe stradă, voia să își caute ceva cu chirie, i-am propus să locuiască la mine, a acceptat și deși nu mă gândisem la o potențială relație cu ea, s-a întâmplat pur și simplu după câteva zile.
Într-o seară când am venit de la muncă târziu a sărit de gâtul meu, m-a îmbrățișat și nu a mai vrut să îmi dea drumul câteva minute bune.
A reușit să mă surprindă însă experiență era atât de plăcută încât am stat așa în hol până am hotărât că există alt loc mai potrivit pentru așa ceva.
Era la fel de frumoasă ca în școala generală, tandră, atentă cu mine, plăcută și foarte atrăgătoare.
Vârsta nu își pusese deloc amprenta asupra chipului ei, avea câteva riduri de expresie la colțul ochilor și câteva pe frunte.
Avea cele mai frumoase mâini, unghii, buze și ochi pe care i-am văzut vreodată.
Orice mișcare a ei, orice gest, orice cuvânt erau pline de senzualitate și mă făceau să o plac din ce în ce mai mult.
Nu mai întâlnisem niciodată o femeie atât de naturală și totuși fantastică.
Nu făcea niciun efort să mă cucerească.
Era felul ei de a fi.
Există femei care se cred prețioase și din păcate sunt respingătoare după primele propoziții așa cum există femei care te pot cuceri numai cu o privire sau un zâmbet pentru că sunt feminine și fermecătoare tocmai prin modestia, simplitatea și bunul lor simț.
Păi da, asta mă atrăsese dintotdeauna la ea, dar atunci eram prea copii ca să realizăm ceea ce se întâmplase acum cu noi doi.
Cum ar fi să știi ce se va întâmpla cu viața ta peste 30 de ani?
Plictisitor cred.
Sau poate palpitant și provocator pentru că poate ai încerca să schimbi ceva în prezent ca incerci să influențezi viitorul
Nimeni nu știe sigur cum este.De aia s-au inventat unele discipline ca să ne scormonim creierii și să ne punem mereu întrebări de genul: dacă nu făceam asta poate nu se întâmplă, dacă mergeam atunci acolo poate... și altele similare...
Adormea în fiecare seară în brațele mele ușor ca un copil mic.
Dormea foarte liniștit și nu își schimbă poziția în somn.
Plăcerea noastră cea mai mare era să stăm îmbrățișați și să discutăm despre diverse până adormeam.
Atât discuțiile cât și îmbrățișările erau ceva unic pentru amândoi și uimirea noastră era mare din cauza faptului că pur și simplu întâmplarea făcuse să ne reîntâlnim după aproape 40 de ani și să ne simțim atât de bine împreună.
Un disperat de viața mi-a întrerupt somnul și visul cu un telefon insistent la ora 9,03, duminică 25 septembrie 2016 ca să aflu mai târziu când l-am sunat să văd ce dorea că voia să mă întrebe niște imbecilități.
În ziua astăzi toți distrușii au net și telefoane cu care pot stresa oamenii și întrerupe visele acestora.
Pizda mamii lui cred că a fost neîncăpătoare ca să-l înghită, deoarece deși știa că nu am cum să îl ajut și-a permis să mă sune la ora aia matinală într-o zi de weekend.
Pentru că visul nu trebuia să se termine.Și colega mea dispăruse. Plecase așa cum a venit, brusc fără să își ia rămas bun.
Povestea asta a fost intr-adevar un vis frumos.Cu un final trist.
Toate poveștile adevărate de dragoste sunt un vis frumos. Care se termină la un moment dat.
Unii trăiesc aceste povești în vis, alții în realitate iar majoritatea deloc, doar mimează...
Iar eu o voi căuta fără îndoială într-o bună zi pe fata din vis. Pentru ca niciun vis nu este întâmplător!
V-a plăcut visul meu? Sunt sigur că da! Nu v-am spus cum o cheamă! Este secret!
Foarte rar însă visez, de multe ori însă nu îmi mai amintesc visurile.
Am un vis preferat, mă plimb pe jos prin natură, prin niște păduri frumoase și foarte dese.
Și în alt vis mă plimb cu o mașină pe o șosea care traversează o pădure.
Nu reușesc să localizez cele 2 imagini din vise.
Cred că pădurile sunt din satul natal al tatălui meu în care nu am mai fost dinainte de 1990.
Bunicii mei au murit demult, și un unchi și o mătușă care locuiau acolo la fel.
Dacă voi mai ajunge acolo vreodată în viața asta voi reuși să lămuresc dilema.
Azi noapte iar am visat.
Am avut un vis erotic.
În Craiova de mutase la reprezentanța nouă a unei firme o fostă colega din școala generală.
Locuia la câteva blocuri de mine. Era o fată blondă cu ochii albaștri tunsă scurt, foarte frumoasă și delicată.
Nu mai știu nimic de ea...
În vis se mutase la mine în apartament și locuiam împreună.
Ne întâlnisem pe stradă, voia să își caute ceva cu chirie, i-am propus să locuiască la mine, a acceptat și deși nu mă gândisem la o potențială relație cu ea, s-a întâmplat pur și simplu după câteva zile.
Într-o seară când am venit de la muncă târziu a sărit de gâtul meu, m-a îmbrățișat și nu a mai vrut să îmi dea drumul câteva minute bune.
A reușit să mă surprindă însă experiență era atât de plăcută încât am stat așa în hol până am hotărât că există alt loc mai potrivit pentru așa ceva.
Era la fel de frumoasă ca în școala generală, tandră, atentă cu mine, plăcută și foarte atrăgătoare.
Vârsta nu își pusese deloc amprenta asupra chipului ei, avea câteva riduri de expresie la colțul ochilor și câteva pe frunte.
Avea cele mai frumoase mâini, unghii, buze și ochi pe care i-am văzut vreodată.
Orice mișcare a ei, orice gest, orice cuvânt erau pline de senzualitate și mă făceau să o plac din ce în ce mai mult.
Nu mai întâlnisem niciodată o femeie atât de naturală și totuși fantastică.
Nu făcea niciun efort să mă cucerească.
Era felul ei de a fi.
Există femei care se cred prețioase și din păcate sunt respingătoare după primele propoziții așa cum există femei care te pot cuceri numai cu o privire sau un zâmbet pentru că sunt feminine și fermecătoare tocmai prin modestia, simplitatea și bunul lor simț.
Păi da, asta mă atrăsese dintotdeauna la ea, dar atunci eram prea copii ca să realizăm ceea ce se întâmplase acum cu noi doi.
Cum ar fi să știi ce se va întâmpla cu viața ta peste 30 de ani?
Plictisitor cred.
Sau poate palpitant și provocator pentru că poate ai încerca să schimbi ceva în prezent ca incerci să influențezi viitorul
Nimeni nu știe sigur cum este.De aia s-au inventat unele discipline ca să ne scormonim creierii și să ne punem mereu întrebări de genul: dacă nu făceam asta poate nu se întâmplă, dacă mergeam atunci acolo poate... și altele similare...
Adormea în fiecare seară în brațele mele ușor ca un copil mic.
Dormea foarte liniștit și nu își schimbă poziția în somn.
Plăcerea noastră cea mai mare era să stăm îmbrățișați și să discutăm despre diverse până adormeam.
Atât discuțiile cât și îmbrățișările erau ceva unic pentru amândoi și uimirea noastră era mare din cauza faptului că pur și simplu întâmplarea făcuse să ne reîntâlnim după aproape 40 de ani și să ne simțim atât de bine împreună.
Un disperat de viața mi-a întrerupt somnul și visul cu un telefon insistent la ora 9,03, duminică 25 septembrie 2016 ca să aflu mai târziu când l-am sunat să văd ce dorea că voia să mă întrebe niște imbecilități.
În ziua astăzi toți distrușii au net și telefoane cu care pot stresa oamenii și întrerupe visele acestora.
Pizda mamii lui cred că a fost neîncăpătoare ca să-l înghită, deoarece deși știa că nu am cum să îl ajut și-a permis să mă sune la ora aia matinală într-o zi de weekend.
Pentru că visul nu trebuia să se termine.Și colega mea dispăruse. Plecase așa cum a venit, brusc fără să își ia rămas bun.
Povestea asta a fost intr-adevar un vis frumos.Cu un final trist.
Toate poveștile adevărate de dragoste sunt un vis frumos. Care se termină la un moment dat.
Unii trăiesc aceste povești în vis, alții în realitate iar majoritatea deloc, doar mimează...
Iar eu o voi căuta fără îndoială într-o bună zi pe fata din vis. Pentru ca niciun vis nu este întâmplător!
V-a plăcut visul meu? Sunt sigur că da! Nu v-am spus cum o cheamă! Este secret!
duminică, 25 septembrie 2016
Haendel versus restul lumii
Îl ador pe Haendel.
Mi-au plăcut toate compozițiile lui pe care am avut ocazia să le ascult în diverse împrejurări.
Din păcate la Filarmonica Oltenia și la Operă Craiova nu prea am avut ocazia să-i ascult pe viu câte ceva din opera sa.
Păi ce pot spune despre acest mare compozitor? De ce oare m-a făcut să-i plac compozițiile oare?
Deoarece îmi place foarte mult muzica barocă.
Oamenii de știință spun că ascultarea muzicii baroce îți prelungește viața.
Marii dirijori ai lumii au trăit mult peste media de viață.
Haendel a compus prima sa opera la vârsta de 20 de ani.
Alcina, opera care îmi place mie cel mai mult a compus-o la 40 de ani.
Este foarte interesantă cariera acestuia, născut în Germania unde a făcut carieră muzicală până la 25 de ani, a studiat în Italia cu compozitori celebri și s-a mutat în Anglia unde a performat la curtea regelui.
La vârsta de 34 de ani a pus bazele unui teatru de operă la Londra.
La vârsta de 32 de ani a compus Muzica Apelor, poate cea mai cunoscută compoziție a sa.
Cu 8 ani înainte să moară a orbit, decesul sau a produs o mare tristețe lumii muzicale din acele vremuri fiind înmormântat cu înalte onoruri.
Un amic cu simțul umorului care se pricepe foarte bine la muzica mi-a sugerat să nu mai ascult Haendel, deoarece acesta este mort.
Să ascult de exemplu Carla's Dreams!
Păi ascult și Carla's Dreams dar am o dilemă:
După 257 de ani de la moartea lui Haendel oamenii mai asculta muzica acestuia.
În anul 2270 oamenii vor asculta Haendel sau Carla's Dreams?
Oare sunt bătrân?
Eu nu mă simt bătrân.
Însă uitându-mă în jurul meu, văzând atâția oameni tineri pe stradă, la terase sau la dans uneori mă gândesc la asta.
Cunosc câțiva oameni mai tineri decât mine cărora amicii noștri comuni li se adresează cu Nea... sau Domnul...
Mie îmi spun Cătălin.
Oricum Nea Cătălin ar suna de căcat, așa că este mult mai bine Cătălin.
Vineri seara la Filarmonica m-am întâlnit cu Domnul Procuror, care are în jur de 85 de ani.
Nu l-am mai văzut de un an.
Crezusem că a murit.
Venea cu el o ratată pe care acesta o aducea cu el și aia profita de influența și prestanta acestuia.
Dispărând ratată a dispărut și informația despre Domnul Procuror.
Ne-am împrietenit, nu o să vă vină să credeți, pișându-ne în pauză concertelor, la pisoare vecine, la toaleta Filarmonicii.
Pișându-te vineri de vineri alături poți să îți faci prieteni buni pe viață.
Prieteni de la toaletă publică.
"Unde v-ați cunoscut?"
"Păi ne pisam unul lângă altul, am schimbat 3 vorbe și ne-am împrietenit!"
Îți poți face prieteni de calitate chiar dacă sunt mai sofisticați, pentru că este inutil să ai prieteni de calitate îndoielnică.
Dacă ai o imagine bună prietenii de calitate ți-o vor menține sau îmbunătăți iar cei dubioși te vor trage în jos după ei.
M-a întrebat dacă sufăr cu prostata, i-am răspuns că nu și mi-a zis că are mari probleme și de ani de zile bea ceai de chimen pe care mi l-a recomandat și mie mie pentru tot felul de afecțiuni.
"Ce faceți Domnule Procuror? Ne-ați lipsit! "
"Bine, uite cu bătrânețea!", mi-a răspuns zâmbind.
"Să știți că este un privilegiu să fiți bătrân! Audiție plăcută!", i-am urât și mi-a zâmbit și făcut cu ochiul stâng un semn că totul este în regulă. Stătea de vorbă cu o doamnă drăguță și nu am vrut să discutăm mai multe.
Vom discuta probabil într-o pauză la locul unde ne-am împrietenit fără să ne deranjeze nimeni.
Dar de ce am scris despre bătrânețe?
O să vă amuzați copios.
Păi a fost un cutremur de căcat de câteva secunde și a vuit presa, facebookul etc.
Pentru cutremurul major, care sper că nu va veni în următorii 100 de ani, este clar că autoritățile sunt depășite.
Stând aseară la o masă cu vreo 10 persoane am povestit despre cutremurul din 4 martie 1977.
Cum stăteam și vizionăm alb negru un film bulgăresc al cărui final nu am reușit să îl mai văd de atunci.
Dulce și amar parcă se numea, eram pe o canapea în sufragerie, cu fratele meu mai mic cu 3 ani și cu tatăl meu.
Când a început să se zguduie pământul, taică-meu ne-a luat în brațe să se protejeze, și se auzea un huruit groaznic, zgomote de cioburi, dărâmături, ghivecele noastre cu flori din lut ars au căzut pe jos, borcanele cu compot și dulceață la fel, hornul centralei termice a căzut pe un Moșici parcat lângă bloc sau Dacia 1100 și după cutremur când am coborât în fața blocului nimeni nu a mai urcat în casa toată noaptea de frică.
Au fost multe replici zilele acelea.Ai mei aveau o vitrină ale cărei geamuri vibrau la fiecare replică. Îmi aduc aminte că scârțâia și parchetul.
A doua zi învățăm la geografie despre cutremure. Ne-au dat liber, am ieșit prin oraș cu un coleg despre care nu mai știu nimic, ne-am plimbat pe Str. Republicii până la Cerbul de Aur și mai departe, toate casele vechi aveau zidurile fisurate, unele aveau pereți întregi dărâmați și se vedeau înăuntru mobilă și lucrurile oamenilor.
La București era jale, se dărâmaseră blocuri muriseră foarte muți oameni și armata degaja ruinele și căuta supraviețuitorii printre dărâmături.
Orașul Zimnicea fusese distrus aproape total.
Spunând povestea despre cutremur mi-am dat seama că toți cei de acolo, de la masa nu au trăit vremurile acelea, unii s-au născut atunci alții mult mai târziu.Și știau despre cutremur din auzite.Și m-am gândit:
" Mamă cât de btrân sunt, mai bătrân decât cutremurul din 1977!"
La fel ne povestea nouă bunicul despre cutremurul din 1940. Stăteam cu toți cu gura căscată.Și pe vremea aceea nu erau atâtea blocuri. Pentru că mă uit acum la clădirile noi care se construiesc.Și știu cum se făceau înainte pentru că ne jucăm toată ziua prin șanțurile făcute pe șantiere unde construiau comuniștii blocuri. Păi ăștia acum fac stâlpii laterali și cei de la colțul blocului de 2 ori mai subțiri decât atunci. O fi normal oare?
Uite așa se scrie istoria, din amintirile unora, altora, din articole, cărți etc.
Amintirile bătrânilor!
http://letsdoitromania.ro/
Cineva s-a gândit să mai scape țara asta de gunoaie.
De gunoaiele menajere evident, pentru că de celelalte tipuri de gunoaie este mult, mult mai greu!
Așa că în multe dintre orașele țării copii, elevi, studenți, unii oameni politici și mulți, mulți alți oameni interesați de curățenie, ecologism, mediu etc. au participat cu mic cu mare la această acțiune.
De ce?
Pentru că în fiecare oraș din țara asta și nu numai există o mulțime de boi și dobitoci care aruncă gunoaie menajere pe câmp, hârtii și PET-uri și alte ambalaje pe stradă, chiștoace și coji de semințe peste tot și așa mai departe.
Vecinul meu de la etajul 3 precum și cel de la etajul 4 aruncă chiștoace de țigări pe fereastră, de când locuiesc în acest imobil.
Acum și-au făcut bancă la scara blocului unde joacă remi până noaptea târziu și consuma acolo alcool, semințe etc și lasă pe jos când pleacă sticle goale, coji de semințe și chiștoace de țigări.
Vorbesc tare, ascultă manele de căcat și poluează fonic, vizual și fizic zona.
Când eram copil în clasele 5-8, mergeam la muncă patriotică.
Adică prin anii 1977-1980.
Maturam duminică un colț al străzii Kart Marx, actualmente Bd. Epureanu, având pe mine hainele personale și o mătură dată de acasă de mama.Acum oamenii au saci, mănusi, etc.
Răposatul diriginte al nostru, împreună cu toate cadrele didactice, profesorul Juverdeanu Cezar avea sarcina de la PCR să participe și dumnealui în ziua lui liberă la această activitate.
După aproape 40 de ani lucrurile nu s-au schimbat deloc.
Ba din contră, numărul boilor și al dobitocilor care arunca gunoaie aiurea s-a înmulțit și partidul aduce cu japca în continuare lumea să facă curățenie.
În condițiile în care bugetul plătește cu bani grei instituții care trebuie să întrețină curățenia și să sancționeze persoanele fizice sau juridice care depozitează sau aruncă deșeuri de orice natură în alte locuri decât cele amenajate.
Dacă mergi cu trenul de la Craiova la Filiași și privești pe fereastra ieșirea din Craiova îți vine să vomiți.
Este plin de maghernițe, hârtii, celofane, PET-uri, mărăcini, boscheți, scaieți, câini maidanezi, aurolaci și cocioabe și tot felul de barăci și adăposturi improvizate.
Un mic ghetou care se extinde de la an la an de la Revoluție încoace.
Și ne dăm mari, fuduli și șmecheri, cu pretenții de oraș European, Capitala Culturală etc.
Păstrați un mediu curat !
Păstrați curățenia orașului !
Aruncați deșeurile numai în locurile special amenajate pentru aceasta !
Ocrotiți natura !
Abonați-vă la:
Postări (Atom)